Tensiunea oculară: cand ar trebui sa ne ingrijoreze?

“Simt o tensiune în ochi…” sunt cuvinte care ne vin des în minte, mai ales în perioadele aglomerate, cu multă oboseală oculară, și încărcate de evenimente. Globul ocular își păstrează tonusul grație unor mecanisme foarte fine din interiorul lui, sisteme ce dictează cât lichid să se formeze și cât să se scurgă, pentru ca aceasta presiune intraoculara să fie cât mai puțin variabilă.

Cum se menține tensiunea intraoculară?

Globul ocular este aproape rotund, împărțit în două porțiuni de către existența cristalinului – polul anterior (tot ce este în fața lentilei cristaliniene, inclusiv aceasta) și polul posterior (sau fundul de ochi).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În polul posterior, presiunea ochiului este menținută constantă de corpul vitros. Acesta este o substanță asemănătoare unui gel (ca un albuș de ou), care umple toată porțiunea posterioară a ochilor. Rolul corpului vitros este de susținere a tonicității globului ocular, în timp ce lasă razele de lumină să circule spre retină.

În polul anterior se află o altă substanță, care dictează variația de presiune oculară, și anume umorul apos. Acesta se formează în camera posterioară a ochiului și circulă spre camera anterioară, pentru a se vărsa în unghiul dintre iris și cornee (culoarea ochiului și țesutul transparent care o acoperă).

Acest mecanism de formare și eliminare al umorului apos este responsabil de variațiile presiunii conținutului ochilor asupra pereților. În timp, la presiuni mari constante, se poate ajunge la o distrugere iremediabilă a fibrelor nervului optic, prin presiunea care apasă constant pe retină, la locul de unde iese nervul optic, apărând boala numită glaucom.

Contrar confuziei generale de termeni, tensiunea arterială (masurată la braț) nu se corelează cu tensiunea oculară, astfel ca nu este obligatoriu ca aceste boli să coexiste. Alți factori precum efortul fizic sau vizual intens nu dau creștere de tensiune intraoculară, indiferent de durata lor.

Vârsta de peste 40-45 de ani, în schimb, este un moment la care se poate instala un glaucom, acesta fiind pragul de la care ar trebui să se masoare periodic tensiunea intraoculară. Copiii se pot naște cu glaucom, caz în care au ochii foarte mari (buftalmie dată de valori mari ale presiunii), iar corneea devine albicioasă.

Valori normale ale tensiunii intraoculare

În mod normal, sistemele de formare-eliminare ale umorului apos mențin valoarea tensiunii până în maxim 20-21 mmHg. Această valoare superioară, pentru a fi declarată în limite normale, trebuie corelată cu pahimetria . Grosimea corneei sau pahimetria este o investigație în funcție de care se ajustează tesiunea – o cornee groasă înseamnă că, de fapt, tesiunea este mai mică decât o indică măsurătorile, pe când o cornee subțire înseamnă că trebuie să mai adăugăm ceva unități la tensiune.

Semne și simptome ale unei presiuni intraoculare mari

Este posibil ca până la valori de 25-30 mmHg, pacientul să nu simtă nimic (aceste valori se detectează întâmplător, la consultații de rutină). Uneori, pacienții pot avea dureri de cap, o jenă oculară sau ochii roșii, dar acestea sunt simptome nespecifice, putând apărea în multe boli oftalmologice sau nu.

Dacă apare atacul acut de glaucom – o creștere bruscă și mare de tensiune – atunci pacientul are durere oculară vie și ochiul roșu-aprins. Măsurarea presiunii arată valori de 50-60 mmHg sau chiar mai mari. Acesta este un caz de urgență oftalmologică, altfel pacientul își poate pierde vederea iremediabil.

Scăderea vederii apare în momentul în care apar leziuni ale nervului optic. Astfel, apare tipic o îngustare circumferențială de câmp vizual, iar pacienții care nu sunt atenți la aceste modificări, se pot trezi cu un câmp de vedere tubular, astfel că trebuie să își miste capul foarte mult, ca să vadă lucruri care nu se află în fața lor. Acest simptom, în lipsa tratamentului de stopare a evoluției, va merge progresiv până la pierderea completă a vederii.

Cum se măsoară tensiunea?

Standardul de aur în aprecierea valorii tensiunii intraoculare, având cele mai precise valori, este tonometria prin aplanație. Această metodă presupune aplicarea pe suprafața ochiului a unei prisme care produce un efect fizic ce înlesnește aflarea valorii presionale. Tehnica este însoțită de un ușor disconfort (se face cu anestezic local sub formă de picături), astfel că au apărut mai nou și aparate non-contact care fac măsurătoarea mai prietenoasă. Cele mai populare sunt cele care sulfă un jet de aer pe suprafața ochiului, prin aceasta metoda putând să examinăm și copiii.

Tratamentul tensiunii intraoculare

În primul rând trebuie diferențiată hipertensiunea intraoculară de glaucom. Nu toate cazurile de tensiune mare la ochi duc la apariția bolii care ia vederea. Urmând o serie de investigații amănunțite, medicul poate spune dacă pacientul se încadrează într-o grupă de risc pentru a face in timp glaucom. Tratamentul bolii este unul cronic, pe viață, inițial cu picături, apoi, dacă pacientul nu răspunde la asocieri ale acestora, prin chirurgie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Un caz particular de hipertensiune oculară este cel datorat utilizării anumitor picături sau unguente oftalmice (cele cu dexametazonă). În acest caz, trebuie întreruptă utilizarea lor și urmărită tensiunea, dacă revine la valori normale. Dacă nu, se poate institui medicație hipotensoare temporar, până la remedierea afecțiunii.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0