Organizația Mondială a Sănătății o recomandă alături de fluorizarea generală și locală, igiena oro-dentară și igiena alimentară.

Sigilarea dentară, metodă de prevenire a cariilor

Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare. Organizația Mondială a Sănătății o recomandă alături de fluorizarea generală și locală, igiena oro-dentară și igiena alimentară.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Sigilarea se face atât la dinții temporari (de lapte) dar, mai ales, la cei permanenți, de obicei imediat după ce au erupt complet. Metoda se aplică în special pe dinții definitivi în intervalul de vârstă 6-15 ani. 

Această metodă de tratament este indicată în special copiilor, pentru că, de cele mai multe ori, ei sunt cei care nu se spală întotdeauna pe dinți corect. De aceea există riscul să apară carii. 

Dar și adulții pot fi candidați pentru etanșări dentare. Unele persoane sunt mai predispuse la carii decât altele, astfel încât sigilarea dentară poate fi o opțiune demnă de luat în considerare.

Suprafața fiecărui dinte este formată din smalțul dentar care, în principiu, este o suprafață netedă și neretentivă (adică nu reține alimentele și implicit bacteriile). Anumiți dinți, în special molarii și premolarii, prezintă pe suprafața lor ocluzală (suprafața cu care se realizează efectiv masticația) un așa-numit relief ocluzal.

Pentru a se putea realiza masticația, relieful ocluzal nu este plan, ci prezintă cuspizi (pe care îi putem asemăna cu niște dealuri), fosete și șanțuri (care seamănă cu niște văi).

Partea mai puțin pozitivă a acestui relief este faptul că reține bacteriile și, în timp, cauzează carii. Cu cât relieful este mai pronunțat, cu atât este mai retentiv.

Sigilarea dentară închide ermetic șanțurile și fosetele dinților laterali și în acest fel bacteriile nu mai au unde să se cantoneze. Dinții care urmează să fie sigilati trebuie să fie sănătoși, fără leziuni carioase.

Cum se face sigilarea dinților?

Sigilarea este o manoperă non-invazivă, nu implică „pilirea" dinților, ci doar aplicarea unei paste speciale (care poate fi de diferite culori, în funcție de preferințele pacientului).

Medicul stomatolog are nevoie de doar câteva minute ca să sigileze fiecare dinte. Etapele sigilării dinților: 

• Dinții trebuie curățați foarte bine. Medicul va peria suprafața dintelui cu o perie specială pentru a îndepărta resturile depuse în șanțuri și fosete.
• Medicul stomatolog aplică o soluție pe suprafețele de mestecat ale dinților pentru o mai bună aderență a materialului de sigilat. 
• Dinții sunt apoi clătiți și uscați.
• Specialistul aplică sigiliul dentar. Această soluție are o consistență lichidă, pentru a putea pătrunde bine în toate spațiile și cavitățile. 

Cât timp durează această sigilare? 

Sigiliul dentar poate proteja dinții împotriva cariilor timp de până la 10 ani, dar chiar și așa este foarte important ca dinții sigilați să fie controlați periodic de către medicul dentist, ideal la fiecare șase luni.

Totodată, este posibil să se desprindă materialul sigilant și să apară o carie în acea zonă ori să de dezvolte o carie sub sigilare. În aceste cazuri, se efectuează tratamentul cariei cât mai curând posibil.

De asemenea, sigilarea nu ține locul igienei orale. Igiena dentară trebuie făcută în mod normal, ca înainte de sigilare. Incidența cariei dentare în urmă sigilării dinților se reduce cu până la 80% în următorii doi ani de la sigilare, susțin specialiștii.

Sigilarea dentară este o metodă sigură?

BPA este un compus sintetic găsit care se găsește în multe materiale plastice. Studiile au arătat că expunerea la cantități mari de BPA poate fi dăunătoare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Materialele de sigilare dentară nu conțin în sine BPA, dar multe dintre ele pot conține compuși care se transformă în BPA atunci când ajung în contact cu saliva. Dar dacă medicul stomatolog efectuează spălarea și curățarea dinților după aplicarea materialului sigilant, până la 95% dintre acești compuși care se pot transforma în BPA sunt eliminați în acel moment.

Când nu este nevoie de sigilarea dinților

Dacă medicul ortodont care supraveghează copilul vede că acesta are o igienă orală corectă, că molarii au șanțuri ocluzale neretentive, că micuțul are o alimentație bogată în fructe și legume, că nu consumă dulciuri (alimentente cariogene), deci un risc scăzut de a face carii, nu e obligatorie sigilarea dinților. De aceea, consultul medicului specialist este foarte important înainte ca părinții să decidă dacă micuțul lor are sau nu nevoie ca dinții să-i fie sigilați. 

Sursă foto: Shutterstock