Tratament nou pentru limfom, promițător în studiile clinice [studiu]

Limfomul este un tip de cancer care afectează sistemul limfatic, care face parte din sistemul imunitar al organismului. Tratamentul limfomului poate varia în funcție de tipul exact de limfom, stadiul bolii, vârsta și starea generală de sănătate a pacientului. Un protocol recent de tratament pentru limfom, care folosește o combinație de medicamente convenționale, nu un medicament nou, pare promițător pentru cei suferinzi de această boală.

Limfomul este un tip de cancer de sânge care se dezvoltă din limfocite (un tip de celule albe din sânge) și are multe subtipuri. Un subtip rar, numit limfom intravascular cu celule mari tip B, este deosebit de greu de diagnosticat cu acuratețe, deoarece limfocitele canceroase cresc în interiorul vaselor de sânge mici, în loc de ganglionii limfatici.

Recomandările Experților DOC

Limfomul intravascular cu celule mari tip B

Când vorbim de limfom intravascular cu celule mari tip B, nu există o umflare, o mărire perceptibilă a ganglionilor care să le semnaleze medicilor că ar putea fi vorba de această afecțiune. Majoritatea persoanelor afectate de această boală se confruntă cu simptome precum febră inexplicabilă, transpirații nocturne fără motiv și pierdere neintenționată în greutate, iar unii oameni dezvoltă și un fel de urticarie.

Pentru acest tip de cancer nu există până în prezent niciun tratament eficient: acest gen de limfom agresiv, care progresează rapid, tinde să afecteze persoanele cu vârste de 70 de ani și peste. Pentru acești pacienți, chimioterapia standard în doze mari poate avea reacții adverse grave, iar pacienții prezintă un risc mare de a dezvolta afecțiuni ale sistemului nervos central, chiar și cu tratament.

Este necesar un protocol diferit de tratament cu mai puține efecte secundare și care să abordeze implicarea secundară a sistemului nervos central, iar acest lucru este exact ceea ce a propus o echipă de oameni de știință de la Universitatea Nagoya din Japonia.

Terapia combinată, eficientă și sigură pentru limfomul intra-vascular cu celule mari tip B

Raritatea acestei boli a făcut dificilă testarea noilor combinații de medicamente. Un studiu retrospectiv mai vechi, care implică analiza registrelor medicale ale pacienților care trecuseră printr-o terapie standard de chimioterapie combinată cu un medicament numit rituximab, a aratat ca această linie de tratament este mai promițătoare decât tratamentul standard singur, dar nu rezolvă problema implicării secundare a sistemului nervos central.

Autorii studiului mai recent spun că au avut în vedere pentru această lucrare că sesiunile de chimioterapie care conțin rituximab, combinate cu tratamentul problemelor secundare ale sistemului nervos central ar putea duce la îmbunătățirea suplimentară a rezultatului clinic.

Tratamentul pare să aibă rezultate bune

Având în vedere aceste lucruri, echipa de cercetători a efectuat un studiu clinic multicentric de fază 2, în care a administrat tratamentul propus la 38 de pacienți înscriși (cu vârste între 20 și 79 de ani și fără tulburări ale sistemului nervos central în momentul diagnosticării cancerului) și au monitorizat starea lor pe termen lung. Rezultatele au fost publicate apoi în revista științifică The Lancet Oncology.

În general, protocolul de tratament propus de autorii studiului pare a fi promițător: 76% dintre pacienții înscriși au atins obiectivul principal de supraviețuire la doi ani fără progresia bolii și 92% au atins supraviețuirea globală la doi ani. Boala a afectat sistemul nervos central la doar 3% dintre pacienți. Mai mult decât atât, toxicitatea tratamentului s-a dovedit a fi scăzută și toate efectele adverse au fost gestionabile, cu foarte puține complicații grave.

Sumarizând această realizare importantă, oamenii de știință afirmă că, din cunoștințele lor, acesta este primul studiu „prospectiv” al oricărui tratament la pacienții cu limfom intra-vascular cu celule mari tip B. Se pare că protocolul de tratament propus este eficient la pacienții fără tulburări aparente ale sistemului nervos central în momentul diagnosticării.

Sunt necesare cercetări suplimentare

Un avantaj important al protocolului de tratament propus de savanți este acela că folosește o combinație de medicamente convenționale și nu utilizează agenți noi. Acest lucru înseamnă că, deși sunt necesare investigații suplimentare, acest protocol poate fi adoptat în practica clinică într-un viitor relativ apropiat.

Având în vedere raritatea acestei boli, un studiu prospectiv de fază 3 pe scară largă nu este fezabil. Într-un astfel de scenariu, rezultatele studiului prezent oferă o opțiune de tratament eficient și sigur care ar putea funcționa ca un control istoric pentru studii viitoare, sunt de părere cercetătorii.

Rezultatele acestui studiu clinic sunt, cu siguranță, destul de promițătoare. Practic, cu câteva ajustări minore la protocolul de tratament propus, pacienții cu limfom intra-vascular cu celule mari tip B ar putea avea un avantaj în lupta împotriva acestei afecțiuni.

Ce opțiuni de tratament pentru limfom sunt disponibile în prezent?

În general, tratamentul limfomului poate include o combinație între următoarele opțiuni:

Chimioterapia

Chimioterapia implică utilizarea de medicamente pentru a distruge celulele canceroase. Este adesea un tratament principal pentru limfom, în special în stadiile mai avansate sau în limfoamele cu celulele B mari. Chimioterapia poate fi administrată singură sau în combinație cu alte terapii, cum ar fi imunoterapia sau radioterapia.

Radioterapia

Radioterapia folosește radiații de înaltă energie pentru a distruge celulele canceroase. Este utilizată adesea pentru a trata limfomul în zone localizate ale corpului, cum ar fi ganglionii limfatici afectați sau mase tumorale.

Terapia cu anticorpi monoclonali

Această formă de imunoterapie implică utilizarea de anticorpi artificiali care se leagă de anumite proteine de pe suprafața celulelor canceroase, marcându-le pentru distrugere de către sistemul imunitar. Rituximab este un anticorp monoclonal care se leagă de CD20, o proteină specifică a celulelor B. Este utilizat în tratamentul limfoamelor cu celule B, cum ar fi limfomul folicular, limfomul difuz cu celule mari B și limfomul nodal de zonă marginală. Rituximab poate fi administrat singur sau în combinație cu alte terapii, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia.

Obinutuzumab este un anticorp monoclonal care se leagă de CD20 și este similar cu rituximabul, dar cu o afinitate crescută pentru această proteină. Este utilizat în tratamentul limfoamelor cu celule B, în special în combinație cu chimioterapie, în limfomul difuz cu celule mari B și limfomul folicular.

Imunoterapia

Imunoterapia este un tratament care stimulează sistemul imunitar al organismului pentru a lupta împotriva cancerului. Aceasta poate implica utilizarea de anticorpi monoclonali care atacă direct celulele canceroase sau alte terapii care ajută la activarea răspunsului imun împotriva cancerului.

Terapia cu celule T modificate genetic (CAR-T)

Acest tratament implică recoltarea celulelor T ale pacientului, modificarea genetică a acestora pentru a recunoaște și a distruge celulele canceroase și reintroducerea lor în organism. Este o opțiune pentru anumite tipuri de limfom recidivant sau refractar.

Terapia cu celule stem

Pentru unii pacienți, transplantul de celule stem poate fi o opțiune. Aceasta implică administrarea unor doze mari de chimioterapie și/sau radioterapie pentru a distruge celulele canceroase, urmate de transplantul de celule stem sănătoase pentru a înlocui celulele moarte sau deteriorate.

Monitorizare și terapii de susținere

În unele situații, în special în cazurile de limfom cu creștere lentă, monitorizarea atentă poate fi o opțiune, cu amânarea tratamentului până când boala progresează. În plus, terapiile de susținere, cum ar fi medicamentele pentru gestionarea simptomelor, nutriția adecvată și terapia fizică, pot fi importante în menținerea calității vieții pacientului.

Se pot preveni limfoamele?

Prevenirea exactă a limfoamelor poate fi dificilă, deoarece multe dintre aceste tipuri de cancer au cauze necunoscute sau pot fi influențate de factori genetici sau de mediu care pot fi dificil de controlat. Cu toate acestea, există unele măsuri care se pot lua pentru a reduce riscul de dezvoltare a limfoamelor:

Adoptarea unei diete echilibrate și bogate în fructe, legume și alimente bogate în fibre;
Menținerea unei greutăți sănătoase și evitarea obezității;
Limitarea consumului de alcool și evitarea fumatului;
Păstrarea unui sistem imunitar puternic prin obținerea unui somn adecvat, exerciții fizice regulate și reducerea stresului;
Evitarea expunerii la substanțe toxice și chimicale, cum ar fi pesticidele și alte substanțe cancerigene;
Limitarea expunerii la radiații ionizante, cum ar fi radiațiile din radon și radiațiile UV solare;
Tratarea promptă și adecvată a infecțiilor cronice, cum ar fi infecțiile cu virusuri precum Epstein-Barr (care poate duce la limfoame non-Hodgkin) sau Helicobacter pylori (care poate fi asociat cu limfoamele gastrice);
Monitorizarea și gestionarea condițiilor medicale preexistente, cum ar fi infecțiile cu virusul HIV sau afecțiunile autoimune, care pot crește riscul de limfoame;
Mersul regulat la controale medicale de rutină pentru a detecta orice problemă de sănătate cât mai curând posibil.

Limfoamele pot afecta oameni de toate vârstele și grupurile etnice, însă există anumiți factori care pot crește riscul dezvoltării acestor afecțiuni:

Riscul de limfom crește odată cu înaintarea în vârstă.
Limfoamele non-Hodgkin sunt mai frecvente la bărbați decât la femei, în timp ce limfomul Hodgkin este mai comun la adolescenți și la bărbații tineri.
Persoanele care au membri ai familiei cu istoric de limfom pot avea un risc crescut de a dezvolta această afecțiune.
Persoanele cu un sistem imunitar slăbit sau compromis au un risc crescut de a dezvolta limfoame.
Anumite substanțe chimice și toxine, cum ar fi pesticidele, erbicidele, benzenul și altele, pot crește riscul de limfoame în unele cazuri.
Infecțiile cu anumite virusuri și bacterii pot crește riscul de limfom.
Persoanele care au primit tratamente anterioare pentru alte tipuri de cancer, cum ar fi chimioterapia sau radioterapia, au un risc crescut de a dezvolta limfoame secundare.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Lymphome Action - Targeted treatments and antibody therapy
https://lymphoma-action.org.uk/about-lymphoma-treatment-lymphoma/targeted-treatments-and-antibody-therapy#what-antibody
Pub Med - Rituximab, cyclophosphamide, doxorubicin, vincristine, and prednisolone combined with high-dose methotrexate plus intrathecal chemotherapy for newly diagnosed intravascular large B-cell lymphoma (PRIMEUR-IVL): a multicentre, single-arm, phase 2 trial
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32171071/
Studiul „Rituximab, cyclophosphamide, doxorubicin, vincristine, and prednisolone combined with high-dose methotrexate plus intrathecal chemotherapy for newly diagnosed intravascular large B-cell lymphoma (PRIMEUR-IVL): a multicentre, single-arm, phase 2 trial”, apărut în The Lancet Oncology (2020);21(4):593-602. doi: 10.1016/S1470-2045(20)30059-0. Epub 2020 Mar 11, autori: Kazuyuki Shimada et al.

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...