Tipuri de Hepatita C (genotipuri)

Capacitatea virusului de a suferi mutatii a dus la existenta unor diferite variatii genetice ale virusului hepatitei C. Acestea sunt numite genotipuri. Genotipurile sunt folosite pentru a identifica anumite tulpini ale virusului hepatitei C. Diferitele genotipuri au adesea, dar nu exclusiv, legatura cu diferite parti ale lumii.

 

Oamenii de stiinta au impartit hepatita C in sase genotipuri distincte. Astfel genotipurile 1, 2 si 3 au o distributie la nivel mondial.

Genotipurile 1a si 1b sunt cele mai comune, reprezentand aproximativ 60% din infectiile din toata lumea. Ele predomina in Europa de Nord si America de Nord, dar si in Europa de Est si Sud.

Genotipul 2a se asocieaza, de obicei, cu transfuziile de sange sau transplantul de organe, iar prevalenta lui a scazut in ultimii ani ca urmare a imbunatatirii screeningului donatorilor.

 

Genotipul 3 se regaseste in sud-estul Asiei. Genotipul 4 este prezent in Orientul Mijlociu, Egipt si Africa Centrala. Genotipul 5 se gaseste aproape exclusiv in Africa de Sud, in timp ce genotipul 6, in Asia de Sud. 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

In Romania cel mai dominant este genotipul 1b,  reprezentand tulpina care rezista cel mai mult la tratament. Spre deosebire de restul genotipurilor, genotipul 1 necesita un tratament de lunga durata si, de asemenea, prezinta un procent mai mare de reaparitie a manifestarilor bolii dupa tratament.         

Unele genotipuri au mai multe variatii. Acestea sunt cunoscute sub denumirea de subtipuri si sunt numerotate cu litere de la A la J, in ordinea in care au fost descoperite. O persoana infectata cu hepatita C poate avea o populatie virala ce contine aceste variatii minore – acest lucru solicita suplimentar sistemul imunitar.

Aceasta este o lista a diferitelor genotipuri ale hepatitei C:

 •      Genotipul 1a

 •      Genotipul 1b

 •      Genotipul 2a, 2b, 2c si 2d

 •      Genotipul 3a, 3b, 3c, 3d, 3e si 3f

 
 

 •      Genotipul 4a, 4b, 4c, 4d, 4e, 4f, 4g, 4h, 4i si 4j

 •      Genotipul 5a

 •      Genotipul 6a 


Genotipul virusului hepatitei C nu este absolut legat de rata de afectare a ficatului sau a riscului de ciroza in curs de dezvoltare. Cu toate acestea, genotipul este un bun predictor al rezultatului tratamentului. Genotipul ajuta, de asemenea, specialistii si pentru a determina un tratament. Mai mult decat atat, atunci cand se utilizeaza terapia combinata, durata recomandata a tratamentului depinde de genotip.

 

 

Un singur pacient poate prezenta mai multe genotipuri?

Termenul de infectie dubla se foloseste atunci cand un individ este infectat cu virusul hepatitei C provenit de la doua sau mai multe persoane.

Infectiile duble pot fi impartite in continuare in coinfectii si suprainfectii.

Coinfectia sau infectia concomitenta este infectia cu doua sau mai multe genotipuri, fie simultan, fie cu o perioada foarte scurta inainte de infectarea cu primul genotip. Suprainfectia apare atunci cand o persoana infectata continua sa aiba acelasi stil de viata riscant (de exemplu, persoanele dependente care continua sa consume substante ilicite). Atunci cand o celula care a fost infectata anterior de un virus devine coinfectata de o tulpina diferita a virusului are loc suprainfectia. 

Suprainfectia este cauza principala pentru care virusul devine rezistent la medicamentele care au fost folosite pentru a trata infectia initiala si la tratament, in general. In plus, suprainfectia diminueaza per total capacitatea sistemului imunitar al organismului.    

Coinfectiile si suprainfectiile sunt des intalnite in randul consumatorilor de droguri care reprezinta, de asemenea, si cel mai mare grup de risc pentru hepatita C. 

Infectia concomitenta cu virusul hepatitei C si HIV este frecvent intalnita, intrucat ambele virusuri impartasesc moduri similare de transmitere. Au fost raportate suprainfectii si in cazurile cand unui pacient infectat cu virusul hepatitei C i-a fost transplantat un rinichi care suferea de aceeasi afectiune.

 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0