Sughitul ne poate afecta sau semnalizeaza o afectiune?

Sughițul poate avea cauze inofensive sau, dimpotrivă, poate semnala evenimente grave de sănătate. Află mai multe despre cauzele și tratamentul sughițului!

Sughițul reprezintă o contracție involuntară a diafragmului, adică a mușchiului care separă toracele de abdomen și care are un rol important în procesul de respirație. Această contracție este urmată de închidere bruscă a corzilor vocale, ceea ce produce sunetul specific.

Există multe cauze potențiale ale sughițului, dintre care cele mai multe sunt gastrointestinale și implică stimularea nervului vagal și frenic. Alte cauze includ tulburările sistemului nervos central, tulburările metabolice, tulburările psihogene și medicamentele.

Termenul medical de specialitate pentru sughiț este singultus. Episoadele scurte de sughiț nu reprezintă un motiv de ingrjijorare, însă există și situații când acestea se manifestă pe termen lung, ascunzând o serie de boli cronice. Uneori, sughițul poate fi un simptom al unui infarct sau al unui accident vascular cerebral. Sughițul ar putea fi cauzat de infarctele supratentoriale, inclusiv cortexul insular, lobul temporal și subcortexul.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Cauzele sughițului

Sughițul apare brusc și dispare în aceeași măsură fără un motiv anume. Cu toate acestea, au fost identificate câteva cauze care pot duce la declanșarea acestui simptom deranjant.

Cauze frecvente ale sughițului

Supraalimentarea;
Alimentele picante;
Alcoolul;
Băuturile carbogazoase;
Alimentele prea reci ori fierbinți (schimbarea bruscă a temperaturii din interiorul stomacului);
Schimbarea bruscă de temperaturii din cameră;
Consumul de gumă de mestecat;
Stresul sau anxietatea;
Aerofagia (înghițirea aerului);
Fumatul;
Un acces de tuse sau de plâns;
Mâncatul rapid.
Alte cauze ale sughițului

În cazul în care sughițul se manifestă pe o perioadă mai lungă de 48 de ore, cauzele pot fi:

Lezarea sau iritarea nervului vag ori a celui frenic (care inervează diafragmul), care poate apărea în caz de: tumori sau chisturi esofagiene, reflux gastroesofagian, larigită, gastrită, ulcer peptic, afecțiuni hepatice sau pulmonare etc.;
Afecțiuni ale sistemului nervos central: scleroză multiplă, accident vascular cerebral, tumori cerebrale, meningită și encefalită, traumatisme craniene, hidrocefalie (acumularea anormală de lichid cefalorahidian în cavitățile creierului), neurosifilis etc.;
Diverse proceduri medicale: utilizarea cateterului pentru a ajunge la mușchiul cardiac, introducerea unui stent esofagian, bronhoscopia, traheostomia etc.;
Unele medicamente: anestezice, steroizi, anticancerigene, tranchilizante, barbiturice;
Boli metabolice: diabet, tulburări electrolitice, hipoglicemie, insuficiență renală, cancer, boală Parkinson etc.
De asemenea, există câțiva factori de risc în apariția sughițului, cum ar fi genul (bărbații sunt mai afectați), diverse intervenții chirurgicale, în special la nivelul abdomenului, anestezia ori stresul.

Tipuri de sughiț

De regulă, sughițul nu durează mai mult de câteva minute, însă există și cazuri când aceste episoade sunt mai îndelungate. În cazul în care sughițul durează multă vreme, putem vorbi despre:

Sughiț persistent – criză de sughiț cu durata mai mare de 48 de ore;
Sughiț refractor – criză de sughiț cu durata mai mare de o lună (nu răspunde la tratament)

Aceste forme sunt întâlnite destul de rar și deseori sunt consecințe ale unor afecțiuni asociate, caz în care este indicată o programare la un consult medical.

Când reprezintă sughițul o urgență medicală?

Dacă sughițul durează peste 48 de ore, este însoțit de tulburări de somn, dificultăți în respirație, durere abdominală, vărsături, febră ori tuse cu sânge, adresează-te de urgență medicului. Sughițul ar putea fi cauzat de un infarct miocardic sau de un accident vascular.

Remedii folosite în cazul sughițului

Cum spuneam, în majoritatea cazurilor, sughițul nu necesită un tratament special, acesta oprindu-se spontan în câteva minute. Există însă câteva remedii frecvent folosite la îndepărtarea acestui simptom; deși nu există dovezi științifice care să vină în sprijinul eficacității lor, iată ce poți face:

Ține-ți respirația câteva secunde;
Bea rapid un pahar cu apă rece;
Bea suc de lămâie sau puțin oțet;
Pune la baza limbii o jumătate de linguriță de zahăr granulat;
Relaxează-te și încearcă să respiri adânc;
Respiră într-o pungă de hârtie.

În cazul în care sughițul este cauzat de o anumită afecțiune asociată, tratamentul acesteia va rezolva problema. Medicul este cel care va recomanda cel mai bun tratament, în urma unui consult și doar după stabilirea unui diagnostic precis.
Deoarece cauzele gastro-intestinale sunt frecvente, simeticona și inhibitorii pompei de protoni (omeprazol, esomeprazol, pantaprazol, lansoprazol) ar trebui încercate din timp. Dacă acestea sunt ineficiente și funcția renală este adecvată, baclofenul pare cel mai probabil să fie util.

Ce analize poate solicita medicul pentru a stabili cauza sughițului?

Pentru stabilirea cu exactitate a cauzei sughițului persistent, medicul ar putea recomanda:

Teste de sânge (pentru a identifica semne de infecție, diabet sau boli renale;
Analize hepatice;
Radiografii, tomografii sau teste de rezonanță magnetică;
Ecocardiogramă (pentru a verifica activitatea inimii);
Endoscopie;
Bronhoscopie.

Medicamente utilizate în gestionarea sughițului

Sughițurile persistente afectează foarte mult calitatea vieții și pot fi dificil de gestionat, de aceea medicii recomandă o serie de medicamente din clase diverse care ar putea gestiona, individualizat, sughițul.

Antipsihotice

Clorpromazina este singurul medicament aprobat pentru sughiț de către Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente. Clorpromazina este un derivat dimetilaminic al fenotiazinei și acționează central prin antagonismul dopaminei în hipotalamus. Are efecte secundare potențiale grave, cum ar fi hipotensiunea arterială, retenția urinară, glaucomul și delirul, deci, în general, nu mai este recomandat ca tratament de primă linie. O doză obișnuită ar fi de 25 mg de 4 ori pe zi, crescând la 50 mg de 4 ori pe zi, dacă este necesar. Nu se ia decât la recomandarea expresă a medicului!

Haloperidolul s-a dovedit a fi eficient, de asemenea, în gestionarea sughițului, probabil și prin antagonismul dopaminei. Ar putea fi mai bine tolerat decât este clorpromazina.

Anticonvulsivante

Acidul valproic îmbunătățește transmisia GABA la nivel central și se crede în mod similar că ajută la blocarea stimulului sughițului. Anticonvulsivantele mai vechi (acid valproic, fenitoină, carbamazepină) au fost documentate ca tratamente potențiale ale sughițului de câteva decenii, dar provocările legate de utilizarea lor includ interacțiuni medicamentoase și ferestre terapeutice înguste.

Gabapentina, un medicament antiepileptic mai nou utilizat în mod obișnuit în cancer și în medicina paliativă pentru gestionarea durerii neuropatice, produce o blocadă a canalelor neuronale de calciu și crește eliberarea de GABA, care ar putea modula excitabilitatea diafragmatică. Gabapentina nu are interacțiuni medicamentoase grave cunoscute și nu este metabolizată hepatic.

Un studiu care a implicat 43 de pacienți a remarcat îmbunătățirea și reducerea sughițului la 32 de pacienți cu doze de 900 mg pe zi și la 9 pacienți cu doze de 1200 mg pe zi. La toți pacienții, gabapentina a fost administrată ca medicament inițial pentru tratamentul sughițului. Nu au fost observate efecte adverse severe. 12 pacienți au avut somnolență tranzitorie.

Agenții de spumare, cum ar fi simeticona, ar putea fi de ajutor dacă este prezentă distensie gastrică ca în cazul disfagiei și dispepsiei.

Agenți procinetici

Agenții de spumare ar putea funcționa bine cu agenți procinetici precum domperidonă și metoclopramidă, care ajută la golirea stomacului de conținut. Metoclopramida are, de asemenea, antagonism central al dopaminei, dar mai puțin decât clorpromazina.

Menta facilitează eructarea prin relaxarea sfincterului esofagian inferior. Deși acest lucru a fost remarcat ca un potențial tratament al sughițului, nu are prea mult sens să îl utilizezi împreună cu un agent procinetic, deoarece efectele lor sunt oarecum opuse.

Inhibitorii pompei de protoni sunt importanți în tratamentul refluxului gastroesofagian, care favorizează sughițul. Inhibitorii pompei de protoni sunt în general siguri și pot fi de ajutor în unele cazuri.

Baclofenul în doze de 5 mg de două ori pe zi până la 20 mg de 3 ori pe zi s-a dovedit a fi eficient în atenuarea sughițurilor în mai multe studii mici și serii de cazuri începând cu 1992.

Analogul GABA duce la un blocaj perceptiv în transmiterea sinaptică și este considerat acum medicamentul de alegere pentru tratamentul sughițului, dar are limitări. Este posibil să nu fie bine tolerat din cauza unei potențiale ataxii, delir, amețeli și sedare. Delirul legat de baclofen este mai frecvent la pacienții cu insuficiență renală; cu toate acestea, modificările specifice ale dozei pentru o rată de filtrare glomerulară redusă nu au fost definite.

Nifedipina, 10-20 mg pe cale orală sau sublinguală, ar putea juca un rol în inversarea depolarizării anormale a arcului reflex al sughițului, iar rapoartele de caz au arătat că este eficientă. Dar există un risc substanțial de inducere a hipotensiunii arteriale, care ar putea fi deosebit de severă la pacienții care primesc îngrijiri paliative, de exemplu.

Metilfenidatul neurostimulant ar putea reduce sughițul prin inhibarea absorbției de dopamină și norepinefrină. Ar putea fi o alegere bună la pacienții cu depresie concomitentă sau sedare indusă de opioizi, pentru care ar putea fi, de asemenea, utilă.

Midazolamul a fost utilizat în mod eficient, administrat ca perfuzie intravenoasă sau subcutanată continuă, fără a produce sedare.

Infuzia intravenoasă de lidocaină a întrerupt sughițul la pacienții postoperatori, dar există un risc considerabil de toxicități cardiovasculare și neurologice, în special la pacienții cu boală avansată.

Dexametazona poate fi eficientă, probabil prin efectele sale asupra edemului.

Sertralina poate fi benefică, acționând prin receptorii periferici ai serotoninei în tractul gastro-intestinal, reducând mobilitatea esofagiană, gastrică sau diafragmatică anormală sau prin efecte centrale asupra arcului reflex al sughițului.

Aceste tratamente se iau doar la recomandarea medicului!

Metode de prevenire a sughițului

Deși nu există o metodă eficientă dovedită științific pentru a preveni sughițul, se pot lua câteva măsuri pentru a reduce factorii de risc care pot cauza acest simptom neplăcut. De exemplu, încearcă să mănânci lent și echilibrat, evită sucurile acidulate și alcoolul în exces, păstrează-ți calmul în situații de criză și protejează-te de schimbările bruște de temperatură.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NIH - Managing hiccups
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3114667
Pub Med - Supratentorial infarcts accompanying hiccup
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31617326/
Studiul „Supratentorial infarcts accompanying hiccup”, apărut în Brain Behav, 2019 Nov;9(11):e01439. doi: 10.1002/brb3.1439., autori: Ryo Itabashi et al.
Cleveland Clinic - Hiccups
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/17672-hiccups#management-and-treatment

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...