Cancerul ovarian - necesități și perspective

Cancerul ovarian rămâne o problemă de sănătate publică din cauza descoperirii acestei afecțiuni în stadii avansate. Cauzele sunt multiple și rezidă, probabil, din lipsa simptomatologiei pentru o perioadă destul de mare de timp.

În ultimii ani, în abordarea cancerului ovarian avansat sau metastatic progresele sunt indiscutabile. În aceste stadii de boală avansată sau metastatică în general se recurge, în prealabil, la chimioterapie neoadjuvantă. În ciuda progreselor semnificative în chimioterapia neoadjuvantă, intervenția chirurgicală citoreductivă rămâne placa turnantă a tratamentului cancerului ovarian și, în pofida controverselor legate de utilitatea limfadenectomiei pelvine, intervenția chirurgicală în cancerul ovarian trebuie să fie cât mai extensivă. O citoreducție cât mai bună (ceea ce înseamnă boală reziduală minimală) reprezintă premisa unei evoluții pozitive. De aceea se recomandă ca acest tip de chirurgie să fie efectuat în centre de excelență în chirurgia ovariană, care presupun echipă chirurgicală antrenată pentru intervenție chirurgicală abdominopelvină extensivă, cu rezecție maximală a peritoneului și biopsii seriate ale acestuia din locuri greu accesibile ale acestuia așa cum sunt cupolele diafragmatice sau firidele parietocolice.

Chimioterapia, importantă în tratarea cancerului

În ceea ce privește terapia sistemică, standardul de aur rămâne încă chimioterapia pe bază de săruri de platină. În general, cancerul ovarian este un cancer chemosenzitiv, ceea ce înseamnă răspunsuri terapeutice semnificative la chimioterapie, de foarte multe ori cu evidențierea unui răspuns complet. Rămâne în actualitate, de asemenea, ideea de chimioterapie intraperitoneală, care înseamnă administrare de chimioterapice direct în cavitatea abdominală, cu un răspuns terapeutic semnificativ și la pacienți selecționați. Acest gen de chimioterapie nu poate fi efectuat de rutină și rămâne apanajul centrelor de înaltă performanță în această patologie.

Din păcate, în evoluție, multe cancere ovariene devin refractare la chimioterapia clasică ceea ce înseamnă în continuare o mare problemă din punct de vedere terapeutic. Un procent limitat de cancere ovariene sunt refractare de novo, ceea ce înseamnă că orice tentativă de chimioterapie sistemică este sortită eșecului de la bun început.

Asocierea chimioterapiei cu Bevacizumab

În ultimii ani, studiile clinice s-au axat pe asocieri între chimioterapia standard și inhibitori ai factorului de creștere endotelial vascular (VEGF). Din această clasă de medicamente în acest moment este de notorietate Bevacizumab, moleculă folosită cu succes în terapia cancerului colorectal, pulmonar, mamar și renal metastatic. Deși asocierea acestuia cu chimioterapia nu a adus beneficii semnificative în ceea ce privește supraviețuirea generală, totuși, supraviețuirea fără progresia bolii a înregistrat creșteri semnificative în cancerele ovariene inoperabile sau în cele recidivate. Utilizarea Bevacizumab în scop neoadjuvant alături de chimioterapie nu a adus beneficii semnificative în ceea ce privește rata de răspuns complet, motiv pentru care această asociere nu este recomandată de rutină decât la pacienți selectați. La ora actuală, tot mai multe studii s-au axat pe inhibitori VEGF în cancerul ovarian recidivat sau refractar, cu apariția de generații noi de asemenea molecule, cu vârf de lance în acest moment Cediranib.

În ciuda unui răspuns terapeutic inițial foarte bun la terapia standard, imensa majoritate a cancerelor ovariene recidivează. Abordarea recidivei rămâne diferențiată în funcție de intervalul de timp scurs de la momentul intervenției chirurgicale sau de la ultimul tratament sistemic administrat. Se menține încă alegerea intervalului minim de 6 luni de la ultima terapie pentru a caracteriza recidiva drept chemosensibilă sau chemorezistentă. Desigur, acest interval este discutabil și nu sunt argumente forte și logice de a considera boală sensibilă sau rezistentă în funcție de acest etalon, deși el se menține. La ora actuală, odată cu perfecționarea biopsiilor lichide, și mai ales a tehnicilor de interpretare a rezultatelor, se poate identifica chemosenzitivitatea celulelor tumorale în orice moment al evoluției bolii. De asemenea, perfecționarea tehnicilor de identificare a ADN tumoral prin numărătoarea celulelor tumorale circulante, permite o identificare cu mult mai precoce a recidivei, cu mult înaintea recidivei certificată imagistic.

Terapia target, vitală în cancerul ovarian

Terapia target a reprezentat o adevărată revoluție în cancerul ovarian. Principala țintă este reprezentată de ADN defectiv iar principalii agenți target sunt reprezentați de inhibitorii PARP cu principalul exponent al clasei Olaparib. Indicația terapeutică rămâne cancerul ovarian recidivat, sensibil la platină cu mutații BRCA1 și BRCA2. În cazul terapiei de mentenanță cu Olaparib, supraviețuirea fără progresia bolii a înregistrat progrese semnificative, existând paciente înalt responsive care rămân pe această terapie luni sau chiar ani de zile.

Cum la ora actuală există un adevărat boom în privința imunoterapiei în cancer, nici cancerul de ovar nu putea scăpa de atenția cuvenită. Practic, deși cancerul ovarian nu este recunoscut drept un cancer imunogen, o serie întreagă de studii clinice cercetează imunoterapia în această direcție, iar rezultatele preliminare sunt încurajatoare. O atenție specială este acordată cancerelor ovariene refractare de novo la chimioterapie, care rămân în continuare o problemă terapeutică. În acest context, ca și în cazul cancerului mamar triplu negativ, imunoterapia ar putea deveni următorul standard terapeutic. Rămâne ca timpul să demonstreze acest lucru.

Genomica și proteomica face că la ora actuală să putem ști din ce în ce mai multe despre fiecare tumoră în parte. Aceasta înseamnă o caracterizare genetică cât mai largă și terapii individualizate în funcție de tipul sau tipurile de mutație specifice fiecărui pacient, la debutul terapiei dar și pe parcursul tratamentului și schimbarea terapiei în funcție de rezistență terapeutică instalată la o moleculă sau asocieri de molecule.

 
 

Sursă foto: Shutterstock
 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0