Sarcina oprită din evoluție: simptome, cauze, prevenire

Nașterea unui bebeluș mort reprezintă una dintre temerile majore pentru o femeie însărcinată. Din păcate, însă, cazurile de nou-născuți morți sunt destul de frecvente, având loc în aproximativ 1 din 160 de sarcini. Printre cauzele sarcinii oprite in evolutie se numara complicațiile intrapartum, hipertensiunea arterială, diabetul gestational,  infecțiile, anomaliile congenitale și genetice, disfuncția placentară și sarcina care continuă peste patruzeci de săptămâni. Este un eveniment catastrofal cu consecințe de durată asupra parintilor, intregii familii, dar si întregii societăți. Este important să aflăm mai multe despre acest sindrom pentru a-i  ajuta pe cei afectați să facă față durerii și, mai important, să ne pregătim pentru a reduce riscul de naștere mortii în sarcinile ulterioare.

Ce este sarcina oprită din evoluție

Sarcina oprită din evoluție, numită și deces intrauterin fetal, este definită ca pierderea sarcinii care are loc după a 20-a săptămână de sarcină.

O sarcină oprită din evoluție înainte de 20 de săptămâni este, de obicei, considerată un avort spontan.

Sarcina oprită din evoluție poate fi clasificată ca:

•    timpurie, care are loc în perioada de timp cuprinsă între 20 și 27 de săptămâni de sarcină finalizate;
•    tardivă (de la 28 până la 36 de săptămâni de sarcină finalizate);
•    la termen (de la 37 de săptămâni de sarcină sau mai mult).

Anual există aproximativ 3,2 milioane de nou-născuți morți, în întreaga lume, și aproximativ 80% dintre aceștia sunt născuți înainte de 37 de săptămâni de sarcină și jumătate dintre toate aceste cazuri de sarcină oprită din evoluție au loc înainte de 28 de săptămâni de gestație.

Avortul spontan

Avortul spontan este definit ca moartea naturală a unui embrion sau a unui făt înainte de săptămâna a douăzecea de sarcină (termenul de stillbirth sau naștere morta este folosit după 20 de săptămâni). Majoritatea avorturilor spontane apar în primele 7 săptămâni când trofoblastul embrionar invadează endometrul într-un proces analog cu invazia tumorală și metastazarea. Printre sarcinile confirmate clinic, incidența avortului spontan este de aproximativ 15%. Cu toate acestea, se estimează că aproximativ 50 până la 75 la sută din totalul sarcinilor au avort spontan. Printre aceștia, cei mai mulți dintre embrionii avortați își încetează dezvoltarea la scurt timp după implantare, apărând ca menoragie sau menstruație întârziată și sunt omise de la observația clinica.

Simptome sarcină oprită din evoluție

Sarcina oprită din evoluție poate avea loc fără simptome, dar principalul semnal de alarmă este când nu simți că bebelușul se mișcă în burtă (lipsa mișcării fetale).

Medicii informează, adesea, femeile care au trecut de 28 de săptămâni de sarcină să urmărească numărul de lovituri fetale cel puțin o dată pe zi. Un număr scăzut, absent sau mai ales mare de lovituri poate fi un motiv de îngrijorare. La fel ca adulții, bebelușii au zile în care pot să fie mai activi. 

Alte semne de avertizare posibile includ dureri abdominale sau de spate severe și sângerare vaginală, care ar putea semnala desprinderea placentară. 

De asemenea, intuiția unei mame nu poate fi subestimată când vine vorba de starea de bine a bebelușului ei, însă reține că majoritatea schimbărilor în activitatea unui bebelușului sunt complet normale, iar dacă devii prea concentrată pe posibilitatea că ceva nu este în regulă în privința sarcinii, acest lucru poate fi foarte stresant și nesănătos pentru tine și bebelușul tău.

Fii, însă, întotdeauna precaută și contactează-ți medicul, dacă există simptome care te îngrijorează. Doctorul tău îți poate sugera efectuarea unui test non-stres (NST) care verifică dacă bebelușul este în siguranță și care presupune monitorizarea mișcărilor fetale, frecvenței cardiace fetale și modificarea ritmului cardiac în timpul mișcărilor fetale.

Cauze sarcină oprită din evoluție

În timp ce 25% până la 60% dintre cazurile de bebeluși născuți morți sunt inexplicabile, o serie de factori pot determina o sarcină oprită din evoluție, inclusiv:

•    defectele congenitale (din naștere) – anomaliile cromozomiale la copil sau defectele de naștere, cum ar fi anencefalia, cauzează 14% din cazurile de sarcină oprită din evoluție;
•    infecțiile – În țările dezvoltate, până la 24% dintre sarcinile oprite din evoluție (și/sau avorturile spontane) sunt legate de infecții, cum ar fi vaginoza bacteriană, streptococul de grup B, parvovirusul B19/ eritem infecțios/ boala a cincea, toxiinfecția alimentară cu Listeria, citomegalovirusul (CMV), herpesul genital și sifilisul. Totuși, este mai probabil ca infecțiile să provoace sarcina prematură oprită din evoluție în săptămâna 20-28 de sarcină decât după 28 de săptămâni.
•    abrupția placentară (placenta se separă prematur de peretele uterin) –riscul de sarcină oprită din evoluție depinde de gradul de separare;
•    accidentele de cordon ombilical, cum ar fi un nod în cordon, un cordon prolapsat (când cordonul iese din vagin înaintea copilului și este comprimat) sau un cordon strâns, încolăcit în jurul gâtului copilului, reprezintă aproximativ 10 % din cazuri de sarcină oprită din evoluție.

 

Factori de risc sarcină oprită din evoluție

Precum în majoritatea cazurilor de pierderi de sarcină, sarcina oprită din evoluție apare, adesea, fără vreun factor de risc identificabil. 

Cu toate acestea, unii factori de risc asociați cu un risc crescut de sarcină oprită din evoluție, includ:

•    traumele abdominale legate de accidente rutiere, căderi sau violență domestică;
•    consumulul de alcool sau de medicamente în timpul sarcinii (atât cu, cât și fără prescripție medicală); 
•    antecedentele de naștere prematură, toxemia (intoxicație generală cauzată de acumularea în sânge a unei cantități excesive de toxine) sau întârzierea creșterii intrauterine într-o sarcină anterioară;
•    istoricul medical de sarcină oprită din evoluție, avort spontan sau deces neonatal (deces în primele 28 de zile de viață ale nou-născutului);
•    întârzierea creșterii intrauterine (fătul este semnificativ mai mic decât se aștepta pentru numărul de săptămâni de sarcină);
•    lipsa îngrijirii prenatale;
•    vârsta mamei mai mare de 35 de ani sau mai mică de 20 de ani;
•    condițiile de sănătate ale gravidei, în special hipertensiune arterială și diabet, împreună cu lupus, boli de rinichi și unele tulburări de coagulare a sângelui sau obezitatea;
•    preeclampsia (hipertensiunea arterială indusă de sarcină);
•    rasa – sarcina oprită din evoluție este mai des întâlnită la femeile de culoare decât la femeile albe, indiferent de statutul socio-economic;
•    dormitul pe spate;
•    fumatul;
•    lichidul amniotic scăzut;
•    sarcini gemelare (cu gemeni) și alte sarcini multiple;
•    fără sarcini anterioare (prima sarcină);
•    concepția bebelușului folosind tehnologie de reproducere asistată, cum ar fi fertilizarea in vitro (FIV);
•    sexul fetal masculin (bebelușul este băiețel);
•    sarcină cu mult trecută de termen (prelungită) – sarcinile post-termen care au trecut de 41-42 de săptămâni de gestație;

Riscul de naștere mortii este crescut de vârsta gestațională timpurie , dar și târzie.

Inducerea travaliului după 40 de săptămâni poate scădea riscul nașterii mortii și a nașterii prin cezariană. 145 Riscul de naștere mortii la 37 de săptămâni este de 0,21/1000. La 38 de săptămâni, riscul de naștere mortii în sarcinile gestionate în așteptare este echivalent cu cele gestionate prin naștere indusă.

La 42 de săptămâni, riscul de naștere mortii este de 1,08/1000. Atunci când se ia în considerare beneficiul inducerii travaliului trebuie să fie luat în considerare, pentru a reduce nașterea unui fat mort alți factori, inclusiv rezultatele adverse la nou-născut și materne.  Inducerea travaliului este recomandată după 42 de săptămâni și poate fi luată în considerare după 41 de săptămâni de gestație.

Infectiile 

Studiile efectuate cu privire la sarcinile oprite in evolutie si incidenta infectiilor au relevat ca bacteriile predominante cultivate au inclus Escherichia coli 29%, streptococul de grup B (GBS) 12%, enterococul 12% și rareori Listeria monocytogenes.

Evaluarea placentară a găsit dovezi de infecție în 99% din cazurile cu cultură pozitivă. Organismele non-bacteriene care provoacă nașterea mortii au inclus citomegalovirusul 8%, parvovirusul 3%, sifilisul 2% și virusul herpes simplex 2%. Infecția este puțin probabil cauza nașterii mortii, cu excepția cazului în care rezultă o autopsie semnificativă sau constatări placentare. Screeningul serologic pentru toxoplasmoză, chlamydia, rubeola sau herpes nu este de obicei indicat atunci când aceste infecții nu sunt detectate la examenul placentar sau la autopsie.

Virusul imunodeficienței umane crește riscul de naștere mortii.

A avea o infecție cu chlamydia tratată înainte sau în timpul sarcinii nu crește riscul de naștere prematură, restricție de creștere intrauterină sau sarcina oprita in evolutie.

Prevenire sarcină oprită din evoluție

În unele cazuri, sarcina oprită din evoluție poate fi prevenită, iar alteori, prevenirea nu este posibilă. 

Ca parte a îngrijirii prenatale, medicii urmăresc semnele timpurii de probleme la mamă și la făt.  Atunci când există factori de risc, cum ar fi hipertensiunea arterială, pot fi luate măsuri pentru a reduce riscul de sarcină oprită din evoluție. De aceea, îngrijirea prenatală regulată este atât de importantă!

Iată câteva recomandări pentru a preveni sarcina oprită din evoluție:

•    Încearcă să ajung la o greutate sănătoasă înainte de a rămâne însărcinată.
•    Nu fuma, nu bea alcool și nu folosi droguri în timpul sarcinii.
•    Monitorizează loviturile bebelușului și consultă-ți medicului, dacă observi vreo modificare care te îngrijorează.
•    Dormi pe o parte mai degrabă decât pe spate.
•    Evită alimentele care ar putea provoca toxiinfecții alimentare, cum ar fi brânzeturile moi, produsele lactate nepasteurizate și carnea insuficient gătită.
•    Contactează-ți imediat medicului, dacă ai orice durere abdominală neobișnuită, mâncărime sau sângerare vaginală.
•    Gestionează-ți cu atenție, împreună cu echipa medicală, o sarcină restantă, dacă te confrunți cu această problemă.

Tratament sarcină oprită din evoluție

Dacă la un control prenatal de rutină, se confirmă absența bătăilor inimii ale bebelușului tău, de obicei, se face mai întâi o ecografie. Dacă se stabilește că bebelușul a murit, există mai multe opțiuni pentru a naște.

Una dintre posibilități este inducerea medicală a travaliului. Este posibilă, de asemenea, o cezariană, dacă este indicat. O altă opțiune este să aștepți pentru a vedea dacă intri singură, în mod natural, în travaliu într-o săptămână sau două, însă există unele riscuri în această privință, cum ar fi formarea cheagurilor de sânge. 

Medicul te poate ajuta să decizi care ce este mai bună alegere în cazul tău.

Experiență sarcină oprită din evoluție

Cum să faci față situației? Dacă te-ai confruntat cu o sarcină oprită din evoluție, este firesc să simți o serie de emoții copleșitoare. Nu încerca să le reprimi, ci în schimb, apelează la rețeaua ta de suport: prietenii, familia, chiar și personalul medical, pentru te împăca cu pierderea pe care ai trăit-o. De asemenea, poți solicita ajutor profesional de la un consilier în sănătate mintală. 

În cele din urmă, a experimenta o sarcină oprită din evoluție și a accepta această situație nu este doar un eveniment, ci mai degrabă, un proces. Acordă-ți timp și nu te închide în tine! Lucrurile se vor îmbunătăți...


 

Sursă foto: Shutterstock

Bibliografie:

Intrauterine Fetal Demise, 2021, Mark M. Maslovich; Lori M. Burke.

Verywell Family: „Causes and Risk of Stillbirth”, https://www.verywellfamily.com/intrauterine-fetal-demise-2371631

Stillbirth: Case definition and guidelines for data collection, analysis, and presentation of maternal immunization safety data, 2016, Fernanda Tavares Da Silva Bernard Goni Mark McMillan



 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0