Sanii sanatosi si implanturile de proteze mamare

Cele mai hotarate pentru a-si corecta volumul sanilor par a fi femeile care au sanii mici. Pentru multe femei, aceasta dimensiune nesatisfacatoare pare a fi originea unor complexe psihologice importante.

De la inceput vreau sa va anunt ca toti specialistii in domeniu au cazut de acord ca nu exista nicio "crema minune" sau niciun fel de "pastile de crescut sanii". Singura posibiltate de stimulare a maririi este la unele adolescente, la care glanda mamara nu s-a definitivat ca marime din cauza unui deficit hormonal, si la care se administreaza pilule contraceptive cu continut mare de estrogen.  

Marirea efectiva a sanilor se face prin implantarea unor proteze. Ca moment, aceasta operatiune se poate face oricand din clipa in care a incetat cresterea, iar organismul s-a stabilizat din punct de vedere fizic, psihic, hormonal, deci dupa varsta de 18 - 19 ani. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Despre protezele mamare 

In ziua de azi, protezele au un invelis din silicon cu o suprafata "texturata", adica granulara, neregulata, astfel incat sa reduca riscul formarii aderentelor, cicatricilor in jurul protezei. Continutul a variat de-a lungul istoriei protezelor mamare, de la silicon, la aer (protezele gonflabile la care s-a renuntat intre timp, fiind utilizate doar pentru reconstituirea la sanul amputat) si pana la ser fiziologic (hidrogel), acesta din urma dovedindu-se cel mai eficient si fiind, de-altfel, singurul produs autorizat in prezent. 

Multe femei cu sanii mici profita de implantarea protezei pentru a-si corecta chirurgical si mamelonul; cel mai inestetic defect il reprezinta mamelonul ombilicat, care impiedica si alaptarea din cauza canalelor galactofore extrem de scurte. Ca metoda alternativa la cea chirugicala in dezobstruarea si dezombilicarea mamelonului trebuie mentionata si "nipleta", un fel de ventuza, tehnica ce se bazeaza pe crearea de vid. Aceasta ventuza trebuie purtata continuu, in jur de trei-patru saptamani. 

Cateva momente din "istoria siliconului"

Protezele cu silicon au creat si continua sa creeze controverse, atat in randul oamenilor obisnuiti, cat si in lumea medicala. Prima temere a femeilor si a medicilor a fost legata de cancerul de san. Apoi, in anii '90, in lumea medicala se lansa o alta ipoteza, cum ca protezele umplute cu gel de silicon ar declansa o serie de reactii antiimunitare, provocand boli sistemice, cum ar fi sclerodermia. Studierea fenomenului nu a dat un raspuns negativ clar, ci doar s-a presupus ca nu exista o relatie directa tip cauza-efect; rezultatele s-au cam contrazis in timp si s-au semnalat, totusi, cazuri rare de sclerodermie la femei unde exista "predispozitia". Ca urmare, in 1995 s-a interzis fabricarea protezelor cu gel de silicon, deschizand cale libera protezelor umplute cu ser fiziologic. 

Alte temeri ale purtatoarelor de sani artificiali sunt legate de rezistenta peretilor; este adevarat ca pana in anii '80, peretii erau mult mai subtiri si chiar s-au semnalat ruperi ale protezei sau veritabile "explozii". Intre timp, cercetatorii au mai ingrosat acesti pereti ce par a fi mai rezistenti. Ei au mai semnalat faptul ca subtierea sau "uzura" acestora e variabila de la o persoana la alta, fiind provocata de celulele macrofage ale organismului, recomandandu-se inlocuirea lor dupa 10-15 ani de "purtare". De altfel, dupa 10 ani, se recomanda efectuarea unor controale clinice periodice si a unor ecografii, pentru depisatrea unei eventuale leziuni a peretelui. 

Multe cititoare mi-au scris intrebandu-ma ce se intampla cu protezele mamare in timpul sarcinii si alaptarii. Femeile cu proteze mamare pot alapta fara probleme. Vor aparea, insa dureri in timpul sarcinii, cauzate de marirea de volum, dar daca proteza este situata sub muschiul pectoral, functionarea glandei nu este deloc influentata.

Implantarea protezelor 

Aceasta operatiune se efectueaza sub anestezie generala. Chirurgii au diverse cai de abordare si implantare a protezei: prin axila, periareolar, santul submamar sau transareolar. Protezele pot fi plasate imediat in spatele glandei mamare sau in spatele muschiului pectoral, deci mult mai adanc. Aceasta ultima procedura este preferata din ce in ce mai mult de catre chirurgi, intrucat scade mult riscul formarii de aderente cicatriciale in jurul protezei, asigura un aspect mai natural si nu influenteaza alaptarea. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Spitalizarea este scurta, in jur de doua zile, mai ales ca pieptul este totusi "sensibil" pe o perioada de trei pana la sapte zile. Timp de doua luni, multi medici recomanda acestor paciente sa evite sporturi care solicita mult musculatura pectorala sau chiar sa nu conduca o perioada, din cauza centurii de siguranta sau a unei posibile loviri de volan, la franari bruste. 

Riscuri 

Femeile trebuie avertizate de catre medic in legatura cu riscurile implantarii protezelor mamare. Acestea sunt, in primul rand, riscurile anesteziei generale. "Se poate muri in timpul interventiei" este primul lucru pe care-l spun chirurgii esteticieni americani pacientelor care solicita aceasta interventie.

Apoi, pacienta trebuie sa stie ca interventia se poate solda cu un esec, uneori indiferent de experienta chirurgului. Cele mai frecvente esecuri si mari regrete sunt ptoza sau "caderea" sanului si formarea cicatricilor, mai ales a celor retractile mari, ce deformeaza sanul, obligand la o reinterventie.

Caderea sanului se intalneste mai des la pacienta ce solicita un san exagerat de mare  fata de constitutia sa, situatie in care  tegumentul cedeaza. Cat despre cicatricile mari ce se pot forma in jurul protezei, cercetatorii lucreaza asiduu la crearea unui perete dintr-un material biomimetic, ce va elimina acesta reactie ce se semnaleaza mai ales in primul an de la instalarea protezei mamare.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0