Terapia secventiala in cancerul renal metastatic

Cancerul renal se afla pe locul al 6-lea ca incidenta la barbati si pe locul 10 la femei. Boala este rar intalnita sub varsta de 45 de ani, varsta medie la diagnostic fiind in jur de 60 de ani. Incepand cu anii 2000 rata de mortalitate in acest cancer a inregistrat o scadere relativ modesta si mult mai semnificativa in ultimii ani, probabil si ca urmare a noilor achizitii terapeutice aprobate pentru aceasta localizare a bolii oncologice.

In ceea ce priveste supravietuirea la 5 ani, rata globala este situata in jur de 75%. Supravietuirea depinde esential insa de o serie de factori intre care tipul tumorii, tipul celular si mai ales stadiul bolii la momentul diagnosticului. Mai mult de jumatate dintre cancerele renale sunt diagnosticate in stadiu localizat. In aceste conditii, rata de supravietuire la 5 ani este peste 90%. Boala local avansata se insoteste de o supravietuire la 5 ani in jur de 60%, in vreme ce pentru boala metastatica supravietuirea nu depaseste 10%. Din aceste considerente, mai multe eforturi conjugate au avut drept tinta identificarea de noi tinte terapeutice care sa se reflecte intr-o crestere semnificativa a supravietuirii, intr-o boala unde pana in urma cu 10 ani nu existau decat optiuni de chimioterapie cu rate de raspuns modeste.

La ora actuala pentru cancerul renal metastatic exista o multitudine de optiuni terapeutice motiv pentru care alegerea unui anume tratament reprezinta, la ora actuala, o adevarata provocare pentru medicul oncolog. Si aceasta in conditiile in care nu exista inca definiti biomarkeri care sa indrume catre o varianta sau alta de tratament. Dat fiind numarul deja considerabil de agenti terapeutici ramane la fel de dificila si alegerea optimala a liniiilor urmatoare de tratament in caz de esec al primei linii terapeutice .

In ceea ce priveste linia intai de tratament optiunile sunt relativ limitate. Prima molecula folosita cu succes in ultimele doua decade este reprezentata de interleukina 2. Datorita toxicitatii semnificative a acesteia, interleukina ramane o optiune limitata la un numar bine selectionat de pacienti, in general pacienti tineri cu un status de performanta foarte bun. Interleukina ramane singura molecula asociata, in anumite cazuri, cu raspunsuri terapeutice durabile de ani sau chiar decade. Din pacate, doar 10-15% dintre pacienti sunt eligibili pentru acest tratament.

Ultimii zece ani au insemnat achizitii importante in ceea ce priveste inhibitorii de tirozinkinaze VEGF(Vascular Endotelial Growth Factor) iar acum standardul terapeutic este reprezentat de cei doi exponenti tirozinkinazici Sunitinib si respectiv Pazopanib.

 

 

Din pacate, in evolutia unui pacient aflat in terapie cu inhibitor tirozinkinazic survine, la un moment dat, rezistenta terapeutica. In aceste conditii se impune trecerea la urmatoarele linii terapeutice in cadrul a ceea ce este uzual cunoscut drept terapie de salvare. In acest context, in ultimii 1,5 ani au fost aprobate 2 noi molecule, intre care Everolimus, un inhibitor mTOR ( mamalian  target of rapamycin) si Axitinib, un inhibitor tirozin kinazic de tip VEGF. In linia a 2-a de asemenea, a fost aprobat recent de catre Agentia Federala a Medicamentului din Statele Unite  Cabozantinib un inhibitor VEGF care are drept target suplimentar si  Genele AXL si c-MET si care confera eficienta superioara inhibitorilor tirozinkinazici precedenti prin interceptarea unor cai suplimentare raspunzatoare de rezistenta terapeutica la aceasta clasa de substante.

O a treia optiune  terapeutica este reprezentata de catre un al inhibitor tirozinkinazic intitulat Lenvatinib care se utilizeaza asociat inhibitorului mTor(Everolimus).

Ultima achizitie in terapia cancerului renal metastatic este reprezentata de imunoterapie avand drept reprezentant Nivolumab care inseamna o cu totul alta abordare a bolii prin deblocarea sistemului imun si antrenarea celulelor T in activitatea antitumorala.

Asadar, mai multe optiuni terapeutice pentru un pacient diagnosticat cu cancer renal metastatic si, desigur, mai multe dileme pentru terapeut, in conditiile in care prima linie terapeutica esueaza fie din ratiuni de eficienta fie de toleranta a terapiei. Si pentru ca medicina momentului reprezinta poarta deschisa pentru ceea ce inseamna ca si concept medicina personalizata, pentru a personaliza cu adevarat un tratament se impune o caracterizare cat mai completa  a tumorii din punct de vedere genetic. Aceasta inseamna necesitatea stringenta pentru identificarea unor biomarkeri validati care sa transeze catre optiunea terapeutica cu cea mai mare eficienta si tolerabilitate. Conform unor estimari recente, probabilitatea identificarii unor asemenea markeri este din ce in ce mai apropiata ceea ce sporeste optimismul general legat de o abordare terapeutica individuala in functie de caracteristicile genetice ale tumorii in primul rand, sensibilitatea la o linie terapeutica sau la asocieri terapeutice, identificarea cailor de crestere a eficientei terapeutice, managerierea optimala a efectelor secundare inerente dar si de situatia unica a fiecarui pacient in parte ceea ce inseamna afectiuni asociate, preferinte.

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0