Tumorile neuroendocrine reprezinta un grup heterogen de tumori solide cu localizari anatomice multiple printre care pancreasul, tractul gastrointestinal sau plamani si cu manifestari clinice diverse. Cu toate ca in general sunt considerate rare, incidenta tumorilor neuroendocrine gastroenteropancreatice a crescut progresiv in ultimele decade. Potrivit studiilor epidemiologice, incidenta tumorilor neuroendocrine a crescut de peste 5 ori comparativ cu perioada anilor 70. Cresterea incidentei se datoreaza fara indoiala si perfectionarii in procedurile de diagnostic, incluzand gastroscopie, colonoscopie sau videoendoscopie.

Exista mai multe sisteme de clasificare a tumorilor neuroendocrine, principalele criterii fiind gradul histologic si respectiv localizarea anatomica dar si originea emvriologica.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Exista diferente de evolutie intre tumorile neuroendocrine ale tractului gasotrintestinal si cele pancreatice, de exemplu. In general, tumorile tractului intestinal sunt mai indolente. Chiar in stadiile metastatice, supravietuirea generala este superioara tumorilor pancreatice.

Tratamentul tumorilor neuroendocrine este complex si cuprinde mai multe modalitati ca si linii terapeutice. Deoarece adeseori tumorile neuroendocrine sunt considerate boli cu evolutie cronica insotite de simptome, se justifica "temperarea "cresterii tumorale si managementul simptomelor. Arsenalul terapeutic standard include chimioterapia, terapia tinta, radioterapia si, desigur, chirurgia.

In general, chimioterapia sistemica se utilizeaza in scop citoreductiv in tumorile neuroendocrine pancreatice si mai putin in restul tumorilor gastrointestinale neuroendocrine datorita lipsei de sensibilitate la acest tip de terapie consecutiva ratei reduse de proliferare a acestor tipuri de tumori. In aceste conditii, in ultimii anii s-a impus necesitatea identificarii de noi optiuni terapeutice cu specificitate si raspuns terapeutic superior, printre care terapiile tinta.

Alegerea tipului de tratament in tumorile neuroendocrine se bazeaza pe factori care tin pe de o parte de caracteristicile tumorii iar pe de alta parte de factorui care tin de pacient. Factorii care tin de pacient se refera la afectiunile asociate, statusul de performanta, complianta la terapia orala, eventuale contraindicatii ale terapiilor recomandate.

In privinta caracteristicilor tumorale, principalele obiective terapeutice sunt reprezentate de controlul bolii si al simptomatologiei.

Analogii de somatostatina

O buna parte dintre tumorile neuroendocrine exprima receptori de somatostatina (SSTR) cu intensitati variabile. Activarea receptorilor de somatostatina inhiba proliferarea celulara, angiogeneza si caile de neurotransmitere. Prin inhibarea proliferarii celulare se limiteaza cresterea tumorala iar prin inhibarea secretorie se remite sau amelioreaza simptomatologia tipica sindromului carcinoid. Prin legarea analogilor de somatostatina de receptorii tinta se initiaza ambele mecanisme.

Primul analog de somatostatina intrat in practica a fost Octreoctidul. Acesta a fost aprobat inca din 1998 in tratamentul sindromului carcinoid, in managementul diareii severe si al flush-ului asociat NET.

Al doilea analog, Lanreotida, a fost aprobat in decembrie 2014 pentru tratamentul pacientilor cu tumori neuroendocrine gastroenteropancreatice nerezecabile, local avansate sau metastatice. Principalul avantaj al terapiei cu Lanreotida s-a regasit in ameliorarea semnificativa a supravietuirii fara progresia bolii. De la momentul aprobarii initiale, indicatia terapeutica a acestei molecule s-a extins in managementul simptomatologiei sindromului carcinoid.

Inhibitorii de triptofan-hidroxilaza

Acesti inhibitori reprezinta o clasa nou de compusi, dintre care principalul exponent este reprezentat de Telotristat ethyl. Triptofan hidroxilaza transforma triptofan-ul in 5 hidroxitriptofan, precursor al serotoninei. Prin inhibarea acestei enzime se reduce subsecvent sinteza de serotonina. Principala indicatie a acestei clase o reprezinta terapia diareii severe din cadrul sindromului carcinoid necorectata de analogii de somatostatina

INHIBITORII M-TOR (mammalian target of rapamycine), enzima frecvent identificata in multe dintre tumorile neuroendocrine. Principalul exponent al acestor inhibitori este reprezentat de Everolimus, aprobat in acest moment in tratamentul tumorilor neuroendocrine nefunctionale, local avansate sau metastatice, indiferent de locul de origine al acestora.

Inhibitorii tirozinkinazici antiangiogenici

Sunitinib este singurul inhibitor tirozinkinazic aprobat de catre FDA in tratamentul tumorilor neuroendocrine pancreatice avansate sau metastatice dupa progresia acestora, dar nu si in tumorile tractului gastrointestinal sau in tumorile pulmonare.

Terapia cu radionuclizi atasati receptorilor peptidici (PRRT)

Terapia cu radionuclizi reprezinta o radioterapie tinta care utilizeaza analog de somatostatina cuplat la un izotop radioactiv de tipul Ytrium 90 sau Lutetiu 177. Analogii somatostatinici cuplati sunt capabili de a elibera specific si tintit, doze semnificative de radioterapie asupra celulelor tumorale care exprima receptori de somatostatina.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cu toate ca progresele sunt indiscutabile si in domeniul tumorilor neuroendocrine, in continuare se cauta solutii optimale in vederea eradicarii acestor tumori sau a ameliorarii simptomatologiei asociate. Probabil ca un cuvant de spus ar putea avea imunoterapia, cu toate ca, o buna perioada de timp tumorile neuroendocrine par sa nu fie imunogenice. De asemenea, inhibitorii CDK4/6 sau inhibitorii factorilor de crestere fibroblastici.

Sursa foto: Shutterstock