Tumorile stromale gastrointestinale (GIST)

In multitudinea de neoplazii ale tractului gastrointestinal se regaseste si un grup aparte de cancere intitulate Tumori Stromale. Tumorile stromale fac parte din grupul sarcoamelor, care se dezvolta din tesuturile de sustinere al organismului si au drept punct de plecare celule speciale situate in peretele tractului gastrointestinal intitulate celule interstitiale descrise de catre Cajal (ICC). Aceste celule sunt componente ale sistemului nervos autonom, care regleaza majoritatea functiilor interne, printre care si digestia. De multe ori aceste celule sunt considerate adevarate pacemakere ale tractului gastrointestinal, stimularea lor conducand la contractia muschilor sistemului digestiv si odata cu aceasta, miscarea bolului alimentar de-alungul tractului digestiv.

Mai mult de jumatate dintre tumorile stromale se dezvolta la nivelul stomacului iar o buna parte la nivelul intestinului subtire. Un numar limitat de GIST-uri se dezvolta in afara tubului digestiv, la nivelul omentului sau al peritoneului. Nu toate tumorile stromale sunt maligne.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Rata de supravietuire la 5 ani pentru toate tumorile stromale este in jur de 76% cu limite de peste 90%pentru tumorile localizate si de peste 45 pentru tumorile metastatice.

Marea majoritate a tumorilor GIST sunt sporadice si se dezvolta fara o cauza anume. Cu toate acestea sunt cativa factori care cresc riscul de aparitie GIST:

  • Varsta - in general GIST apare adesea dupa 50 ani
  • Sexul - frecventa mai mare la barbati comparativ cu femeile
  • Ereditatea - GIST nu este o clasa de tumori cu agregare familiala. Sindroamele ereditare care cresc riscul de aparitie GIST sunt GIST-ul familial, Neurofibromatoza tip 1 sau sindromul Carney-Stratakis. Cercetarile actuale au identificat o serie de mutatii asociate mai frecvent cu GIST printre care KITsi PDGFRA precum si  SDH (Succinat dehidrogenaza) si BRAF, gena ocazional asociata melanomului malign sau cancerului colorectal.

SIMPTOMATOLOGIA este total nespecifica. Pacientul poate prezenta durere sau disconfort abdominal, greata sau voma, hematemeza (varsatura cu sange digerat) sau melena (scaune cu aspect negru) sau oboseala inexplicabila, in general recent instalata.

SEMNELE CLINICE pot lipsi cu desavarsire sau examenul clinic poate decela o masa tumorala abdominala.

DIAGNOSTICUL este de foarte multe ori o surpriza intraoperatorie. In algoritmul preoperator intra adesea investigatii preliminare de genul endoscopiei digestive superioare sau inferioare, examenul Computer Tomografic sau Rezonanta Magnetica Nucleara, eventual PET-CT.

Diagnosticul de certitudine este anatomopatologic obtinut fie intraoperator fie bioptic, in cadrul investigatiilor preliminare. Examenul anatomopatologic este completat cu teste genetice si moleculare care aduc detalii suplimentare despre agresivitatea tumorii si pot orienta tratamentul in functie de caracteristicile tumorii.

TRATAMENTUL depinde de o serie de factori printre care tipul si stadiul tumorii, posibilele efecte secundare, afectiuni asociate sau preferintele pacientului.

Interventia chirurgicala reprezinta standardul terapeutic in tumorile stromale localizate. In anumite situatii, in care volumul tumoral eate mare sau boala este extinsa si la nivelul altor organe se recurge la un tratament medical preliminar cu inhibitori de tirozinkinaza in vederea micsorarii volumului tumoral si ulterior interventie chirurgicala. Dupa interventia chirurgicala,pacientii cu risc crescut de recidiva vor primi tratament cu inhibitori de tirozinkinaza in scop adjuvant, pentru un interval de 3 ani de zile.

Tratamentul medical are in prim plan inhibitorii de tirozinkinaza. Imatinib-ul a fost primul inhibitor de tirozinkinaza aprobat in terapia antineoplazica care a revolutionat practic acest domeniu. Imatinib a fost un deschizator de drum in seria tratamentelor target care reprezinta la ora actuala una dintre principalele tipuri de tratament oncologic. Castigul este legat de imbunatatirea semnificativa a supravietuirii printr-o actiune mult mai specifica si cu o toxicitate mult limitata.

In boala localizata, Imatinib se administreaza dupa interventia chirurgicala,in vederea prevenirii sau intarzierii recurentei. In conditiile unei boli extinse, durata administrarii este indefinita si depinde de mentinerea controlului asupra bolii dar si de tolerabilitatea tratamentului.In anumite situatii, in special acolo unde exista mutatii ale exonului 9 ale genei KIT unde se decide dublarea dozei de Imatinib. Tumorile stromale care prezinta aceste mutatii sunt considerate cu agresivitate crescuta si ca urmare, cu prognostic negativ. Principalele efecte secundare ale Imatinib sunt retentia de apa, rash, greata, oboseala si rare dureri musculare. Foarte rar apar sangerari sau citoliza hepatica.

Sunitinib este un alt inhibitor de tirozinkinaza care in plus fata de Imatinib are si un efect antiangiogenic. Indicatia de tratament cu Sunitinib este de linia a 2-a dupa progresia bolii sub Imatinib sau intoleranta la Imatinib.

Regorafenib este cel mai recent inhibitor de tirozinkinaza intrat in arsenalul terapeutic dupa ineficienta Imatinib sau Sunitinib.

Radioterapia nu este folosita de rutina in tratamentul GIST. In anumite situatii se recurge la radioterapie in scop paleativ fie in scop hemostatic fie in scop antalgic.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In ciuda progreselor inregistrate in terapia tumorilor stromale, prognosticul in boala extinsa ramane rezervat. Cercetarile viitoare vor trebui sa caracterizeze mult mai bine din punct de vedere genetic aceste tumori, pentru a actiona cat mai specific asupra profilului de tumora. De asemenea, necesitatea unor biomarkeri credibili ramane un deziderat inca neatins.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0