Ce este screening-ul? Screening înseamnă ansamblul de proceduri utilizate în vederea depistării cancerului la persoane aparent sănătoase, înainte că acestea să aibă vreo simptomatologie specifică.
Acesta permite identificarea cancerului în stadii incipiente, ceea ce conduce la terapii cu viza curativă și, implicit, la ameliorarea semnificativă a supraviețuirii populației respective.

Cancerul colului uterin este un tip de cancer care poate fi identificat în stadii incipiente în condițiile în care femeile se prezintă la controale regulate în absența simptomatologiei, potrivit unui calendar prestabilit de control.

În SUA se estimează pentru anul 2018 o incidență de peste 13.000 de cazuri noi și un număr de decese de peste 4.000. În analiză efectuată pe o decadă, între 2005 și, respectiv, 2014, incidența s-a stabilizat, în schimb rata de deces a prezentat o scădere constantă de 0,8% pe an, aceasta în condițiile implementării și funcționarii screening-ului de masă prin testarea Papanicolau. Din păcate, România se află pe un nedorit loc fruntaș în ceea ce privește mortalitatea prin cancer de col uterin, la aceasta contribuind și lipsa unui program național coerent de screening. Din acest motiv, pacientele se prezintă la medic, de foarte multe ori în situații avansate de boală.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Potrivit evidențelor clinice, screening-ul regulat al populației feminine pe baza testului Papanicolau a redus semnificativ mortalitatea prin cancer de col uterin, cu până la 80%. Beneficiile screening-ului sunt reduse la populația cu vârstă de sub 21 de ani, din cauza prevalenței reduse a leziunilor care vor progresa către un cancer invaziv. De asemenea, screening-ul nu este util la femeile cu vârstă de peste 65 de ani.

Cancerul colului uterin se dezvoltă relativ lent. Înainte că neoplazia cervicală să se dezvolte, celulele colului uterin suferă o serie de modificări cunoscute sub denumirea generică de displazie sau neoplazie intraepitelială cervicală (CIN). Din punct vedere histologic, displazia poate fi ușoară (CIN1), moderată (CIN2) și severă (CIN3). Nu toate aceste leziuni progresează către un cancer invaziv.

Multe dintre leziunile ușoare sau moderate regresează.

Există o clasificare a leziunilor în funcție de criterii citologice:
1.    celule scuamoase atipice cu semnificație nedeterminată (ASCUS);
2.    leziuni intraepiteliale scuamoase low grade (LSILs), care cuprind citologia atipică și CIN 1;
3.    leziuni intraepiteliale scuamoase high grade (HSILs) care cuprind CIN 2-3 și carcinomul în situ (CIS).

Pentru că evoluția de la CIN1 până la un cancer invaziv este, de obicei, lentă, de ordinul anilor sau chiar a decadelor, screeningul populației feminine este absolut necesar în vederea identificării procesului tumoral în etapa preinvazivă și luării măsurilor terapeutice curative.

Displazia cervicală afectează în special intervalul de vârstă 20-30 de ani. Decesele prin cancerul de col uterin sunt rare la femeile mai tinere de 30 de ani, precum și la femeile de orice vârstă care efectuează un screening regulat prin examenul citologic Babeș-Papanicolau. Riscul de deces prin cancerul de col uterin crește odată cu înaintarea în vârstă. De asemenea, la nivel mondial, riscul de deces prin această afecțiune este mai mare la femeile negre decât la femeile albe (cu peste 150%).

Factorul de risc major pentru cancerul cervical este reprezentat de infecția cu virusul papiloma (HPV)

Virusul papiloma este un virus oncogen și principalul agent etiologic al cancerului cervical, precum și al leziunilor premergătoare. Acesta se transmite prin contact sexual. Femeile inactive sexual rar dezvoltă cancere cervicale, în vreme ce femeile cu activitate sexuală precoce și cu multipli parteneri prezintă un risc semnificativ crescut. Aproape toate pacientele diagnosticate cu cancer de col uterin invaziv sunt infectate HPV. Deși multe femei cu cancer cervical prezintă infecție cu virusul papiloma, nu toate dezvoltă automat și un cancer de col uterin. Ca urmare, infecția HPV este necesară, dar nu și suficientă pentru dezvoltarea unui cancer.

În acest moment sunt identificate 15 genotipuri de virusuri HPV răspunzătoare pentru apariția cancerului cervical. Mai multe tipuri de virusuri papiloma pot popula cervixul (colul uterin), dar numai unele dintre ele induc modificări ale celulelor care pot duce la dezvoltarea unui cancer. Pe de altă parte, anumite infecții HPV pot dispărea fără tratament specific.

Alți factori de risc cunoscuți sunt reprezentați de obiceiul fumatului, multiparitatea, utilizarea anumitor contraceptive orale sau imunodeficiente.

Screening-ul regulat se recomandă oricărei femei cu vârstă cuprinsă între 21 și 65 de ani, prin efectuarea citologiei Babeș Papanicolau. Prin acest procedeu se recoltează celule de pe suprafața colului și, respectiv, vagin cu ajutorul unui tampon sau periuță, iar celulele se vizualizează la microscop. Noile tehnici de screening folosesc „citologia lichidă” - THIN PREP, care măresc sensibilitatea procedurii de screening. Pe de altă parte, acestea permit și testarea HPV în același timp. Dezavantajul este reprezentat de costurile relativ mari, comparativ cu testarea Pap clasică.

În condițiile pozitivării testării Pap este obligatorie fenotiparea HPV. Celulele sunt recoltate de la nivelul cervixului, după care analiza ADN și respectiv ARN viral identifică fenotipul infecției HPV.

Screening-ul femeilor de peste 30 de ani trebuie să includă obligatoriu atât examinarea Pap, cât și fenotiparea HPV. Acest lucru trebuie repetat o dată la 5 ani. Pe această cale pot fi depistate mai multe leziuni cervicale premergătoare cancerului decât doar cu examinarea Pap.

„Riscurile” screening-ului cancerului cervical

În cadrul procesului de screen-are putem vorbi și de anumite neajunsuri legate de:
- testarea excesivă,
- teste fals negative,
- teste fals pozitive.

În ceea ce privește testarea excesivă, de exemplu, la femeile cu vârste sub 21 de ani, screening-ul bazat pe citologia Pap poate arată modificări la nivelul cervixului care nu sunt neoplazice, dar care pot conduce la teste de follow-up inutile și, nu de puține ori, la tratamente inutile.

În ceea ce privește rezultatele fals negative, screening-ul poate fi normal și cu toate acestea cancerul cervical să fie prezent. În aceste condiții, screening-ul - aparent paradoxal - poate întârzia prezentarea pacientei la medic, chiar în condițiile prezenței simptomatologiei.

Rezultate fals pozitive înseamnă celule anormale prezente în condițiile absenței neoplaziei cervicale. Aceste rezultate reprezintă un motiv major de anxietate și conduc la proceduri investigaționale sau terapeutice suplimentare de tipul colposcopiei, crioterapiei sau LEEP.

Recomandări generale

Majoritatea programelor de screening recomandă testarea citologică Papanicolau anual. Studii recente au demonstrat, însă, că și testarea o dată la 2-3 ani după un prim test negativ poate fi la fel de eficientă.

Testarea Pap nu este un instrument de screening eficient în cazul femeilor sub 21 de ani, în cazul femeilor histerectomizate pentru situații non-oncologice, precum și la femeile peste 65 de ani care prezintă un test Pap negativ.

Sursă foto: Shutterstock