Mâncărimile asociate cu eczema, influențate de factorii de mediu [studiu]
Mâncărimile asociate cu eczema, influențate de factorii de mediu [studiu]
Mâncărimile asociate cu eczema, influențate de factorii de mediu [studiu]
Noi cercetări indică faptul că alergenii din mediu sunt de multe ori vinovați pentru episoadele de mâncărime acută la pacienții cu eczemă și că adesea mâncărimea nu răspunde la antihistaminice.
Pe lângă erupție, multe persoane cu eczemă suferă, de asemenea, de mâncărime cronică, situație care poate deveni uneori chinuitoare. Mai rău, antihistaminicele, tratamentul standard pentru mâncărime și alergie, de multe ori nu le este de folos, deoarece semnalele de mâncărime sunt transportate la creier de-a lungul unei căi nerecunoscute anterior pe care medicamentele actuale nu o vizează.
Un studiu¹ publicat în ianuarie 2021 în revista Cell indică o posibilă nouă țintă și strategie pentru a ajuta pacienții cu eczeme să facă față acelor episoade de mâncărime acută și severă.
Potrivit oamenilor de știință de la Școala de Medicină a Universității Washington, se credea că mâncărimea și durerea erau transportate de-a lungul acelorași căi din nervi până la creier, dar s-a dovedit că nu era așa. Iar aceste noi descoperiri arată că există o cu totul altă cale care cauzează aceste episoade de mâncărime acută la pacienții cu eczeme.
Din păcate, mâncărimea le poate scădea grav calitatea vieții, pacienții evaluându-și mâncărimea cronică în jurul valorii de 5 pe o scară de 10, menționând că aceasta crește până la 10 în timpul erupțiilor acute. Odată ce s-a aflat că acele episoade acute de mâncărime se transmit într-un mod complet diferit, se poate viza această cale pentru a-i ajuta pe pacienți.
Alergenii de mediu activează mâncărimea în cazul persoanelor cu eczeme
Calea tipică pentru mâncărime la pacienții cu eczeme implică celule din piele care sunt activate și apoi eliberează histamină, care poate fi inhibată cu medicamente antihistaminice. Dar în cazul acestei mâncărimi acute, un alt tip de celulă din sânge transmite semnale de mâncărime către nervi. Aceste celule produc prea mult dintr-o altă substanță non-histaminică ce declanșează mâncărime; prin urmare, antihistaminicele nu funcționează ca răspuns la astfel de semnale.
La pacienții care prezintă episoade de mâncărime acută, corpul lor reacționează la fel ca la persoanele cu alergie acută, afirmă savanții. Dacă se poate bloca această cale cu medicamente, aceasta ar putea reprezenta o strategie pentru tratarea nu numai a mâncărimii, ci și a altor probleme, de exemplu febra fânului și astmul.
În ultimii ani, mai multe studii clinice au testat o strategie care implică blocarea imunoglobulinei E (IgE), o substanță produsă de sistemul imunitar ca răspuns la alergeni. Pacienții cu alergii produc IgE, provocând reacții alergice, dar rolul său în mâncărime a fost neclar.
Revizuind datele din studiile clinice pe medicamente care vizează tratarea mâncărimii cronice, cercetătorii au găsit un model în care pacienții au raportat episoade de mâncărime acută, adesea după expunerea la alergeni de mediu. Ei au constatat, de asemenea, că pacienții cu eczeme care produc IgE ca răspuns la alergeni din mediu au fost mai predispuși să se confrunte cu acele episoade de mâncărime acută severă.
Autorii studiului spun că, de fapt, alergenii de mediu promovează acest tip de mâncărime: de exemplu, o persoană merge acasă la un prieten care are o pisică și deodată se confruntă cu un episod acut de mâncărime, deci probabil că părul de pisică activează IgE, iar IgE activează mâncărimea.
Pe baza acestei teorii, echipa de cercetare a realizat un model de eczemă la șoareci. Studiind animalele, savanții au descoperit că, atunci când șoarecii au făcut IgE, au început să sufere de mâncărime. Dar, spre deosebire de semnalele standard de mâncărime, în care celulele din piele numite mastocite eliberează histamină, IgE la șoarecii cu eczemă a activat un tip de celule albe din sânge numite bazofile. Aceste celule au activat apoi un set complet diferit de celule nervoase decât celulele care poartă semnale de mâncărime care răspund la antihistaminice.
Descoperirea că mâncărimea acută în eczeme este legată de expunerea la alergeni îi poate ajuta pe cei afectați să evite lucrurile care le produc mâncărimi intense, cum ar fi animalele, praful, mucegaiul sau anumite alimente. De asemenea, rezultatele studiului le oferă companiilor medicamentoase noi obiective pentru tratarea mâncărimii la pacienții cu eczeme, inclusiv proteine și molecule pe care echipa de cercetare le-a identificat de-a lungul acestei căi neuro-imune nou identificate.
Cum se gestionează eczema?
Nu există niciun tratament care să vindece eczema, ci doar terapii de gestionare a simptomelor. În funcție de tipul de eczemă și de severitatea acesteia, tratamentele includ modificări ale stilului de viață, remedii fără prescripție medicală sau medicamente eliberate pe bază de rețetă.
- Se folosesc săpunuri blânde. Se vor alege săpunuri cât mai blânde cu pielea, fără coloranți și parfumuri (farmacistul poate face o recomandare în acest sens). De asemenea, săpunul trebuie bine clătit de pe piele.
- Seara se va face o baie caldă cu ovăz sau bicarbonat. În apa din cadă se pun fie bicarbonat de sodiu, fie un săculeț cu fulgi de ovăz, iar persoana trebuie să stea în apă cam 15 minute. Pielea se va usca apoi ușor cu un prosop și, cât este încă umedă, se va aplica crema hidratantă.
- Pielea trebuie hrănită de cel puțin două ori pe zi. Se va aplica o cremă hidratantă cu efect antiinflamator și antiprurit (de exemplu, o cremă pe bază de unt de shea și madecasozid), care să combată mâncărimea și inflamația și să restabilească bariera protectoare a pielii.
- Stresul trebuie gestionat. Stresul și alte tulburări emoționale pot agrava simptomele eczemei, așa că trebuie căutate modalități de reducere a acestora.
- Poate fi nevoie de medicamente. Dacă medicul a prescris un tratament medicamentos, este vorba în general de creme sau unguente cu corticosteroizi. Acestea trebuie aplicate cu atenție, conform instrucțiunilor, însă utilizarea lor excesivă poate provoca reacții adverse, cum ar fi subțierea pielii. În cazul în care apar fisuri ale pielii sau o infecție bacteriană, medicul poate recomanda o cremă cu antibiotice.
- Terapia cu lumină poate fi indicată. O altă terapie indicată în anumite situații poate fi cea cu lumină, pentru pacienții ale căror simptome nu se atenuează cu tratamentele topice. Fototerapia, însă, nu se recomandă pe termen lung, deoarece poate duce la îmbătrânirea prematură a pielii și crește riscul de cancer de piele.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Cell - A basophil-neuronal axis promotes itch
https://www.cell.com/cell/fulltext/S0092-8674(20)31755-4
1. Studiul „A basophil-neuronal axis promotes itch”, apărut în Cell, ianuarie 2021; DOI: 10.1016/j.cell.2020.12.033, autori: Fang Wang, Anna M. Trier et al.
Mayo Clinic - Atopic dermatitis (eczema)
https://www.mayoclinic.org/diseases-conditions/atopic-dermatitis-eczema/diagnosis-treatment/drc-20353279
Merck Manual - Atopic Dermatitis (Eczema)
https://www.merckmanuals.com/professional/dermatologic-disorders/dermatitis/atopic-dermatitis-eczema
Te-ar mai putea interesa și...
