Sarcomul Kaposi: factori de risc, cauze, simptome, tratament

In grupul mare al sarcoamelor, tumori maligne dezvoltate la nivelul tesutului conjunctiv si al tesuturilor de sustinere al organismului, sarcomul Kaposi reprezinta o entitate distincta. Se dezvolta in general, in tesuturile situate sub tegument sau in submucoasa cavitatii bucale, cavitatii nazale sau anusului si pana la aparitia si raspandirea infectiei HIV era extrem de rar intalnit.

Intr-o clasificare generala se intalnesc mai multe tipuri de sarcoame Kaposi:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

- Sarcomul Kaposi clasic, intalnit frecvent la varstnici, predominant la sexul masculin. Leziunile se localizeaza in general la nivelul membrelor inferioare iar evolutia este lenta, cu o durata cuprinsa intre 10 si 15 ani.

- Sarcomul Kaposi epidemic, se intalneste frecvent la pacientii infectati cu HIV si in special la cei diagnosticati cu Sindromul imunodeficientei dobandite (SIDA). Leziunile pot aparea la nivelul intregului corp. Poate afecta ganglionii limfatici sau organele interne cum ar fi ficatul, plamanii, tubul digestiv

- Sarcomul Kaposi endemic, se intalneste la populatia care traieste in Africa ecuatoriala. Tabloul clinic este asemanator sarcomului Kaposi clasic, dar varsta aparitiei este mai mica. Se descrie o forma particulara de sarcom endemic care se dezvolta la copii de varsta prepubertara si care afecteaza organele interne si ganglionii. In general, sarcomul endemic se caracterizeaza prin prezenta de leziuni cutanate dar fara afectare de organe interne. Se asociaza frecvent infectiei cu virusul herpetic sau cu alti factori care debiliteaza sistemul imun (ex malaria, infectii cronice, malnutritie)

- Sarcomul Kaposi dobandit, se intalneste frecvent la persoanele transplantate in conditiile terapiei imunosupresoare. Riscul aparitiei sarcomului Kaposi in conditiile imunosupresiei este de 150-200 de ori mai mare decat in populatia generala.

Semne si simptome

In general, simptomatologia este nespecifica, si se manifesta fie prin tuse sau dureri osoase aparent inexplicabile, dureri abdominale, diaree, ocluzie intestinala, limfedem cu diverse localizari. De foarte multe ori simptomatologia este absenta.

In ceea ce priveste aspectul clinic, leziunile sarcomatoase localizate la nivelul tegumentului sau mucoaselor au aspectul unor placarde de culoare roz, violaceu rosu sau brun.

Diagnosticul de certitudine este bioptic iar diagnosticul de extensie al bolii este obtinut in baza investigatiilor imagistice de inalta performanta de tipul Computer Tomograf(CT), Rezonanta Magnetica Nucleara(RMN) sau PET CT.

Examinarea endoscopica, colonoscopica sau bronhoscopica nu se practica de rutina. De obicei, identificarea unor leziuni la nivel gastroduodenal, bronsic sau colonic este accidentala, cu ocazia investigatiilor efectuate ca urmare a unei simptomatologii trenante.

Stadializarea imparte sarcomul Kaposi in categorii diferite atat din punct de vedere prognostic cat si terapeutic. La ora actuala nu exista un sistem de stadializare unanim recunoscut. Pentru sarcomul epidemic exista un sistem de stadializare care se bazeaza pe dimensiunea tumorii (T), statusul sistemului imun (I) si extensia bolii (systemic illness).

Tratamentul depinde esential de stadiul bolii si de circumstantele asociate, asa cum este cazul infectiei HIV, situatie in care tratamentul antiretroviral este initiat inainte aplicarea terapiei specifice sarcomului Kaposi.

- Interventia chirurgicala consta in indepartarea tumorii si a tesuturilor de vecinatate. Sunt posibile mai multe proceduri chirurgicale printre care rezectia clasica, electrocauterizarea sau crioablatia.

- Terapia fotodinamica, terapie prin care se injecteaza o substanta fotosensibilizanta la nivelul leziunilor si ulterior acestea sunt expuse unei radiatii laser.

- Radioterapia, fie ca este vorba de iradiere externa sau iradiere interstitiala(brahiterapie) reprezinta fie o alternativa la interventia chirurgicala fie o procedura de completare a interventiei chirurgicale.

- Chimioterapia reprezinta apanajul stadiilor avansate de boala, recidivante sau metastatice. In general, se folosesc asocieri de chimioterapice in care elemente de baza sunt reprezentate de chimioterapice de genul Paclitaxel-ului, Vinorelbinei sau Doxorubicinei Liposomale.

- Imunoterapia sau terapia biologica. Principalul agent folosit de rutina in aceasta afectiune este Interferonul alfa.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Inhibitorii de tirozinkinaza, reprezinta un tip de tratament care are drept target gene specifice sau proteine implicate in cresterea tumorala. Dintre acestea, terapia antiangiogenica ce blocheaza neoformarea de vase de sange la nivel tumoral, reprezinta terapia cu cel mai mare credit la acest moment.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0