Investigatiile imagistice in diagnosticarea afectiunilor prostatei

Glanda prostată face parte din sistemul reproducător al bărbatului. Aceasta este predispusă unor afecțiuni precum hiperplazia benignă de prostată, prostatita sau cancerul de prostată. Toate aceste afecțiuni ale prostatei pot fi diagnosticate și cu ajutorul testelor imagistice, începând de la ecografie și până la tomografie cu emisie de pozitroni sau RMN.

Prostata este o glandă mică, situată chiar sub vezica urinară, în fața rectului, care se înfășoară în jurul tubului care transportă urina și materialul seminal afară din corp - uretra. Prostata are tendința de a se mări pe măsură ce bărbatul îmbătrânește și poate cauza o serie de probleme de sănătate. 

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Afecțiunile prostatei

Afecțiunile prostatei pot fi necanceroase sau canceroase. Cele necanceroase sunt hiperplazia benignă de prostată (cunoscută sub denumirea populară de „prostată mărită”), prostatită bacteriană acută, prostatită bacteriană cronică, prostatită cronică (numită și „sindromul durerii pelvine cronice”). 

Hiperplazia benignă de prostată

Hiperplazia benignă de prostată este des întâlnită în rândul bărbaților în vârstă. În această boală, prostata este mărită, dar nu canceroasă. Tratamentele pentru prostată mărită includ:

  • Monitorizare activă - dacă simptomele nu sunt prea deranjante, medicul îi poate cere pacientului să aștepte pentru a vedea dacă se agravează înainte de a începe un tratament și va programa alte controale.
  • Medicamente -  acestea pot ajuta la micșorarea prostatei sau la relaxarea mușchilor din apropierea prostatei pentru a ușura simptomele.
  • Intervenție chirurgicală - dacă nimic altceva nu a funcționat, medicul poate sugera o intervenție chirurgicală pentru a ajuta la normalizarea fluxului urinei.
  • Alte tratamente - uneori, undele radio, microundele sau laserele sunt folosite pentru a trata problemele urinare cauzate de hiperplazia benignă de prostată. Aceste metode folosesc diferite tipuri de căldură pentru a reduce țesutul suplimentar de prostată.

Prostatita bacteriană acută

În general, prostatita bacteriană acută este rară, iar când apare, este adesea asociată cu obstrucția vezicii urinare sau cu o stare imunocompromisă. Prostatita bacteriană este cauzată de obicei de infecția cu Enterobacteriaceae, dar și organisme din alte familii pot fi responsabile și sunt mai probabile în anumite populații cu risc ridicat. 

Escherichia coli este cel mai frecvent izolat din uroculturi și este agentul cauzal în majoritatea cazurilor (aproximativ 50% până la 90%). Alte izolate comune includ speciile Proteus, Klebsiella, Enterobacter, Serratia și Pseudomonas. Organisme gram-pozitive, cum ar fi speciile Enterococcus și speciile Staphylococcus și organisme cu transmitere sexuală, cum ar fi Neisseria gonorrhoeae, Chlamydia trachomatis, Ureaplasma urealyticum sunt, de asemenea, implicate uneori. 

Tratamentul prostatitei bacteriene acute implică atât alegerea antibioticelor cu spectru adecvat, care au o bună penetrare în țesutul prostatic, cât și gestionarea complicațiilor și sechelelor bolii. Opțiunile inițiale pot include o fluorochinolonă plus o aminoglicozidă sau penicilină sau cefalosporină antipseudomonală. 

Prostatita bacteriană cronică

Aceasta este o infecție care apare în mod repetat. Prostatita bacteriană cronică poate fi greu de tratat, deși în unele cazuri administrarea antibioticelor pentru o perioadă lungă de timp poate funcționa. Pentru că tratarea prostatitei bacteriene cronice este o provocare, este posibil ca pacientul să aibă nevoie de până la trei luni de antibiotice pentru a steriliza prostata. 

Dacă nu funcționează, antibioticele în doză mică pot fi utilizate pe termen lung pentru a preveni recidivele. Unii bărbați au nevoie de o intervenție chirurgicală pentru a îndepărta pietrele la prostată sau țesutul cicatricial din uretră. În cazuri rare, se îndepărtează toată glanda prostatică (prostatectomie) sau o parte din aceasta.

Prostatita cronică (sindromul durerii pelvine cronice)

Și prostatita cronică, numită și sindromul durerii pelvine cronice, este una dintre afecțiunile proastatei întâlnite în cazul multor bărbați. Boala poate provoca dureri în partea inferioară a spatelui, în zona inghinală sau în vârful penisului. 

Ca tratament, se pot prescrie medicamentele, cum ar fi tamsulosin și alfuzosin, care relaxează mușchii din jurul prostatei și vezicii urinare pentru a îmbunătăți fluxul de urină. Unii bărbați beneficiază de consiliere sau medicamente pentru anxietate, depresie și catastrofizare (adică o suprareacție la stres minor, obișnuit la persoanele cu durere cronică).

Pentru a trata sindromul durerii pelvine cronice, pot fi indicate și medicamente pentru durere pe bază de prescripție medicală, cum ar fi amitriptilina și gabapentina, care ameliorează durerea, precum și suplimente alimentare cu quercetină și polen de albine, care pot fi utilizate ca adjuvant pentru o prostată umflată și inflamată.

Investigații imagistice pentru a diagnostica afecțiunile prostatei

Pentru a diagnostica afecțiunile prostatei, medicul va adresa pacientului întrebări despre istoricul său medical și despre simptomele actuale, precum și despre istoricul de sănătate al familiei, apoi va face un examen fizic. Pe lângă acestea, dacă este necesar, medicul va recomanda teste de sânge și urină pentru a căuta o sursă de infecție, testare urodinamică pentru a vedea cât de bine poate pacientul să rețină și să elibereze urină, cistoscopie - pentru a privi în interiorul uretrei și vezicii urinare, un test de sânge PSA (antigen specific prostatic), dar și investigații imagistice și biopsie de prostată pentru a diagnostica sau a exclude cancerul.

Procedurile utilizate în diagnosticarea problemelor prostatei sunt următoarele:

Ecografie prostată

Pentru evaluarea acestei glande, se poate folosi ecografia de prostată. De cele mai multe ori, această procedură este recomandată pentru depistarea timpurie a cancerului. Și în diagnosticarea prostatitei sau a hiperplaziei benigne de prostată poate fi necesară, uneori, ecografia. Medicul urolog poate folosi atât ecografia abdominală, cât și pe cea transrectală, în vederea diagnosticării și monitorizării bolilor de prostată.

Când se face o ecografie de prostată transrectală se poate recolta și țesut pentru biopsie. Se folosește un anestezic local, dar și un sedativ oral, care vor liniști și relaxa pacientul înainte de procedură. Avantajele ecografiei (a celei fără biopsie) constau în lipsa durerii, precum și în costurile reduse, comparativ cu cele ale altor metode de diagnosticare imagistică folosite - CT sau RMN.

Tomografie cu emisie de pozitroni (PET-CT)

Această metodă nucleară de diagnostic relevă nu numai cancerul, ci și activitatea sa. Pacientul primește, pe cale injectabilă, o substanță radioactivă, care este apoi evidențiată de camera PET. La fel ca o ecografie de prostată, cici această procedură nu este dureroasă, însă este destul de costisitoare.

RMN

Această metodă de diagnosticare permite obținerea unor imagini ale organelor interne și ale țesuturilor moi, fără să folosească, însă, raze X. Undele radio și cele magnetice sunt cele care permit vizualizarea prostatei în detaliu.

RMN-ul este de ajutor în diagnosticarea cancerului de prostată, mai ales la bărbații care au biopsii negative însă sunt suspectați de cancer prostatic. Această metodă de diagnosticare permite marcarea zonei suspecte, pentru ca apoi recoltarea de țesut să se facă exact în zona respectivă.

Rezultatele testelor imagistice sunt obținute imediat după procedură, ceea ce înseamnă că pacientul nu trebuie să aștepte zile la rând pentru a afla cu ce se confruntă. După ce primește rezultatele, acesta va merge la medicul specialist, adică la urolog, pentru ca acesta să îi interpreteze valorile. În funcție de descoperirile făcute cu ajutorul acestor investigații, medicul poate recomanda un anumit tratament sau alte analize și teste.

Când sunt necesare testele imagistice pentru a diagnostica afecțiunile prostatei?

Mai utile în diagnosticarea bolilor de prostată sunt analizele de sânge – în special analiza PSA (antigen prostatic specific), analizele de urină, tușeul rectal ori biopsia. Sunt însă și situații în care testele imagistice pot oferi medicului informații prețioase. În screeningul cancerului de prostată se dovedesc a fi în mod deosebit utile aceste investigații.

Cancerul de prostată este al doilea cel mai frecvent tip de cancer în rândul bărbaților. Acesta are șanse de vindecare dacă este diagnosticat în stadiu incipient, așadar, screeningul este extrem de important, mai ales la bărbații de peste 50 de ani. Dacă există și alți factori de risc pe lângă vârstă, cum ar fi istoricul familial - adică dacă o rudă de gradul 1 sau 2 a primit diagnosticul de cancer prostatic - screeningul este indicat de la 45 de ani sau mai devreme.

Când e necesar un consult medical pentru afecțiunile prostatei?

E indicată o consultație medicală dacă persoana are de-a face cu simptome care pot fi asociate cu o afecțiune a prostatei:

  • urinarea frecventă;
  • incapacitatea de abținere când apare nevoia de urinare;
  • disconfort, usturimi sau chiar durere la urinare;
  • durere în zona abdominală și/ sau pelviană;
  • senzația de golire incompletă a vezicii, imediat după urinare;
  • jet slab al urinei.

Cum se poate menține sănătatea prostatei?

Obezitatea este corelată cu mai multe probleme de sănătate a prostatei, inclusiv cancerul de prostată, deci o dietă echilibrată (mai multe legume, fructe, proteine slabe și mai puține grăsimi trans, zahăr și pâine albă) și exercițiile fizice efectuate regulat sunt importante pentru o prostată sănătoasă și pentru menținerea unei greutăți sănătoase. 

Newsletter DOC dedicat

Legumele verzi, în special, sunt foarte hrănitoare și ar trebui consumate zilnic (broccoli, salată romană, spanac, varză kale etc.). Carnea roșie la grătar ori prăjită ar trebui consumată doar la ocazii, nu zilnic sau săptămânal, deoarece crește riscul de cancer de prostată.
În ceea ce privește mișcarea, chiar și 30 de minute de activitate moderată de cinci ori pe săptămână, cum ar fi o plimbare rapidă sau jogging, pot avea beneficii de anvergură pentru sănătate.

Nu mai puțin important, fumatul contribuie la unele dintre principalele cauze de deces la bărbați. Monoxidul de carbon din tutun se atașează de globulele roșii din sânge până când acestea mor, ceea ce poate duce atât la cancer de prostată, cât și la alte boli.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIDDK - Prostate Tests
https://www.niddk.nih.gov/health-information/diagnostic-tests/prostate
NHS - Prostate problems 
https://www.nhs.uk/conditions/prostate-problems/
Pub Med - A 16-yr Follow-up of the European Randomized study of Screening for Prostate Cancer
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30824296/
Studiul „A 16-yr Follow-up of the European Randomized study of Screening for Prostate Cancer”, apărut în Eur Urol. 2019 Jul;76(1):43-51. doi: 10.1016/j.eururo.2019.02.009. Epub 2019 Feb 26, autori: Jonas Hugosson et al.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0