Pierderea unui hormon placentar poate modifica dezvoltarea pe termen lung a creierului (studiu)
Pierderea unui hormon placentar poate modifica dezvoltarea pe termen lung a creierului (studiu)
Pierderea unui hormon placentar poate modifica dezvoltarea pe termen lung a creierului (studiu)
Pierderea unui hormon placentar în timpul sarcinii modifică dezvoltarea creierului pe termen lung, provocând comportamente asemănătoare autismului la descendenții masculini, arată un studiu american.
Unele cercetări¹ științifice au sugerat că nașterea prematură crește riscul de tulburări din spectrul autist și alte probleme de dezvoltare. Cu alte cuvinte, cu cât un copil se naște mai devreme față de perioada normală, cu atât este mai mare riscul acestuia de a avea deficite motorii sau cognitive. Dar ce anume pierde copilul prematur care este atât de important pentru sănătatea lui pe termen lung?
Un studiu² efectuat pe șoareci, apărut în jurnalul Nature Neuroscience, sugerează că un factor poate fi pierderea unui hormon placentar pe care creierul în curs de dezvoltare l-ar vedea în mod normal în a doua jumătate a sarcinii. Studiul este primul care oferă dovezi directe că pierderea unui hormon placentar modifică dezvoltarea pe termen lung a creierului.
În cadrul studiului, cercetătorii au descoperit că reducerea cantităților unui singur hormon, numit alopregnanolon (ALLO), în placentă a provocat modificări ale creierului și ale comportamentului la urmașii de sex masculin, care seamănă cu schimbările observate la unele persoane cu tulburare de spectru autist. Cercetările au constatatat și că atât structura creierului, cât și modificările comportamentale ar putea fi prevenite cu o singură injecție de ALLO la sfârșitul sarcinii (în cazul șoarecilor).
Potrivit autorilor, studiul oferă perspective interesante asupra modului în care pierderea hormonilor placentari (care are loc la nașterea prematură sau dacă placenta încetează să funcționeze bine în timpul sarcinii) poate duce la modificări structurale pe termen lung ale creierului care cresc riscul de autism sau alte tulburări neuropsihiatrice. Ceea ce este încurajator, mai spun investigatorii, este că aceste tulburări pot fi prevenite dacă sunt diagnosticate și tratate devreme.
La șoareci, reducerea unui hormon placentar duce la comportamente asemănătoare autismului după naștere
Placenta este un organ care furnizează fătului oxigen și substanțe nutritive, elimină deșeurile și produce hormoni, inclusiv niveluri ridicate de ALLO la sfârșitul sarcinii, care pot influența dezvoltarea creierului. Termenul de „neuroplacentologie” descrie acest domeniu de cercetare relativ nou care corelează funcția placentară cu dezvoltarea creierului. Aproximativ unul din 10 sugari se naște prematur, ceea ce înseamnă că este lipsit de nivelurile normale de ALLO și alți hormoni, iar multe alte sarcini au o funcție placentară precară.
Pentru studiul de față, cercetătorii au creat un model de șoarece în care au reușit să scadă selectiv producția de ALLO în timpul sarcinii, astfel încât unii pui în curs de dezvoltare au fost expuși la suficient ALLO placentar, în timp ce alții nu au fost. Deși fetușii de sex masculin și feminin au fost supuși în aceeași măsură deficienței de ALLO, numai șoarecii masculi au prezentat comportamente asemănătoare autismului după naștere.
Lucrând cu colaboratori din Washington, dar și din Franța și Canada, cercetătorii de la universitatea americană Columbia au analizat dezvoltarea creierului și efectele comportamentale pe termen lung la acei pui. S-a constatat astfel că reducerea ALLO a dus la modificări ale cerebelului și comportamente asemănătoare autismului.
Șoarecii masculi cărora le-a lipsit ALLO placentar au avut modificări structurale în cerebel, o regiune a creierului care coordonează mișcarea și a fost asociată cu autismul, în timp ce la restul puilor nu s-au constatat aceste modificări.
Oamenii de știință au observat îngroșarea tecilor de mielină, învelișul lipidic care protejează fibrele nervoase și accelerează semnalizarea neuronală. Același tip de îngroșare este, de asemenea, cunoscut ca având o apariție tranzitorie în cerebelul unor băieți cu autism.
Gradul de îngroșare a mielinei la șoarecii masculi tineri a fost corelat cu un comportament anormal, au mai descoperit cercetătorii. Cu cât teaca era mai îngroșată (măsurată prin nivelurile de proteine ale mielinei), cu atât șoarecii masculi au prezentat mai intens comportamente asemănătoare autismului, cum ar fi scăderea gradului de socializare și activități repetitive.
Modelul experimental, spun savanții, demonstrează că pierderea ALLO placentară modifică dezvoltarea cerebelului, inclusiv dezvoltarea substanței albe, care are loc în primul rând după naștere, deci conectarea unei modificări a funcției placentare în timpul sarcinii cu un impact persistent asupra dezvoltării ulterioare a creierului este un rezultat deosebit de important.
Descoperirile, mai spun cercetătorii, oferă o nouă modalitate de a înțelege funcția placentară săracă. Modificări subtile, dar importante, în timpul sarcinii sau după naștere pot pune în mișcare tulburări de neurodezvoltare pe care copiii le experimentează mai târziu în viață.
Efectele sunt asemănătoare și în cazul oamenilor
Pentru a stabili dacă apar modificări similare și în cazul oamenilor, deci la sugari, cercetătorii au examinat, de asemenea, țesuturile cerebeloase post-mortem de la sugari prematuri și născuți care au murit la scurt timp după naștere. Analiza acestor țesuturi umane a arătat modificări similare în proteinele creierului atunci când cerebelul de la bebelușii de sex masculin născuți prematur a fost comparat cu al bebelușilor de sex masculin născuți la termen.
Acest studiu, consideră autorii, este un prim pas important în înțelegerea modului în care hormonii placentari pot contribui la anumite efecte neurocomportamentale umane. Este, însă, nevoie de mai multe cercetări pentru a se reuși o definire a modului în care neuronii cerebeloși și glia răspund la factorii de mediu, inclusiv funcția placentară, care poate compromite creierul în curs de dezvoltare.
O injecție cu hormonul ALLO poate ajuta la scăderea comportamentelor similare autismului
Potențialul terapeutic ALLO a fost apoi testat în modelul preclinic. Puii masculi de șoareci cărora li s-a administrat o singură injecție de ALLO la sfârșitul sarcinii au avut mai puține comportamente asemănătoare autismului, au descoperit cercetătorii. Rezultate similare au fost observate după o injecție cu muscimol, un medicament care îmbunătățește funcția receptorilor GABA - aceiași receptori care răspund la ALLO. Nivelurile de proteine ale mielinei din cerebelul în curs de dezvoltare s-au normalizat, de asemenea, odată cu tratamentul.
Identificarea momentului când nivelurile de hormoni cheie sunt anormale și intervenția pentru ajustarea acestor niveluri oferă o oportunitate de terapie. Concluzia oamenilor de știință este că efectuarea de studii suplimentare pe șoareci și măsurarea nivelului hormonal la mame și bebeluși poate arăta nevoia de un tratament timpuriu pentru a reduce sau a preveni tulburările cognitive și comportamentale pe termen lung la fetușii și nou-născuții cu risc crescut.
Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Pub Med - Preterm or Early Term Birth and Risk of Autism
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34380775/
1. Studiul „Preterm or Early Term Birth and Risk of Autism”, apărut în Pediatrics, 2021, 148(3):e2020032300. doi: 10.1542/peds.2020-032300, autori: Casey Crump et al.
Nature Neuroscience - Placental endocrine function shapes cerebellar development and social behavior
https://www.nature.com/articles/s41593-021-00896-4
2. Studiul „Placental endocrine function shapes cerebellar development and social behavior”, apărut în Nature Neuroscience, 2021; DOI: 10.1038/s41593-021-00896-4, autori: Claire-Marie Vacher et al.
Te-ar mai putea interesa și...
