Infectia cu trichomonas: cum se manifesta si cum se vindeca

Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală care cauzează apariția unor simptome specifice, cum ar fi unele secreții vaginale de culoare gălbuie sau verzuie și mâncărime, în cazul femeilor, precum și urinare dureroasă sau secreție albicioasă, în cazul bărbaților.

Bolile cu transmitere sexuală (BTS) sunt acele infecții transmise de la o persoană la alta prin contact sexual, însă nu numai. Unele infecții pot fi transmise de la mamă la făt în timpul sarcinii, dar și prin folosirea la comun a acelor sau a obiectelor care țin de igiena personală, prin alăptare sau prin contact non-sexual cu pielea unei persoane infectate.

Trichomoniaza este o infecție cu transmitere sexuală des întâlnită, cauzată de un parazit. La femei, infecția poate provoca o secreție vaginală urât mirositoare, mâncărime genitală și urinare dureroasă, dar bărbații care suferă de trichomoniază pot să nu aibă simptome.

Ce este trichomoniaza și de ce apare?

Trichomoniaza este o boală frecvent întâlnită, cauzată de un parazit - Trichomonas vaginalis - care, la femei, are efecte precum infecție vaginală sau uretrală (ori ambele), iar la bărbați doar uretrală. 

În general, trichomoniaza se instalează după contactul vaginal fără prezervativ, mai ales atunci când faci sex cu unul sau diverși parteneri necunoscuți. Odată instalată infecția, se transmite foarte ușor de la o persoană la alta. Trichomoniaza este vindecabilă și tratamentul se poate face cu antibiotic, prescris de ginecolog sau urolog, într-o cură care durează aproximativ 7 zile.

Factori de risc trichomoniază

Factorii de risc pentru trichomoniază includ:

  • Parteneri sexuali multipli
  • Un istoric de alte infecții cu transmitere sexuală
  • Un episod anterior de trichomoniază
  • Sex fără prezervativ
  • Prevalența trichomoniazei

Organizația Mondială a Sănătății estimează incidența mondială a infecției cu Trichomonas la peste 220 de milioane de cazuri, dar această estimare este incertă. Este o boală mai frecventă în rândul femeilor decât al bărbaților, acestea infectându-se în general între 14 și 49 de ani, iar segmentul de vârstă cel mai expus este cel al femeilor de peste 40 de ani.

Cum se transmite trichomoniaza?

Transmiterea trichomoniazei se face prin contact sexual vaginal direct, fără prezervativ. Boala nu se transmite prin sex anal sau oral și nici prin sărut, îmbrățișare, ori prin contactul cu obiectele folosite în comun.

Care sunt simptomele unei persoane afectate de trichomoniază?

Principalele simptome ale trichomoniazei variază în funcție de sex.

La femei

Simptomele trichomonazei la femei variază de la niciun simptom până la apariția bolii inflamatorii pelvine severă. Femeile cu trichomoniază se confruntă frecvent o scurgere vaginală anormală, care poate fi purulentă, spumoasă sau sângeroasă. Deși se crede că scurgerile vaginale spumoase sunt prezentarea clasică a trichomoniazei, femeile cu trichomoniază se confruntă, de asemenea, și cu următoarele simptome 1:

  • Miros vaginal anormal 
  • Mâncărime vulvovaginală, arsură sau durere
  • Dispareunie (durere în timpul actului sexual) 
  • Disurie (durere în timpul urinării)
  • Sângerare postcoitală
  • Dureri abdominale inferioare

Pe lângă semnele și simptomele asociate, trichomoniaza poate duce la cervicita. Acesta este caracterizată de două semne majore, după cum urmează: 

  • Secreție purulentă în canalul endocervical
  • Sângerare endocervicală indusă cu ușurință

Infecția cu Trichomonas vaginalis este, de asemenea, una dintre primele 3 cauze ale vaginitei. Vaginita este de obicei caracterizată prin scurgeri vaginale care prezintă oricare dintre următoarele:

  • Mâncărime vulvară
  • Iritarea
  • Miros

Celelalte două cauze cele mai frecvente ale secrețiilor vaginale sunt supraînmulțirea bacteriilor anaerobe a florei normale și candidoza (infecția cu Candida albicans). 

La bărbați

Bărbații cu trichomoniază pot fi asimptomatici, pot avea simptome ușoare sau pot prezenta trichomoniază acută. Bărbații cu trichomoniază au mai multe șanse decât femeile să fie asimptomatici și tind să se vindece mai repede.

Simptomele trichomonazei la bărbați variază de la nici una la uretrita complicată de prostatită. Uretrita nongonococică nonchlamidială este cel mai frecvent simptom raportat de bărbații cu trichomoniază. Simptomele uretritei includ următoarele: 

  • Secreție (caracter purulent până la mucoid)
  • Disurie
  • Prurit uretral

Simptomele mai puțin frecvente pot include următoarele:

  • Durere în uretră
  • Dureri testiculare
  • Dureri abdominale inferioare

Majoritatea infecțiilor simptomatice cu T. vaginalis la bărbați sunt intermitente și autolimitante.

Aceste simptome pot varia de la un pacient la altul și nu este obligatoriu să fie toate prezente pentru a indica prezența unei infecții. Diagnosticul de trichomoniază se face de obicei prin analiza fluidului vaginal la femei sau a secreției eliminate la nivelul vârfului penisului, înainte de prima urină.


RECOMANDARILE EXPERTILOR
 

Cum se diagnostichează trichomoniaza?

La femei

Secrețiile vaginale se întâlnesc la 42% dintre femeile cu trichomoniază. Acestea sunt descrise clasic ca purulente și spumoase; cu toate acestea, acest lucru este observat doar la aproximativ 12% dintre paciente. 

Secreția vaginală este adesea galbenă și uneori este suficient de vâscoasă pentru a fi confundată cu candidoza. Mirosul vaginal anormal se întâlnește la aproximativ jumătate dintre femeile infectate, iar pH-ul vaginal este adesea crescut (>4,5) 2.

Unul dintre semnele clasice ale infecției este colpitis macularis, care descrie o leziune eritematoasă maculară difuză sau neregulată a colului uterin. Acesta este un semn specific al trichomoniazei, dar este vizibil doar în 1%-2% dintre cazuri fără ajutorul colposcopiei; cu colposcopie, colpita maculară este detectată în până la 45% din cazuri. 

Sensibilitatea abdominală inferioară poate fi prezentă, deși aceasta este descrisă la mai puțin de 10% dintre paciente. Infecția concomitentă cu Neisseria gonorrhoeae, candidoza și vaginoza bacteriană sunt frecvente și pot produce un tablou clinic mixt.

Cele mai multe dintre simptomele descrise mai sus nu sunt specifice pentru trihomoniază și pot apărea în alte infecții vaginale sau cervicale. Într-un studiu, capacitatea clinicianului de a diagnostica cu acuratețe infecția cu Trichomonas vaginalis numai pe baza constatărilor fizice a avut o valoare predictivă pozitivă de numai 47%. Bazându-ne doar pe constatările examinării fizice, medicul, în timpul consultației ginecologice nu poate diagnostica trichomoniaza. Diagnosticul definitiv necesită teste de laborator adecvate.

La bărbați

Majoritatea bărbaților cu tricomoniază nu au simptome fizice. Rareori, bărbații infectați au secreții anormale ale penisului. Cu toate acestea, secreția este de obicei limitată. Trichomoniaza la bărbați poate fi asociată cu stări inflamatorii locale, inclusiv balanită și balanopostită. Pot fi prezente și epididimita și prostatita.

Cum se tratează trichomoniaza?

Tratamentul pentru trichomoniază se poate face cu antibiotice, cum ar fi metronidazol sau tioconazol, prescrise de urolog, în cazul bărbaților sau de medicul ginecolog, în cazul femeilor, timp de 5 până la 7 zile sau câte o singură doză. Acest tratament se poate face și în cazurile de trichomoniază depistate în timpul sarcinii, fără a afecta dezvoltarea normală a copilului; cu toate acestea, gravida ar trebui să consulte un obstetrician înainte de începerea tratamentului.

În timpul tratamentului, este recomandat ca partenera sau partenerul să urmeze același tratament, pentru a evita riscul de reinfectare în timpul contactului intim. Dacă nu vă tratați amândoi, după ce te vindeci, te vei infecta din nou. În plus, pe timpul tratamentului care, așa cum spuneam, poate dura până la o săptămână, actul sexual trebuie evitat.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

Dacă ai avut mai mulți parteneri sexuali în ultima vreme, anunță-i și pe ei, pentru a se putea, de asemenea, trata. La femei, lipsa tratamentului poate duce la boală inflamatorie pelvină, una dintre complicațiile acesteia fiind infertilitatea.

Medicul îi va solicita pacientului cu trichomoniază să se retesteze pentru boală după două săptămâni până la trei luni după tratament, pentru a se asigura că tratamentul a funcționat și nu a apărut reinfectarea. Netratată, trichomoniaza poate ține de la luni la ani întregi.

Există remedii naturiste pentru trichomoniază?

Până în prezent, antibioticele rămân cel mai eficient tratament pentru trichomoniază. Deși au fost testate diverse remedii naturale pentru trichomoniază, cum ar fi dușul cu sulfat de zinc sau produse pe bază de smirnă, oamenii de știință nu confirmă eficacitatea completă a acestora.

Ce complicații poate da trichomoniaza?

La femei, vaginita este cea mai frecventă manifestare a infecției. Alte complicații includ cervicita și infecția anexelor, a endometrului și a glandelor Skene și Bartholin. Pot apărea, de asemenea, boala inflamatorie pelvină și abces tubo-ovarian.

La bărbații simptomatici, infecția cu Trichomonas vaginalis se manifestă de obicei ca uretrita. Aproximativ 11% din cazurile de uretrite nongonococice la bărbați sunt cauzate de acest parazit. Complicațiile trichomoniazei netratate la bărbați includ prostatita, epididimita, boala stricturii uretrale și infertilitatea, care pot rezulta din scăderea motilității și viabilității spermatozoizilor. 

Cercetările au arătat că infecția cu T. vaginalis crește riscul de transmitere a HIV atât la bărbați, cât și la femei 3. Se estimează că, numai la femei, 747 de cazuri noi de HIV pe an rezultă din efectele facilitatoare ale Trichomonas vaginalis asupra transmiterii HIV.  În general, persoanele cu trichomoniază au de două ori mai multe riscuri de a dezvolta infecție cu HIV decât populația generală.

S-a descoperit că bărbații simptomatici cu Trichomonas vaginalis comorbid și infecții cu HIV au un număr semnificativ mai mare de particule de ARN HIV în lichidul seminal. Pe lângă HIV, infecția cu Trichomonas vaginalis crește și susceptibilitatea la alți viruși, inclusiv herpes și papilomavirus uman (HPV).  

Următoarele tulburări au fost, de asemenea, asociate cu trichomoniaza:

  • Neoplazie intraepitelială cervicală 
  • Infecție post-histerectomie
  • Peritonita tricomonală 

La femeile însărcinate, infecția cu Trichomonas vaginalis a fost asociată cu un risc crescut de greutate mică la naștere, naștere prematură și infecție intrauterină. A fost descrisă trichomoniaza neonatală, care se prezintă de obicei ca o infecție genitală 4. Rareori, trichomoniaza se prezintă ca o infecție respiratorie gravă. 

Cum poate fi prevenită trichomoniaza?

Singura soluție pentru a evita complet bolile cu transmitere sexuală este abstinența, dar dacă ești activ sexual, poți lua o serie de măsuri care să te ferească de trichomoniază și de alte afecțiuni sexuale, prima fiind să ai un partener sexual stabil, care să fie o persoană sănătoasă și care să se fi testat pentru diverse BTS-uri. 

Dacă ai mai mulți parteneri sexuali, folosește prezervativul de fiecare dată, încă de la începutul actului sexual. Așa îți mișcorezi riscul de a contacta trichomonas și alte boli. Chiar și așa, însă, e bine de știut că prezervativul nu te poate proteja în totalitate de la a contacta boli sexuale, deoarece partenerul poate avea zone atacate de infecție care nu sunt acoperite de prezervativ. O discuție legată de sănătatea sexuală cu orice partener nou este necesară pentru a face alegeri informate în ceea ce privește viața personală.

 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
CDC - Trichomoniasis – CDC Fact Sheet
https://www.cdc.gov/std/trichomonas/stdfact-trichomoniasis.htm
1 Review ”Trichomoniasis”, publicat în Clinical Microbiology Reviews 2004, 17 (4): 794-803, autori: Jane R Schwebke, Donald Burgess
https://read.qxmd.com/read/15489349/trichomoniasis
2 Studiul „Targeted screening for Trichomonas vaginalis in women, a pH-based approach”, publicat în International journal of STS & AIDS, în 2007, autori: Charlotte Bell, Emma Hough, Alan Smith, Linda Greene
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17609030/
3 Studiul ”The effect of treatment of vaginal infections on shedding of human immunodeficiency virus type 1”, publicat în Journal of Infectious Diseases 2001 April 1, 183 (7): 1017-22, autori: C C Wang, R S McClelland, M Reilly, J Overbaugh, S R Emery, K Mandaliya, B Chohan, J Ndinya-Achola, J Bwayo, J K Kreiss
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11237825/#
4 Studiul ”Neonatal Trichomonas vaginalis infection: a case report and review of literature”, publicat în International Journal of STD & AIDS 2010, 21 (8): 606-7, autori: J Trintis, N Epie, R Boss, S Riedel
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/20975098/

 


Te-ar mai putea interesa și...


[{read-more-sexualitate}]

 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0