Simptomele osteoporozei

Osteoporoza afectează din ce în ce mai multă lume, iar gravitatea cazurilor descoperite crește de la o zi la alta. Boala se caracterizează prin scăderea densității osului, ceea ce determină o sensibilitate. Oasele devin fragile și casante, apărând frecvent fracturi.

Instalarea bolii are legatura si cu mentinerea unui nivel optim si constant al vitaminei D si expunerea la ultravioletele generate de soare.  Zonele lumii cu mai puțină vitamina D prin lumina soarelui decât regiunile mai apropiate de ecuator au rate mai mari de fracturi în comparație cu oamenii care trăiesc la latitudini mai mici. 

Una din 3 femei și 1 din 5 bărbați cu vârsta peste 50 de ani vor avea o fractură osteoporotică.

Osul este compus din proteine, colagen și calciu, care dau rezistență structurii. Deteriorarea microarhitecturii duce la pierderea densității minerale osoase și la creșterea riscului de fractură. În cazul unui os afectat de osteoporoză orice mică leziune poate provoca o fractură, chiar dacă, în mod normal, ar fi fost insesizabilă. Una dintre cele mai frecvente exemple de osteoporoza o reprezinta tasarea vertebrala, care se manifesta prin dureri la nivelul coloanei si membrelor, deformarea coloanei si scaderea in inaltime. Una dintre consecintele mai grave o reprezinta fractura de sold, asociata cu rate crescute de mortalitate.

Factori care pot provoca apariția osteoporozei

Osteoporoza primară este legată de procesul de îmbătrânire în combinație cu scăderea hormonilor sexuali. Alte boli sau tratamentele lor cauzează osteoporoză secundară. Barbatii sunt mult mai predispusi decat femeile sa aiba osteoporoza secundara.

Regulatorii sistemici majori ai remodelării osoase includ hormonul paratiroidian, vitamina D, glucocorticoizii, hormonul de creștere, hormonii tiroidieni și hormonii sexuali. Orice dereglare a nivelului optim ale acestor componente influenteaza densitatea minerala osoasa.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA
 
Iata care sunt principalele cauze ale osteoporozei:
  • Structura corpului: osteoporoza apare mai ales la femeile minione, slăbuțe, mici de statură
  • Antecedentele familiare și un istoric de fracturi în timpul maturității
  • Consumul excesiv de alcool și tutun
  • Lipsa exercițiilor fizice
  • Dieta săracă în calciu
  • Stare generală de sănătate proastă
  • Nivel redus de estrogen – apare mai ales la menopauază sau după intervenții chirurgicale în zona ovarelor
  • Nivel redus de testosteron în cazul bărbaților
  • Chimioterapia – care poate provoca si menopauza precoce
  • Dismeroreea, asociată unui nivel redus de estrogen
  • Carența de vitamina D
  • Anumite medicamente administrate a la long: prednisol si glucocorticoizii,  medicamente anticonvulsivante - antiepilepticele, inhibitorii pompei de protoni și tiazolidinele
 
Si o serie de boli  pot provoca osteoporoza precum:
  • hiperparatiroidismul,
  • anorexia,
  • malabsorbția,
  • hipertiroidismul sau supratratarea hipotiroidismului,
  • insuficiența renală cronică,
  • boala Cushing
  • orice boală care poate duce la imobilizare pe termen lung.
 
Amenoreea secundară de mai mult de un an din diverse cauze, inclusiv terapia hormonală fără estrogeni, greutatea corporală scăzută și exercițiile fizice excesive, pot duce, de asemenea, la pierderea rapidă a masei osoase.

Simptome

Osteoporoza poate fi prezentă decade întregi, fără a prezenta vreun simptom, până când se pot produce fracturi dureroase in cazul unor accidentari sau tasari articulare. Fracturile cauzate de osteoporoză sunt asociate în general cu durerea, în funcție de locul în care a fost localizată fractura.

O anamneză cuprinzătoare și fizică include determinarea potențialilor factori de risc atribuiți pierderii osoase secundare. De asemenea, ar trebui obținută o istorie socială amănunțită, cu atenție asupra istoricului de fumat și a consumului cronic de alcool. De asemenea, trebuie remarcat un istoric familial de osteoporoză. Pacientul trebuie să fie întrebat despre orice fracturi anterioare, cu accent pe mecanismele de cădere la nivelul solului cu energie scăzută și orice fracturi după vârsta de 40 de ani.

Examenul fizic in cadrul unui consult geriatric, neurologic, ortopedic sau endocrin evidențiază rareori modificări până când osteoporoza este destul de avansată. În acel moment, pierderea înălțimii și cifoza sunt evidente din fracturile vertebrale.

La persoanele sănătoase, fără factori de risc, experții recomandă începerea screening-ului femeilor la vârsta de 65 de ani și bărbaților la vârsta de 70 de ani. Pacienții cu factori de risc sau cu un scor mare la un test de evaluare a riscului de osteoporoză ar trebui să fie examinați mai devreme.

Femeile cu rezultate bune la examenul DEXA - de osetodensitometrie (scanări cu absorbție cu raze X cu energie duală)  nu au nevoie de scanări ulterioare. Studiile au arătat că majoritatea femeilor cu scoruri normale nu au evoluat spre osteoporoză. Utilizarea acestor scanări pentru a urmări tratamentul osteoporozei a condus rareori la modificări ale tratamentului, atâta timp cât respectarea medicamentelor poate fi evaluată în alte moduri.

Fractura de coloană vertebrală poate cauza dureri care iradiază pe tot spatele, dar și în părțile laterale si membrelor, in functie de localizare. Totodată, poate duce la dureri de spate cronice, schimbări ale posturii.

Fracturile cauzate de osteoporoză provoacă durere, diminuează calitatea vieții și pot provoca diferite incapacități. Un studiu recent arată că 30% din pacienții afectați se văd nevoiți să rămână în casă perioade lungi de timp.

Pacienții mai în vârstă pot dezvolta pneumonie și se pot confrunta cu apariția cheagurilor de sânge în venele de la picioare, ce pot urca până la plămâni, provocând o embolie pulmonară. Osteoporoza a fost asociată chiar și cu un risc de moarte ridicat, un procent de 18% din femeile care au fost diagnosticate cu fractură de șold decedând în interval de un an, ca o consecință indirectă a fracturii.

Diagnosticul 

Pe langa investigatia de tip osteodensitometrie DEXA pacienții cu un diagnostic de osteoporoză trebuie să efectueze o serie de investigatii si analize, precum;

  • o evaluare de laborator a funcției renale și tiroidiene,
  • 25-hidroxivitamina D
  • nivelul de calciu.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a stabilit că investigatia de osteodensitometrie DEXA ( teste imagistice  absorbție duala cu raze X) prin  scanările scheletului central sunt cel mai bun test pentru evaluarea densității minerale osoase. O osteodensitometrie DEXA poate fi finalizată în cinci minute cu expunere minimă la radiații. Scanările măsoară tot țesutul calcificat pe calea scanării, iar specificitatea este mai bună decât sensibilitatea.

Testele periferice de absorbție cu raze X duale și ultrasunetele măsoară densitatea oaselor la nivelul calcaiului sau incheieturii mainii, zone care nu prezintă un risc ridicat și nu se corelează bine cu scanarea standard de absorbție cu raze X duale a șoldului și coloanei vertebrale. Nu sunt la fel de utile în deciziile de diagnostic sau tratament.

O scanare dublă cu absorbție cu raze X raportează scorul t și un scor z. Un scor t reflectă diferența dintre densitatea minerală osoasă măsurată și valoarea medie a densității minerale osoase la adulții tineri. Se măsoară în abateri standard.

OMS a definit densitatea minerală osoasă normală pentru femei ca un scor t cu o abatere standard a mediei pentru tineri.

  • Scorurile între negativ 1 și negativ 2,5 reflectă un diagnostic de osteopenie.
  • Scorurile sub negative 2,5 reflectă un diagnostic de osteoporoză.

În loc să se măsoare față de o medie a unui adult tânăr, un scor z este numărul de abateri standard peste sau sub densitatea minerală osoasă potrivită în funcție de vârstă. Este util atunci când se suspectează osteoporoza secundară la persoanele mai tinere, inclusiv adolescente cu anorexie de pilda sau probleme hormonale. Un scor mai mic decât negativ 1,5 justifică o analiză pentru cauzele secundare ale osteoporozei.

Densitatea osoasă scăzută a șoldului are cea mai mare valoare predictivă a viitoarei fracturi, intrucat  densitatea osoasă a coloanei vertebrale poate fi ridicată în mod fals din cauza calcificării din cauza bolilor degenerative ale articulațiilor. Densitatea coloanei vertebrale poate fi încă utilă la femeile tinere aflate în perimenopauză, fără afecțiuni degenerative semnificative ale articulațiilor. Coloana vertebrală poate prezenta modificări osteoporotice inițiale înainte ca acestea să poată fi detectate la nivelul șoldului.

Tratamentul osteoporozei 

Factorii nutriționali includ aportul adecvat de proteine și suplimentele adecvate de calciu și vitamina D.

Pacienții trebuie, de asemenea, să își mențină greutatea corporală ideală, deoarece greutatea inferioară se corelează cu incidența crescută a pierderii osoase și a fracturilor.

Greutatea corporală excesivă se corelează cu fracturile la nivelul oaselor încheieturii mâinii și ale brațului. Exercițiile de susținere a greutății proprii, cum ar fi  mersul pe jos, jogging, urcatul scărilor,  combinate cu antrenamentul de forță și exercițiile de echilibru vor produce efecte preventive optime.

Înotul, ciclismul și alte exerciții care nu suportă greutăți oferă beneficii cardiovasculare, dar nu oferă neapărat beneficii pentru sănătatea oaselor.

Despre tratamentul osteoporozei puteti citi, in detaliu, acest articol. In linii mari, tratamentul farmacologic consta in bifosfonați - clasa de medicamente cel mai frecvent prescrisă.

Alte mijloace terapeutice includ:

  • Terapia de substitutie, la femei 
  • Calcitonina de somon
  • Modulatori selectivi ai receptorilor de estrogeni (raloxifen) - raloxifenul este un agonist al receptorilor de estrogeni de pe os și reduce resorbția osteoclastelor.
  • Anabolic (teriparatida) - Teriparatida este o formă recombinată de hormon paratiroidian, poate fi administrata si la barbati, si la femei.

Este important ca pacienții  să își mențină greutatea corporală normala,adecvata varstei si inaltimii conform graficelor, deoarece greutatea inferioară se corelează cu incidența crescută a pierderii osoase și a fracturilor. Dar si greutatea corporală excesivă se corelează cu fracturile la nivelul oaselor încheieturii mâinii și ale brațului. Exercițiile de susținere a greutății precum  mersul pe jos, jogging, urcatul scărilor combinate cu antrenamentul de forță și exercițiile de echilibru vor produce efecte preventive optime.

Înotul, ciclismul și alte exerciții care nu suportă greutăți oferă beneficii cardiovasculare, dar nu oferă neapărat beneficii pentru sănătatea oaselor

 

Foto : Shutterstock

Bibliografie:

Osteoporosis, 2022,Joann L. Porter; Matthew Varacallo.

Osteoporosis: Current Concepts, 2018, Ibrahim Akkawi and  Hassan Zmerly

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0