Operatia reprezinta metoda obisnuita de tratare a sindromului de tunel carpian. Dar potrivit unui nou studiu, si terapia fizica ar putea functiona la fel de bine.

Oamenii de stiinta au descoperit ca terapia fizica, mai ales asa-numita terapie manuala, a imbunatatit mobilitatea mainilor si a incheieturilor si a diminuat durerea la fel de eficient ca operatia standard pentru respectiva afectiune. In plus, dupa numai o luna, pacientii care au abordat terapia fizica au raportat rezultate mai bune decat cei care au fost operati.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

„Suntem de parere ca terapia fizica ar trebui sa fie prima optiune terapeutica pentru aproape toti pacientii care sufera de aceasta afectiune” a declarat autorul studiului, Cesar Fernandez de las Penas. „Daca tratamentul conservator nu functioneaza, atunci urmatoarea optiune este operatia” sustine de las Penas, profesor de terapie fizica la Universitatea Rey Juan Carlos din Alcorcon, Spania.

De asemenea, un avantaj suplimentar al terapiei fata de operatie ar fi economiile in materie de costuri, a subliniat acesta.

Sindromul de tunel carpian apare atunci cand nervul median, care se intinde de la antebrat pana in palma, se compreseaza la nivelul incheieturii. Deseori, apare in urma miscarilor repetitive necesare pentru desfasurarea activitatilor profesionale, precum tastarea la calculator sau munca de asamblare. In general, simptomele se instaleaza treptat, prin senzatii de amorteala si durere la nivelul mainii si incheieturii.

De obicei, operatia implica sectionarea ligamentului din jurul incheieturii pentru a reduce presiunea de pe nervul median, potrivit U.S. National Institutes of Health.

Pentru acest studiu, de las Penas si colegii sai au monitorizat 100 de femei din Madrid, care sufereau de sindrom de tunel carpian. Jumatate au fost tratate prin terapie fizica si jumatate s-au operat. Timp de trei saptamani, pacientii care au urmat terapia, au primit saptamanal sedinte de terapie manuala de jumatate de ora, adica terapeutii nu si-au folosit decat mainile. Terapeutii s-au concentrat asupra gatului si nervului median. De asemenea, au masat umarul, cotul, antebratul, incheietura si degetele. La randul lor, pacientii au efectuat la domiciliu exercitii de stretching pentru gat.

Dupa o luna, cei care au urmat terapia au raportat mai multa mobilitate zilnica si mai multa „putere de apucare” intre degetul mare si degetul aratator fata de pacientii care s-au operat. Cu toate acestea, dupa trei, sase si 12 luni, ambele grupuri au raportat imbunatatiri similare. Toti participantii au inregistrat reduceri asemanatoare ale durerilor.

Co-autorul studiului, Joshua Cleland este profesor in cadrul programului de terapie fizica la Universitatea Franklin Pierce din Rindge, New Hampshire. „Este posibil ca terapia manuala sa fie la fel de benefica in imbunatatirea mobilitatii si reducerea gravitatii simptomelor ca operatia, in pofida gravitatii afectiunii acestora” a spus acesta, subliniind ca 38% din cei din grupul de terapie sufereau de sindrom de tunel carpian „grav”. „Aceste tehnici de terapie manuala sunt utilizate in mod obisnuit in Statele Unite si ar trebui sa devina un standard de practica pentru terapeutii care lucreaza cu pacienti care sufera de sindrom de tunel carpian” a mai precizat Cleland. 

Dr. Daniel Polatsch este co-administrator al New York Hand and Wrist Center al Spitalului Lenox Hill din New York. Acesta trateaza cateva sute de cazuri de sindrom de tunel carpian in fiecare an, dintre care intre 15 si 20% necesita operare. Polatsch sustine ca tratamentul ar trebui determinat de la caz la caz. Cazurile mai putin grave pot fi tratate folosind metode conservatoare care includ folosirea unor atele, injectiile, terapia si schimbari ale activitatilor, a mai adaugat acesta. „Operatia este necesara daca muschiul este slabit sau atrofiat din cauza compresiunii nervului la nivelul incheieturii” a mai declarat acesta. Polatsch a adaugat ca in general, operatia este sigura si eficienta.

Totusi, in timpul operatiei pot aparea complicatii, spune Cleland. Acesta a citat concluziile studiilor anterioare potrivit carora „aproximativ 25% dintre persoanele se opereaza din cauza sindromului de tunel carpian deoarece tratamentul nu a functionat, in plus, jumatate dintre acestea au nevoie de o procedura chirurgicala suplimentara.”

Potrivit oamenilor de stiinta, aproape jumatate dintre afectiunile legate de locul de munca sunt legate de sindromul de tunel carpian. Mai mult de o treime dintre cei care se opereaza nu se intorc la locul de munca decat 8 saptamani mai tarziu.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sursa articol: New York Times

Sursa foto: Shutterstock