Parodontita: care sunt cele mai comune cauze ale afectarii gingiilor

Factorii determinanti in afectiunile imbolnavirilor inflamatorii de tip distructiv ale parodontiului marginal sunt in mod sigur, de natura microbiana.

Circumstantele etiologice ale parodontopatiilor marginale cronice sunt locale si generale:

 A - factori locali - cauzali - placa bacteriana;

 - favorizanti - tartru dentar, trauma ocluzala, cariile dentare, edentatia, anomalii dento maxilare, parafunctii, obiceiuri vicioase, factori iatrogeni, alti factori locali.

 B - factori generali, sistemici

In literatura de specialitate se estimeaza existenta, la nivelul cavitatii bucale, a circa 700 de specii bacteriene constutuite intr-un ecosistem complex alaturi de virusuri si ciuperci. Din pungile parodontale au fost izolate circa 400 de specii microbiene.

Igiena orala defectuoasa, duce la inflamatii gingivale intr-o perioada de 10-21 zile si la aparitia tartrului. in functie de localizare, tartrul este supragingival si subgingival. Tartrul dentar se depune de la varste tinere, primul care apare fiind cel supragingival, urmat de tartru subgingival. Formele mentionate sunt intalnite in jurul varstei de 9 ani intr-un procent de 37 -70%, iar dupa 40 ani procentul creste spre 86% chiar 100%.

Rolul dietei in formarea tartrului:

Depunerea tartrului este influentata mai mult de consistenta alimentelor decat de continutul lor: cele dure, cu actiune mecanica pronuntata, intarzie formarea tartrului dentar, in timp ce alimentele cu o consistenta moale, lipicioasa, favorizeaza formarea tartrului.

Totodata, s-a constatat ca:

- deficienta vitaminelor B6, PP, favorizeaza formarea tartrului, de asemenea consumul de alimente bogate in calciu, fosfor, bicarbonat, proteine, glucide;

- aportul de acid ascorbic din alimente scade cantitatea de tartru dentar.

Rolul tartrului in producerea bolilor parodontal:

- tartrul dentar este un factor favorizant al inflamatiei parodontale, prin faptul ca exercita un rol mecanic de mentinere a placii bacteriene in contact strans, chiar iritant, prin cresterea sa in volum, cu tesuturile parodontiului marginal si impiedica, in unele zone, accesul mijloacelor de curatire artificiala si de autocuratire a placii bacteriene.

Rolul traumei ocluzale in producerea parodontopatiilor marginale cronice:

- trauma ocluzala se produce atunci cand asupra dintelui se exercita solicitari suplimentare, nefiziologice ca intensitate, durata, frecventa, directie si care se manifesta prin suferinta traumatica. Exemple:

 - interpunerea accidentala in cursul masticatiei a unor obiecte, particule sau fragmente dure (corpi straini, samburi, coaja de nuca. alice ascunse in carnea de vanat);

 - strangerea excesiva intre dinti a unor obiecte metalice( sarma, cuie) pentru a le indoi, scoaterea cu dintii acapacelor sau dopurilor de sticla;

 - lovirea accidentala sau prin agresiune;

 - bruxismul, inclestarea dintilor, suprasolicitarea dintilor care marginesc spatiile edentate;

 - eruptii active accelerate ale dintilor fara antagonisti si aparitia de blocaje ocluzale;

 - obturatii sau coroane inalte;

 - aparate ortodontice, care dezvolta forte excesive.

Trauma ocluzala este urmata de modificari adaptative ale parodontiului marginal:

 - cresterea mobilitatii dentare;

 - largirea spatiului dento-alveolar;

 - accelerarea resorbtie osoase.

 Rolul cariilor dentare in producerea bolilot parodontale:

 - din cauza durerilor la contactul cu alimentele, se realizeaza masticatie superficiala sau unilaterala. In aceasta situatie, autocuratirea si chiar curatirea artificiala nu mai actioneaza in sensul indepartarii placii bacteriene. Aceasta se acumuleaza in zona afectata de carii si initiaza inflamatia gingivala.

Parafunctiile :

 - bruxismul;

 - inclestarea dintilor;

 - bascularea dintilor;

Obiceiuri vicioase sau anormale:

 - respiratia orala si deglutitia infantila;

 - onicofagia;

 - muscarea buzelor;

 - folosirea traumatica a scobitorilor;

 - periajul dentar traumatic;

 - tinerea intre dinti a cuielor( croitiri, cismari, tapiteri);

 - interpunerea intre dinti a instrumentelor muzicale de suflat, a pipei la fumatori;

 - sugerea degetului;

 - presiune anormala exercitata de limba asupra arcadelor dentare.

Alti factori locali:

 - fumatul;

 - iritatii directe;

 - leucoplazia;

 - prognosticul gingivitelor;

 - vasoconstictia;

 - consumul excesiv de alcool;

 - iritatiile chimice;

 - actiunea radiatiilor.

Rolul factorilor generali, sistemici, in producerea imbolnavirii parodontale

Bolile generale influenteaza in mod cert starea de imbolnavire a parodontiului marginal pe mai multe cai:

 - favorizeaza instalarea, initierea bolii parodontale;

 - grabeste ritmul de evolutie al bolii parodontale;

 - intarzie, ingreuneaza sau compromite eficienta tratamentului local;

 - favorizeaza aparitia recidivelor dupa tratamentul local.

Factorii generali care contribuie la influenta asupra susceptibilitatii de imbolnavire a parodontiului marginal sunt:

 - ereditatea si predispozitia la imbolnavire a parodontiului marginal;

 - tulburarile sistemului nervos;

 - tulburarile endocrine;

 - diabetul;

 - disfunctii imune;

 - bolile cardiovasculare;

 - bolile hematologice;

 - bolile hepatice;

 - deficientele de nutritie;

 - factori hormonali- la femei ( sarcina, menopauza, alte modificari hormonale).

Motivele prezentarii la medic pot fi:

 - sangerari la periaj, masticatie sau chiar spontan;

 - senzatia de tensiune in oasele maxilare;

 - secretie purulenta din santul gingival, urat mirositoare;

 - retractie gingivala;

 - aparitia unei tumefactii pe versantii gingivali, dureroasa la atingere;

 - mobilitatea dentara anormala;

 - dificultati de masticatie;

 - tulburari de vorbire;

 - tulburari fizionomice; dinti alungiti, distantati;

 - cresteri de volum ale gingiei;

 - control si detartraj periodic la bolnavii dispensarizati sau la cerere.

In situatia in care o persoana se confrunta cu oricare din situatiile mai sus enumerate, aceasta trebuie sa se prezinte la medicul stomatolog pentru stabilirea diagnosticului de certitutine. Pentru un diagnostic pozitiv se face anamneza, aprecierea obiectiva a starii parodontiului si examene complementare necesare, utile si uneori obligatorii pentru precizarea starii de imbolnavire.

Caracterul complex al bolii parodontale impune un tratament adecvat. Acesta trebuie sa fie instituit precoce, in fazele de inceput ale bolii, cand sansele de reusita sunt cele mai bune.

Tratamentul trebuie sa fie sustinut de proceduri succesive, proprii leziunilor specifice procesului de imbolnavire, cu scopul de a promona si intretine evolutia de la ameliorare spre vindecare.

Tratamentul este complex, realizat prin proceduri multiple, de ordin medicamentos, chirurgical, de restaurare a morfologiei dintilor si arcadelor, de echilibrare a ocluziei, cu atat mai diversificat cu cat boala parodontala prezinta un grad mai avansat de evolutie.

Tratamentul trebuie sa fie intensiv, in sensul ca odata inceput, diferitele proceduri terapeutice trebuie sa se succeada la intervale de timp necesare, in general apropiate, evitand pauzele care pot genera accentuarea tulburarilorfunctionale si intarzierea evolutiei spre vindecare.

Tratamentul trebuie sa fie individualizat, aceasta fiind principala conditie de succes spre ameliorare sau vindecare.

 

 

Contacteaza Expertul DOC! Trimite aici o intrebare pentru Dr. Carmen Trufas.

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0