Tiroidita autoimună – cauze, simptome, diagnostic și tratament
Tiroidita autoimună – cauze, simptome, diagnostic și tratament
Tiroidita autoimună – cauze, simptome, diagnostic și tratament
Dacă sistemul imunitar al organismului produce fără motiv anticorpi care atacă țesuturile glandei tiroide, declanșând un proces inflamator la nivelul acesteia, vorbim despre tiroidita autoimună. Tiroidita autoimună poate cauza atât forme de hipotiroidism - tiroidita Hashimoto, cât și forme de hipertiroidism – boala Graves.
Tiroidita cronică autoimună este asociată adesea în mod eronat și în mod exclusiv cu boala Hashimoto, însă în aceeași măsură forma autoimună de tiroidită poate determina și activitatea prea intensă a glandei tiroide, adică hipertiroidismul.
Cauze tiroidită autoimună
La fel ca în cazul oricarei boli autoimune, nu se cunoaște cauza exactă care declanșează tiroidita autoimună. Există însă o serie de factori care contribuie la instalarea acesteia:
- Moștenirea genetică: persoanele care au o rudă apropiată ce suferă de tiroidita autoimună au risc crescut de a dezvolta, la rândul lor, această afecțiune endocrinologică.
- Consumul excesiv de iod: întrucât este mult mai des diagnosticată în comunitățile în care consumul de iod din dietă este mai mare. Oamenii de știință suspectează că iodul în exces contribuie la apariția tiroiditei autoimune.
- Vârsta: pe măsură ce înaintăm în vârstă, suntem mai expuși riscului de a dezvolta tiroidita autoimună. Asta nu înseamnă însă că cei mici nu pot suferi de această boală, însă în rândul copiilor tiroidita autoimună este mult mai rară decât la adulți.
Simptome tiroidită autoimună
Simptomele diferă în funcție de activitatea glandei tiroide în urma atacului sistemului imunitar. Asta înseamnă că dacă glanda devine foarte lentă, adică vorbim despre hipotiroidism (Hashimoto), simptomele sunt unele, iar dacă glanda devine hiperactivă (boala Graves), simptomele sunt altele.
Tiroidita Hashimoto
Tiroidita Hashimoto este o boală autoimună care distruge celulele tiroidiene prin procese imune mediate de celule și anticorpi. Este cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului în țările dezvoltate. În schimb, la nivel mondial, cea mai frecventă cauză a hipotiroidismului este un aport alimentar inadecvat de iod. Această boală este cunoscută și sub denumirea de tiroidită cronică autoimună și tiroidita limfocitară cronică. Patologia bolii presupune formarea de anticorpi antitiroidieni care atacă țesutul tiroidian, determinând fibroză progresivă. Diagnosticul este adesea provocator și poate dura timp până mai târziu în procesul bolii. Cele mai frecvente descoperiri de laborator demonstrează o creștere a hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) și niveluri scăzute de tiroxină liberă (fT4), cuplate cu creșterea anticorpilor anti-peroxidază tiroidian (TPO). Cu toate acestea, mai devreme în cursul bolii, pacienții pot prezenta semne, simptome și constatări de laborator de hipertiroidism sau valori normale. Acest lucru se datorează faptului că distrugerea celulelor glandei tiroide poate fi intermitentă.
Simptome hipotiroidism – tiroidita Hashimoto:
- Creștere în greutate;
- Oboseală extremă;
- Uscăciunea pielii;
- Căderea părului;
- Sensibilitate la frig;
- Constipație;
- Dereglarea ciclului menstrual.
Boala Graves
Boala Graves este cea mai frecventă cauză a hipertiroidismului. Este o tulburare cu manifestări sistemice care afectează în primul rând inima, mușchii scheletici, ochii, pielea, oasele și ficatul. Dacă boala Graves nu este diagnosticată în timp util poate duce la efecte negative asupra glandei tiroide cu efecte morbide ridicate. Medicii specialiști ar trebui să fie conștienți de manifestările sistemice ale bolii Graves și de diferitele modalități disponibile pentru tratament. Diagnosticul precoce și gestionarea bolii Graves poate preveni, de asemenea, complicațiile cardiace severe, cum ar fi flutterul atrial, fibrilația atrială și insuficiența cardiacă cu debit mare.
Simptome hipertiroidism - boala Graves:
- Transpirații;
- Puls accelerat, palpitații;
- Anxietate, irascibilitate, nervozitate;
- Tremur;
- Oboseală, insomnii;
- Scădere în greutate;
- Dereglarea ciclului menstrual;
- Disfuncții erectile/ pierderea apetitului sexual.
Diagnosticare tiroidită autoimună
Analizele de sange, în special cele care verifică nivelul de hormoni tiroidieni din organism, sunt folosite de medic pentru a diagnostica tiroidita autoimună. Și analizele de sânge care verifică prezența anumitor anticorpi sunt, de asemenea, utilizate în acest scop.
Medicul va discuta cu pacientul și despre istoricul familial, tratamentele la care a fost expus, obiceiurile alimentare și istoricul medical personal.
Tabloul biochimic al tiroiditei Hashimoto indică creșterea hormonului de stimulare a tiroidei (TSH) ca răspuns la T4 liber scăzut. Nivelul scăzut de T4 total sau T4 liber în prezența unui nivel crescut de TSH confirmă diagnosticul de hipotiroidism primar. Practicienii de medicină integrativă și funcțională pot evalua, de asemenea, nivelurile de T3 liber și T3 invers, cu toate acestea, medicina occidentală nu utilizează această abordare. Prezența anticorpilor anti-peroxidază tiroidian și anti-tiroglobuline sugerează tiroidita Hashimoto, cu toate acestea, 10% dintre pacienți pot avea anticorpi negativi. Anemia este prezentă în 30 până la 40%. Poate exista o scădere a ratei de filtrare glomerulară (GFR), a fluxului de plasmă renală și a clearance-ului de apă liberă renală cu hiponatremie. De asemenea, creatin kinaza este frecvent crescută, iar nivelurile de prolactină pot fi crescute. Pot apărea niveluri crescute de colesterol total, LDL și trigliceride. O ecografie tiroidiană poate evalua dimensiunea tiroidei, ecotextura și dacă sunt prezenți noduli tiroidieni.
Tratament tiroidită autoimună
Tiroidita cronică autoimună nu se vindecă, ceea ce înseamnă că tratamentul este administrat astfel încât organismul să resimtă cât mai puțin dereglările hormonale și să aibă de-a face cu cât mai puține simptome.
Dacă glanda tiroidă este hipoactivă, medicul va recomanda tratamentul hormonal de substituție, care asigură organismului hormonii tiroidieni sub formă sintetică. Asta înseamnă că pacientul va beneficia de doza zilnică de hormoni tiroidieni necesari, prin simpla administrare a medicamentelor pe bază de hormoni sintetici.
Pe de altă parte, dacă glanda tiroidă este hiperactivă în urma activității autoimune a organismului, medicul va recomanda un tratament care să inhibe producția de hormoni tiroidieni și să reducă impactul pe care aceștia îl au asupra organismului.
În ambele cazuri, fie că vorbim despre hipotiroidism, fie că vorbim despre hipertiroidism, se recomandă o serie de modificări la capitolul stil de viață, astfel încât organismul să fie susținut pentru menținerea stării de bine.
Așadar, medicii recomandă adoptarea unei diete sănătoase, echilibrate, care să ofere organismului nutrienții necesari. De pildă, pacienților cu boala Graves li se recomandă consumul de alimente cu un conținut ridicat de calciu, care protejează sistemul osos – se știe că riscul de osteoporoză este mai mare la aceștia.
Sportul trebuie, de asemenea, să facă parte din viața pacientului care suferă de tiroidită autoimună, acesta echilibrând activitatea întregului organism.
Expunerea la stres poate fi extrem de dăunătoare pentru pacientul care suferă de boli ale tiroidei, de aceea se recomandă limitarea acestei expuneri.
Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.
Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
Hashimoto Thyroiditis - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK459262/
Graves Disease - https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK448195/
Te-ar mai putea interesa și...
