Tetanosul si vaccinul antitetanos

Tetanosul este o boală infectioasă acută, necontagioasă provocată de bacteria Clostridium tetani, ce poate afecta atât omul cât și animalele. Bacilul tetanic eliberează o exotoxină ce este răzpunzătoare de semnele și simptomele bolii.

Tetanosul este caracterizat prin contracturi ale musculaturii însoțite de spasme musculare asociate cu sindrom infecțios general. Boala evoluează frecvent sever și are un grad de mortaliltate ridicat (30-60%).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

CEA MAI IMPORTANTĂ MĂSURĂ PRIN CARE PUTEM SĂ NE PROTEJĂM ÎMPOTRIVA TETANOSULUI ESTE VACCINAREA !

Tetanosul nu determină imunitate, reinfecția fiind posibilă!

Cine provoacă boala?

Clostridium tetani este un bacil ce se găseste în mod obișnuit în intenstinul oamenilor și al animalelor, făcand parte din flora saprofită. În anumite condiții nefavorabile bacilul formează spori. Sporii sunt rezistenți în mediul extern în special în solurile ferite de soare unde pot trăi pană la câțiva ani, la soare rezistă doar 30 de minute. Sporii pot germina la forma vegetativă ce elaborează o toxină numită - exotoxina - responsabilă de apariția bolii. Această exotoxină este foarte puternică, doza letală la om fiind de 0.1-0.25mg. Toxina are mare afinitate pentru sistemul nervos central. 

Care este sursa de infecție?

Sursa de infecție o reprezintă animalele. Animalele, în special ierbivorele, ingeră sporii, aceștia se multiplică în intestin și sunt eliminați prin fecale în mediul extern și contaminează solul, sporii putând fi găsiti în praful șoselelor sau chiar pe tegumente. Solurile îmbogățite cu îngrășăminte naturale pot conține cantități mari de spori, riscul cel mai mare fiind în zonele agricole unde trăiesc animale ierbivore. Sporii sunt vehiculați din praful uscat prin curenții de aer deci ei se pot găsii teoretic în orice regiune geografică, sporii pot ajunge chiar și în saloanele de bolnavi, locuințe, săli de operație. 

Cum ne putem imbolnăvi?

Transmiterea bolii la OM se face cel mai frecvent prin intermediul rănilor contaminate.

Infecția cu Costridium tetani la om are loc la nivelul unei plăgi cutanate contaminată cu spori tetanici - plaga tetanigenă. Cel mai mare risc îl au plăgile adânci, profunde produse prin înțepare, zdrobire, tăiere, mușcare, împușcare sau arsurile întinse, intervențiile chirurgicale pe anse intestinale necrozate, bontul ombilical al nou-născutului secționat sau pansat în condiții nesterile unde lipsa de oxigen (anaerobioza) și inflamația locală produsă crează condițiile favorabile dezvoltării și multiplicării germenilor.

La nivelul plăgii tetanigene, în condițiile de anaerobioză existente sporii tetanici germinează formele vegetative care elaborează la rândul lor exotoxina. Exotoxina se propagă de-a lungul axonilor neuronilor motori dar și pe cale sanguină și limfatică până la nivelul sistemului nervos central și ca și rezultat vor apare contracturi și  spasme  musculare.   

Care sunt semnele clinice ale bolii?

Durată medie de a incubație a bolii este de 6-14 zile.

Debutul bolii se caracterizează prin apariția contracturii spastice a musculaturii mandibulei cu imposibilitatea de a deschide gura, persoana bolnavă devine neliniștită, agitată, apare febra, mâncatul devine dificil. 

Ulterior apare perioada de stare în care rigiditatea musculară se generalizează. Se accentuează contractura mușchilor masticatori, urmată de contractura musculaturii mimicii feței (risus sardonicus), apare apoi contractura mușchilor abdominali și respiratorii și ulterior contracția mușchilor membrelor superioare în flexie și a membrelor inferioare în extensie. 

Bolnavul poate prezenta diverse poziții neobișnuite.  

Pe lângă contractura musculaturii generalizate apare spasmul generalizat - contracturile paroxistice! Aceste contracturi pot fi declanșate de diverși stimuli externi: lumina puternică, zgomote, examinări bruște, alimentație, injecții. Pot fi cuprinse toate grupele musculare cu riscul de apariție a rupturilor musculare, a mușcăturilor limbii, a spasmului glotic, a rupturilor dentare sau a fracturilor de oase.

Sindromul infecțios general însoțește manifestările clinice ale bolii și se manifestă prin: febră, transpirații abundente, tahicardie. 

Cum ne protejăm?

Cea mai importantă măsură de prevenție împotrivă tetantosului este vaccinarea!

Primovaccinarea sugarilor cu trivaccinul diftero-tetano-pertusis (DTP) conferă protecție pentru o perioadă de 10 ani! Ulterior trebuie făcute revaccinari la interval de 10 ani. 

Ce facem dacă prezentăm o rană cu risc tetanigen?

Mai întâi se curată rana și se spală abundent cu apă oxigenată, nu se aplică pulberi sau unguente. 

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

La persoanele nevaccinate sau vaccinate în urmă cu mai mult de 10 ani se va face vaccinare antitetanica (cu ATPA) și se vor administra Imunoglobuline umane specifice antitetanos. La persoanele vaccinate și cu un rapel recent (în ultimii 5 ani) se face ATPA.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0