Hipofiza sau glanda pituitara este o glanda endocrina localizata la baza creierului intr-o cavitate a osului sfenoid intitulata " saua turceasca", in spatele chiasmei optice. Glanda pituitara reprezinta o glanda extrem de importanta caracterizata prin sinteza mai multor hormoni care influenteaza functii vitale ale organismului. Activitatea hipofizei este controlata de catre hipotalamus, o structura subcerebrala conectata cu glanda pituitara.

Majoritatea tumorilor hipofizare sunt tumori benigne. Aceste tumori sunt cunoscute sub numele de adenoame pituitare. Cu totul exceptional, tumorile pituitare evolueaza similar tumorilor maligne prin invazia tesuturilor si a structurilor de vecinatate si au capacitate de metastazare.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Factorii de risc pentru aparitia acestor tumori nu sunt bine individualizati. Nu exista nici o evidenta legata de rolul potential al factorilor de mediu in aparitia si dezvoltarea tumorilor hipofizare. Sunt mentionati cativa factori genetici, singurii incriminati in aparitia acestor tumori: neoplazia endocrina multipla tip 1 (MEN1), sindromul sau complexul Carney precum si acromegalia familiala.

Simptome si diagnostic

Simptomatologia este variabila, de la lipsa totala a oricarui simptomatologii si pana la simptome diverse de genul cefalee, probleme vizuale, modificari ale ciclului menstrual, infertilitate, impotenta, secretie inadecvata lactata, sindrom Cushing (crestere ponderala, hipertensiune, diabet) - sindrom datorat hipersecretiei de ACTH (Hormonul adrenocorticotrop), acromegalie - sindrom clinic datorat sintezei in exces al hormonului de crestere, oboseala excesiva, iritabilitate, etc.

O tumora pituitara poate induce simptomatologie prin hipersecretia a cel putin unuia dintre urmatorii hormoni:

Hormonul de crestere - iar simptomele depind de varsta pacientului. Daca la copii hipersecretia hormonului somatotrop determina gigantism, la adulti determina acromegalie, care se manifesta prin cresterea excesiva a tesuturilor moi si a oaselor, hipertensiune, cresterea nivelului seric al glucozei, apnee in somn, sindrom de tunel carpian, etc.

Hormonul stimulator tiroidian (TSH) - Sinteza in exces de TSH determina sinteza crescuta de hormon tiroidian care se manifesta clinic prin nervozitate, iritabilitate, tahicardie, hipertensiune, scadere ponderala, transpiratii profuze, etc.

Prolactina - Sinteza excesiva induce secretie lactata crescuta precum si secretie crescuta de progesteron. Poate determina osteoporoza, infertilitate, dereglari ale ciclului menstrual, impotenta, etc.

Hormonul Adrenocorticotrop - Sinteza in exces se asociaza cu crestere ponderala in special prin dispunerea tesutului gras la nivelul toracelui. Se insoteste de crestere tensionala, nivele crescute ale glicemiei, osteoporoza, etc.

Gonadotropine (FSH si LH) - in cazuri relativ rare pot determina infertilitate sau tulburari ale ciclului menstrual.

In anumite situatii, leziuni cerebrale care exercita compresiune asupra hipofizei pot induce simptomatologie prin scaderea sau absenta sintezei unuia sau mai multor hormoni enumerati mai sus.

Datorita vecinatatii glandei pituitare cu chiasma optica, anumite tumori hipofizare se pot insoti de modificari ale acuitatii vizuale sau ale campului vizual

Diagnosticul este sugerat de simptomatologie, analizele de laborator, si de investigatiile imagistice (RMN, CT) si confirmat bioptic.

Tratamentul adenoamelor pituitare

Optiunile terapeutice depind de o serie de factori printre care:

- tipul si stadiul tumorii

- posibilele efecte secundare ale tipului de tratament

- optiunile pacientului

- statusul general de performanta al pacientului

Supravegherea activa este o optiune pertinenta in majoritatea situatiilor de tumori hipofizare lipsite de simptomatologie si cu nivel seric normal al hormonilor pituitari. Pacientul este supravegheat indeaproape si monitorizat iar procedurile terapeutice intra in discutie in momentul aparitiei simptomatologiei.

Interventia chirurgicala consta in indepartarea tumorii pana in tesuturile sanatoase de vecinatate. Imensa majoritate a interventiilor chirugicale ablative au loc pe cale transfenoidala.

Radioterapia externa reprezinta o optiune terapeutica utilizata in general in completarea actului chirurgical, in conditiile unei interventii suboptimale cand raman anumite resturi tumorale dupa interventia chirurgicala cu scop curativ. In anumite situatii in care riscul chirurgical este foarte mare sau cand pacientul nu doreste o interventie chirurgicala, radioterapia externa ramane principala optiune. Principala provocare a radioterapiei externe ramane tintirea cat mai precisa a ariei afectate si toxicitatea minimala asupra tesuturilor de vecinatate.

Terapia de substitutie hormonala este adesea necesara in conditiile unei sinteze insuficiente hormonale fie ca este vorba de hormonii tiroidieni, hormonii de crestere, hormonii adrenali sau cei sexuali.

Terapia functionala poate regla secretia in exces a anumitor hormoni.

In ciuda progreselor inregistrate in terapia tumorilor hipofizare agresive, prognosticul unui procent semnificativ dintre acestea ramane rezervat. Eforturile actuale sunt indreptate catre identificarea de tinte specifce si dezvoltarea unor terapii target eficiente. (ex. Lapatinib medicament consacrat in terapia cancerului mamar metastatic Her 2 pozitiv cu activitate antitumorala semnificativa si in acest tip de tumora) . De asemenea perfectionarea tipurilor de radioterapie si cu precadere proton terapia, o varianta extrem de moderna de radioterapie externa.

Sursa foto: Shutterstock