Nimfomania: cauze, simptome si tratament

Nimfomania este o tulburare psihică manifestată la femei prin comportament sexual compulsiv. Compulsiile sunt acțiuni sau ritualuri nedorite, pe care însă persoana le face pentru a obține plăcere și, chiar dacă nu reușește, repetă aceste acțiuni. O femeie nimfomană are o dorință sexuală exagerată, asociată și cu alte aspecte.

Persoanele cu hipersexualitate sau dependență de sex, cunoscută anterior ca nimfomanie la femei și ca satiriază la bărbați, simt nevoia să obțină continuu recompense der natură sexuală. Cu toate acestea, persoanele afectate nu caută atât de mult plăcerea, cât să scape de tensiunea și disconfortul emoțional pe care le simt.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce este nimfomania?

Nimfomania se caracterizează printr-o dorință intensă și permanentă a femeii afectate de a se angaja în contact sexual repetat cu mulți parteneri, fără o implicare emoțională profundă. Dorința sexuală nu variază, este impetuoasă și neîngrădită. Pe lângă comportamentul sexual, o femeie nimfomană suferă și de tulburări de gândire, cum ar fi gânduri repetitive (obsesii), dar se confruntă și cu sentimentul de vinovăție sau de rușine.

Din ce cauze apare nimfomania?

Cauza exactă a nimfomaniei nu a fost identificată de către medici. Nimfomania este o dereglare mintală și emoțională, așa că este foarte greu să se descopere cauzele apariției sale. La fel ca alte tulburări psihice, aceasta poate apărea din cauza mediului din copilărie, din motive ereditare ori din cauza unor evenimente marcante și traume, cum ar fi abuzul sexual.

Totodată, nimfomania poate fi cauzată și de un dezechilibru care are loc în chimia creierului. Mai exact, în creierul femeii care suferă de nimfomanie are loc un dezechilibru al secreției de serotonină și de dopamină. Componenta biologică a dependențelor este atribuită căutării senzațiilor asociate cu dopamina. Atunci când o persoană devine dependentă de un comportament sau de un stimul, aceasta dobândește o dependență fizică și/sau psihologică și, de asemenea, dezvoltă toleranță față de obiectul dependenței. Acest lucru înseamnă că pentru a obține același efect fiziologic, este nevoie de o doză în creștere. 

În multe cazuri, nimfomania apare ca un simptom secundar al altor tulburări psihologice, cum sunt demența, tulburarea de personalitate borderline, autismul, tulburarea bipolară și sindroamele Klüver-Bucy și Kleine-Levin. Dependența de alcool și droguri poate stimula, de asemenea, dezvoltarea hipersexualității.

Nimfomania, descrisă inițial cu sute de ani în urmă

Descrierile nimfomaniei au apărut pentru prima dată în anii 1700. Dar abia la sfârșitul anilor 1800, eticheta a fost transformată într-un diagnostic psihiatric și aplicată pe scară largă femeilor excesiv de sexuale. Simptomele de la acea dată includeau instabilitatea sexuală, propuneri obraznice pentru bărbați (sau femei) și, cel considerat cel mai grav dintre toate, obținerea plăcerii sexuale prin masturbare. Versiunea masculină a diagnosticului, satiriaza, a fost rar analizată; era greu de imaginat că există bărbați care doreau prea mult sex.

Tratamentele din vechime erau inumane

Tratamentele pentru nimfomanie aplicate în acele vremuri erau de-a dreptul sinistre: îndepărtarea clitorisului și a ovarelor, lipirea vaginului, băile reci și repausul obligatoriu la pat au fost prescrise în mod obișnuit. În 1886, dr. Theophilus Parvin a recomandat exerciții fizice regulate și o dietă vegetariană, combinată cu aplicarea vaginală de... cocaină. 

Factori de risc nimfomanie

Există o serie de factori care sporesc predispoziția pentru nimfomanie:

  • Vârsta de până în 30 de ani
  • Istoric în familie în ceea ce privește tulburările psihice
  • Genul feminin
  • Orientările homosexuale
  • Istoric personal în ceea ce privește afecțiunile psihice
  • Eveniment traumatic recent
  • Stres
  • Abuz sexual

Simptomele și consecințe ale nimfomaniei

Cum nu este considerată oficial o boală, nimfomania nu are propriile criterii de diagnosticare. Cu toate acestea, experții au identificat diferite semne și simptome caracteristice hipersexualității:

  • Gânduri obsesive cu privire la sex
  • Masturbare compulsivă
  • Activități sexuale promiscue
  • Comportament lipsit de inhibiții
  • Tulburări de personalitate
  • Anxietate
  • Depresie
  • Stimă de sine scăzută
  • Abuz de substanțe
  • Alcoolism
  • Relații nereușite

Masturbarea și practicarea sexului excesiv reprezintă principalele simptome manifestate de o femeie nimfomană. Persoana își petrece cea mai mare parte a timpului căutând recompense de natură sexuală, de exemplu intrând pe site-uri de pornografie și încercând să găsească parteneri sexuali, și nu poate să renunțe la aceste activități, chiar dacă se străduiește.

Persoanele cu nimfomanie își neglijează obligațiile și responsabilitățile în favoarea dependenței lor și își mențin comportamentele compulsive în ciuda consecințelor negative pe care le au asupra vieții tale; printre altele, este obișnuit ca femeile cu hipersexualitate să fie în mod repetat infidele față de partenerii lor oficiali pentru că le este dificil să se conecteze emoțional cu ei.

Diagnostic nimfomanie

Psihologul sau medicul psihiatru sunt cei mai în măsură să diagnosticheze această tulburare psihică, dar și să recomande o metodă de tratament. Cu toate acestea nimfomania, redenumită la ora actuală „tulburarea hipersexuală”  nu a fost admisă, chiar după ani de studii de cercetare și realizarea unor instrumente și criterii specifice de lucru în Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mentale, ediția a cincea (DSM-5) al Asociației Americane de Psihiatrie.

Medicul psihiatru evaluează tulburarea de hipersexualitate pe baza mai multor criterii. Dacă pe o perioadă de cel puțin 6 luni consecutive, apar fantezii sexuale recurente și intense, impulsuri sexuale sau comportamente sexuale în asociere cu patru sau mai multe dintre următoarele cinci criterii, se consideră că femeia este nimfomană:

1) Timp excesiv consumat de fanteziile și îndemnurile sexuale și de planificarea și implicarea în comportament sexual.
2) Angajarea repetată în aceste fantezii sexuale, îndemnuri și comportament ca răspuns la stările de dispoziție disforice (de exemplu, anxietate, depresie, plictiseală, iritabilitate).
3) Angajarea repetată în fantezii sexuale, îndemnuri sau comportamente ca răspuns la evenimente stresante din viață.
4) Eforturi repetitive, dar nereușite, de a controla sau a reduce semnificativ aceste fantezii sexuale, îndemnuri și comportament.
5) Angajarea repetată în comportamente sexuale, ignorând în același timp riscul de vătămare fizică sau emoțională pentru sine sau pentru ceilalți.

De asemenea, pentru a stabili diagnosticul, medicul încearcă să afle dacă există suferință sau afectare personală semnificativă din punct de vedere clinic în ocupația socială sau în alte domenii importante de funcționare asociate cu frecvența și intensitatea fanteziilor sexuale, a impulsurilor și a comportamentelor. De asemenea, încearcă să se asigure că aceste fantezii, impulsuri și comportamente sexuale nu sunt cauzate de efecte fiziologice directe ale substanțelor exogene (de exemplu, consum de droguri sau abuz de anumite medicamente) sau de episoade maniacale.

Tratament nimfomanie

În zilele noastre, metodele prin care se tratează nimfomania sunt asemănătoare cu metodele prin care sunt tratate și alte tulburări compulsive. Iată despre ce este vorba:

  • Terapie cognitiv-comportamentală (ajută la evitarea factorilor declanșatori)
  • Terapie în familie sau de cuplu
  • Tratament medicamentos pe bază de anxiolitice, antidepresive și antipsihotice
  • Pe lângă tratamentul recomandat de către specialiști, femeia nimfomană poate face și alte demersuri care accelerează sau favorizează procesul de vindecare, cum ar fi:
  • Adoptarea unei alimentații sănătoase, bazată pe alimente cât mai naturale și puțin procesate
  • Implicarea în activități sociale
  • Practicarea unei activități sportive
  • Odihnă suficientă
  • Înscrierea într-un grup de sprijin și căutarea sprijinului în persoane apropiate
  • Încercarea unor terapii alternative precum acupunctură, masaj terapeutic, yoga sau remedii pe bază de plante

Terapie cognitiv-comportamentală

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este cea mai utilizată și eficientă în tratamentul psihologic al dependențelor, concentrându-se pe relația dintre comportament, gândire și emoție. În cazurile de dependență, TCC constă în creșterea motivației persoanei pentru schimbare și în dezvoltarea unor activități alternative plăcute.

Terapia dialectic-comportamentală

Terapia dialectic-comportamentală, dezvoltată de psihologul Marsha Linehan, este unul dintre tratamentele numite „terapii cognitiv-comportamentale de a treia generație”. Se deosebește de terapia clasică prin accentul pus pe emoții și meditație prin mindfulness, precum și prin formarea în abilitățile de gestionare a problemelor.

Grupuri de sprijin

Pentru a trata nimfomania, poate fi utilă și înscrierea într-un grup de sprijin. Acest tip de terapie de grup este condus de experți, care pot fi psihoterapeuți sau dependenți recuperați. Grupurile de sprijin se pot dovedi foarte utile, deoarece persoanele afectate își împărtășesc problemele și posibilele strategii de a le gestiona. Multe dintre aceste grupuri se bazează pe schema în 12 pași dezvoltată de comunitatea Alcoolicii Anonimi.

Terapie conjugală și de cuplu

În cazurile de dependență de sex, terapia de cuplu poate fi foarte benefică pentru îmbunătățirea comunicării, încrederii și satisfacției sexuale între persoana cu nimfomanie și partenerul acesteia.

Medicamente

Medicamentele antidepresive pot fi eficiente pentru a reduce simptomele hipersexualității derivate din suferința emoțională. În cazul în care nimfomania apare ca o consecință a tulburării bipolare sau a modificărilor hormonale, medicii pot prescrie stabilizatori de dispoziție și, respectiv, terapii hormonale (în special antiandrogenice). Cu toate acestea, utilizarea medicamentelor ar trebui să fie inițiată numai după o atentă examinare a pacientei și excluderea altor cauze ale nimfomaniei.

Complicațiile nimfomaniei

Nimfomania poate avea efecte severe, așa că este important să fie tratată la timp. Cele mai comune urmări ale nimfomaniei sunt de natură psihică și socială:

  • risc crescut de boli cu transmitere sexuală;
  • probleme de relaționare;
  • pierderea persoanelor dragi, care se pot îndepărta de femeia nimfomană;
  • pierderea locului de muncă și dificultate în a găsi un job nou;
  • incapacitatea de a desfășura activități sociale normale;
  • dependență de pornografie;
  • depresie.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Science Direct – Nymphomania
https://www.sciencedirect.com/topics/neuroscience/nymphomania
SAGE Journals - Nymphomania Associated With Childhood Sexual Abuse: A Case Report
https://journals.sagepub.com/doi/full/10.1177/26318318211013615
Studiul „Nymphomania Associated With Childhood Sexual Abuse: A Case Report”, apărut în Journal of Psychosexual Health. 2021;3(2):187-190. doi:10.1177/26318318211013615, autori: Mujawar S, Chaudhury S, Saldanha D, Jafar AK.


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0