(P) Durerea: definiție, tipuri și cum se poate trata

Durerea este cel mai frecvent simptom care-l determină pe pacient să se adreseze medicului, fiind universal percepută ca un semnal al bolii. 

Durerea nu este doar o senzație fizică. Este influențată de atitudini, personalitate și factori sociali și poate afecta bunăstarea emoțională și mentală. Deși două persoane se pot confrunta cu același tip de durere, experiența lor poate fi foarte diferită. Înțelegerea diferitelor tipuri de durere te poate ajuta atunci când discuți cu medicul despre simptomele cu care te confrunți.  

Ce este durerea

Asociația Internațională pentru Studiul Durerii (IASP) definește durerea ca fiind „o experiență senzorială și emoțională neplăcută asociată cu afectarea reală sau potențială a țesutului”.

În esență, durerea este modul în care creierul interpretează informații despre o anumită senzație pe care o experimentează corpul. Informațiile sau „semnalele” despre această senzație dureroasă se transmit de-a lungul fibrelor nervoase către măduva spinării până la creier, unde sunt procesate și devin experiența durerii. 

Tipuri de durere

Există două tipuri principale de durere, cunoscute sub numele de durere nociceptivă și durere neuropată. Durerea psihogenă este un alt termen care este uneori folosit pentru a descrie durerea care nu se datorează semnelor vizibile ale unei boli sau leziuni. În funcție de durata durerii, aceasta poate fi clasificată în durere acută, cronică sau progresivă. 

Durerea nociceptivă

Durerea nociceptivă este cel mai frecvent tip de durere. Este cauzată de stimularea nociceptorilor, care sunt receptori ai durerii în cazul țesuturilor lezate. Acești nociceptori se găsesc în tot corpul, în special în piele și în organele interne. Atunci când sunt stimulați de o leziune, de exemplu,  nociceptorii trimit semnalele electrice către creier, provocându-te să simți durerea.

Durerea nociceptivă poate fi acută sau cronică, în funcție de cauza care stă în spatele apariției ei. Acest tip de durere răspunde la medicamente antialgice (împotriva durerii) clasice (paracetamol, ibuprofen, metamizol).

Durerea nociceptivă poate fi clasificată în subtipuri ca durere somatică sau viscerală.

Durerea somatică rezultă din stimularea receptorilor durerii de la nivelul țesuturilor, mai degrabă decât din organele interne. Acestea includ pielea, mușchii, articulațiile, țesuturile conjunctive și oasele. Adesea este mai ușor să identifici locul exact al durerii somatice, mai degrabă decât a durerii viscerale.

Durerea somatică este percepută, de obicei, ca o senzație de durere constantă. Aceasta poate fi clasificată în continuare ca profundă sau superficială. 

Durerea somatică poate fi  provocată de:

  • fracturi osoase;
  • boli ale țesutului conjunctiv, cum ar fi osteoporoza;
  • cancer (care afectează pielea sau oasele);
  • leziuni ale pielii și arsuri;
  • artrită. 

Durerea viscerală se referă la durerea cauzată de afectarea organelor interne. Acest tip de durere este de obicei descrisă ca o presiune profundă în zona pieptului, abdomenului și pelvisului. 

Se poate întâmpla ca această durere să fie însoțită și de alte simptome, cum sunt greața sau vărsăturile, precum și modificări ale temperaturii corpului, ritmului cardiac sau tensiunii arteriale.

Durerea viscerală poate fi provocată de:

  • calculi biliari;
  • apendicita;
  • sindromul intestinului iritabil. 

Durerea neuropatică sau neuropată

Asociația Internațională pentru Studiul Durerii (IASP) defineşte durerea neuropată drept „durerea cauzată de o boală sau leziune a sistemului nervos periferic sau central şi de disfuncţia sistemului nervos.“ 

La originea acestui tip de durere se află leziuni traumatice sau de altă etiologie cu impact asupra nervilor periferici, a măduvei spinării sau a unor regiuni cerebrale. Durerea neuropată persistă o lungă perioadă de timp după vindecarea leziunii (uneori persistă luni sau ani). 

Durerea neuropată poate fi favorizată de:  

  • consumul excesiv de alcool;
  • infecții;
  • paralizia Bell, cunoscută și sub denumirea de paralizie facială;
  • compresia nervoasă (lezarea unui nerv periferic); 
  • herpes zoster;
  • sindromul de tunel carpian;
  • afecțiuni ale sistemului nervos central, cum ar fi scleroza multiplă, boala Parkinson;
  • medicamentele chimioterapice. 

În cazul acestui tip de durere, care de multe ori este cronică, de ajutor este medicația obișnuită pentru durere, iar dacă medicul consideră poate recomanda tratament cu opioide. 

Durerea psihogenă

Durerea psihogenă este un alt termen care este uneori folosit pentru a descrie durerea. Acesta nu este un termen oficial de diagnostic pentru durere, dar este deseori utilizat pentru a descrie durerea care este asociată cu un anumit grad de tulburări psihologice. Aceasta poate include anxietatea, depresia, stresul.

Durerea acută, cronică sau progresivă

Durerea este clasificată și în funcție de durata acesteia. Astfel, durerea poate fi acută, cronică sau progresivă, așa cum este descrisă mai jos:

Durerea acută este un răspuns normal și temporar care avertizează organismul cu privire la vătămările din organism. Aceasta se produce brusc și are o cauză specifică, de obicei leziuni tisulare. În general, dispare în mai puțin de șase luni, când este tratată cauza de bază a durerii. 

Cauzele frecvente ale durerii acute includ:

  • fracturi osoase;
  • intervenții chirurgicale;
  • intervenții stomatologice;
  • travaliul și nașterea;
  • arsuri.

Durerea care persistă mai mult de șase luni, chiar și după vindecarea leziunii care a declanșat-o, este considerată cronică. Durerile de spate și la nivelul gâtului, durerile de cap, sindromul dureros regional complex (SDRC), durerile musculo-scheletice, durerile provocate de anumite tumori sau tipuri de cancer, care persistă mai mult de șase luni, fac parte din categoria durerilor cronice. 

Fără un management adecvat, durerea cronică poate afecta calitatea vieții. Drept urmare, persoanele care suferă de durere cronică pot să se confrunte cu tulburări de somn, apetit diminuat, pierdere în greutate, afectare cognitivă, limitarea activităţilor zilnice și chiar accentuarea tulburărilor anxioase şi depresive.

Durerea progresivă se referă la episoadele de durere acută care apar în timpul administrării analgezicelor pentru a gestiona durerea cronică. Acest tip de durere „întrerupe” efectul de calmare a disconfortului pentru o perioadă scurtă de timp.

Cum este evaluată durerea

Potrivit unui studiu efectuat în 2011¹, la noi în țară printre cele mai frecvente feluri ale durerii se numără  cele de cap, de spate, dentare, urmate de cele reumatice și articulare, menstruale, musculare și cele cauzate de lovituri.

Copiii mai mari și adolescenții pot utiliza scala vizuală analogică (SVA), care permite clasificarea durerii în:

  • durere uşoară VAS <4, 
  • durere moderată VAS 4-6,
  • durere severă VAS ≥ 7.

O altă metodă este scala de evaluare numerică (SNV). Aceasta presupune alegerea unui număr de la 0 (nicio durere) la 10 (o durere foarte intensă) pentru a reprezenta nivelul de durere. 

Alte metode de măsurare a durerii sunt: scala (descriptivă a) durerii sau chestionarele pentru evaluarea durerii ori evaluarea facială (folosită pentru a descrie intensitatea durerii în cazul copiilor).

Cum se tratează durerea

Pentru că este atât de complexă, există numeroase opțiuni terapeutice  pentru managementul durerii. 

Medicamente pentru tratarea durerii

Acetaminofenul

Cunoscut și sub denumirea de paracetamol, ameliorează durerea ușoară până la moderată, dar nu reduce inflamația. Este folosit adesea pentru:

  • dureri de scurtă durată (acute);
  • dureri musculare, articulare și osoase.

Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS):

Aspirina sau acidul acetilsalicilic, ibuprofenul, naproxenul, ketoprofenul fac parte din clasa de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene. Acestea:

●    ameliorează durerea și inflamația;
●    pot fi utilizate pentru dureri pe termen scurt, ușoare și moderate, precum:

-    Dureri de cap, 
-    Dureri de dinți;
-    Dureri menstruale;
-    Dureri generate de luxații minore și entorse. 

Atenție: aceste substanțe pot provoca uneori reacții alergice sau erupții cutanate. De aceea, respectă doza recomandată de medic și citește cu atenție prospectul medicamentului înainte de administrare. 

Medicamentele opioide

Opioidelele pot fi folosite pentru a calma durerile doar la recomandarea medicului, însă acestea nu combat procesul inflamator, ci modifică modul în care organismul percepe durerea. Codeina, metadona și morfina fac parte din categoria medicamentelor opioide.

Unele afecțiuni se pot manifesta prin durere și simptome asociate care rezultă dintr-o cauză discretă, cum ar fi durerea postoperatorie, sau pot fi boli în care durerea constituie problema principală, cum ar fi durerile de cap. În cazul în care te confrunți cu durere, este necesar consultul medical de specialitate, pentru a depista cauza exactă a apariției acestui disconfort. 

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie: 
1 Studiul „GfK: „Cartografia durerii la romani”, octombrie 2011
http://www.healthdata.org/sites/default/files/files/country_profiles/GBD/ihme_gbd_country_report_romania.pdf 
Stanford Health Care -Treatments for Pain
https://stanfordhealthcare.org/medical-conditions/pain/pain/treatments.html
JAMA Network - Acute Pain Treatment
https://jamanetwork.com/journals/jama/fullarticle/194526
Harvard Health Publishing - The pain of measuring pain
https://www.health.harvard.edu/pain/the-pain-of-measuring-pain
American Academy of Pain Medicine - What is pain medicine?
https://painmed.org/about/what-is-pain-medicine
Oxford Academic -Assessment of pain
https://academic.oup.com/bja/article/101/1/17/357820

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0