Rolul medicului dentist in diagnosticarea si tratarea apneei in somn obstructive

Apneea in somn este o afectiune tot mai des diagnosticata in randul populatiei. Desi etiologia este multifactoriala si insuficient cunoscuta, repercusiunile bolii la nivelul intregului organism sunt majore, ea reprezentand chiar un risc crescut pentru bolile cardio-vasculare.

Posibilitatile de tratament variaza de la terapii simple, cu administrare de aer cu presiune continua, la aparate intraorale care repozitioneaza mandibula si maresc diametrul pasajului aerian, pana la terapii complexe de tipul interventiilor chirurgicale. Diagnosticul precoce permite, la copilul in crestere, stimularea cresterii si/sau avansarii mandibulare prin diverse dispozitive intraorale sau prin terapie cranio-sacrala.

Articole Medicina primul spatiu de bannere

La adult, tratamentul este adesea numai unul simptomatic si numai tratamentul chirurgical poate realiza o vindecare a bolii.

Rolul medicului dentist sau al ortodontului in diagnosticarea tulburarilor de somn intervine atunci cand identifica un pacient care prezinta trasaturi cranio-faciale reprezentative pentru apneea de somn.

In acest caz, medicii ar trebui sa obtina un istoric medical minutios. Atunci cand trasaturile cranio-faciale sunt insotite de alte semne specifice apneei de somn, precum sforaitul, obezitatea, oboseala diurna accentuata, dificultati ale respiratiei nazale, pacientul trebuie trimis mai departe catre un medic ORL pentru investigatii suplimentare.

De asemenea, medicul dentist are obligatia de a evalua investigatiile imagistice cerute in orice scop diagnostic la nivelul tuturor elementelor surprinse, pentru a putea diagnostica precoce anumite afectiuni sau pentru a trimite mai departe pacientul catre un consult de specialitate atunci cand competentele ii sunt depasite.

Exista o legatura puternica intre tulburarile de somn si medicina dentara. Apare o posibilitate de tratament interdisciplinar, ce situeaza medicul dentist, in general, si medicul ortodont, in particular, pe o pozitie de baza in detectarea precoce si tratamentul apneei de somn, boala ce poate avea repercusiuni grave la nivelul intregului organism.

Exista factori predispozanti pentru apneea respiratorie de somn intalniti la nivelul extremitatii cefalice. Dintre acestia, au atras atentia cercetatorilor micrognatia si retrognatia mandibulei si pozitia inferioara a osului hioid, anomalii intalnite frecvent la pacientii cu apnee de somn.

Alte trasaturi oro-faciale ce pot favoriza aparitia acestui sindrom sunt: retrognatia maxilara, amigdalele palatine marite, uvula de dimensiuni mari, deviatia de sept, bolta palatina adanca, dimensiune redusa a etajului inferior al fetei.

Frecvente sunt problemele sistemului cardio-vascular si respirator. De asemenea, se intalnesc xerostomia (gura uscata), pentru ca pacientii adesea dorm cu gura deschisa pentru a suplimenta cantitatea de aer, dureri de cap matinale si bruxismul. Dintre tulburarile de somn, apneea obstructiva prezinta cel mai mare risc pentru bruxismul nocturn.

Anamneza si o examinare minutioasa realizate de medicul dentist si de medicul specialist ORL pot trezi suspiciunea de sindrom apneic.

Exista o varietate mare de metode de tratament pentru apneea de somn, clasificate in abordari chirurgicale si nechirurgicale.

Strategiile simple, cum ar fi modificarea comportamentelor care favorizeaza instalarea apneei, sunt utile in formele usoare.

Una dintre cele mai utilizate terapii este cea cu aparate intraorale. Scopul acestora este de a aduce mandibula intr-o pozitie anterioara, impreuna cu limba. Astfel, este eliberat pasajul aerian de la nivelul faringelui inferior, ceea ce deblocheaza respiratia. Utilizarea dispozitivelor intraorale in tratamentul obstructiilor cailor respiratorii a inceput inca din anii 1900. Unele dispozitive intraorale utilizate pentru avansarea mandibulei sunt similare celor folosite in tratamentul ortodontic in cazul deficitelor mandibulare. Alte aparate se adreseaza modificarii pozitiei limbii intr-o zona care sa permita trecerea aerului, antrenamentului muscular al limbii, modificarii pozitiei catre superior a palatului moale.

Dispozitivele intraorale sunt recomandate pentru pacientii cu sforait primar si in apneea obstructiva de somn usoara sau moderata, cand episoadele bolii sunt mai rare. Pot fi indicate si la pacientii care refuza chirurgia sau la cei la care nu poate fi administrat aer cu presiune continua. Aparatele sunt purtate pe timpul noptii. Mecanismulbde actiune se bazeaza pe repozitionarea sau stabilizarea anterioara a mandibulei, a limbii, a palatului moale sau a uvulei, pentru a pastra permeabilitatea cailor aeriene superioare.

Tratamentele chirurgicale sunt complexe si vizeaza fie indepartarea tesutului moale oro-faringian in exces (spre exemplu uvulo-palatoplastia, indepartarea vegetatiilor adenoide, indepartarea cornetelor inferioare hipertrofiate), fie corectia elementelor osoase (chirurgie nazala pentru corectarea deviatiei de sept, chirurgie ortognata de avansare a mandibulei si/sau a maxilarului, disjunctie maxilara). Se observa o ameliorare a simptomatologiei in aproximativ 50% din cazuri.

Articole Medicina al doilea spatiu de bannere

Pentru chirurgia ortognata, planul de tratament se face pe baza analizei cefalometrice, care arata pozitia maxilarului, mandibulei si a mentonului. Analiza structurala si cranio-faciala permite planificarea exacta a etapei de avansare osoasa, in asa fel incat sa se obtina dimensiunea maxima a culoarului faringian, mentinand in acelasi timp armonia faciala.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0