Osteomalacia, boala oaselor moi - cauze, simptome, tratament

Dezechilibrul de minerale și vitamine poate duce la pierderi osoase pentru adult, într-o condiție similară rahitismului la copii.

Osteomalacia reprezintă o demineralizare osoasă cauzată de lipsa de calciu, vitamina D și fosfați din organism. Afectează metabolismul osos și duce la așa-numitele „oase moi”, fragile și ușor de fracturat. Vârstnicii sunt mai predispuși la această afecțiune, mai ales din cauza expunerii scăzute la soare, care duce la producția scăzută de vitamina D. Odată cu vârsta, atât sinteza vitaminei D prin piele cât și absorbția intestinală a acesteia scad, crescând șansele de osteomalacie și alte probleme osoase precum osteoporoza.

Clinic, osteomalacia se poate confunda ușor cu osteoporoza. Componența scheletului uman sănătos este alcătuită în proporție de 60% din minerale (hidroxiapatită de calciu) și 40% material organic (mai ales colagen). Osteoporoza cauzează oase poroase și fragile, iar osteomalacia, oase moi. Diferența constă în consistența osoasă și raportul dintre minerale și material organic. În cazul osteoporozei, raportul dintre minerale și colagen se încadrează în niveluri normale. În cazul osteomalaciei, nivelul de minerale este redus în raport cu nivelul de materiale organice.

Simptome osteomalacie

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Deși asemănătoare în simptomatologie cu osteoporoza, osteomalacia este o afecțiune cu totul diferită. De obicei, osteomalacia debutează prin dureri de șolduri și de spate în zona lombară, care se extinde apoi spre brațe și piept. Durerea este simetrică dar nu radiază, și apare concomitent cu sensibilitatea față de oasele afectate. Și mușchii din zonele afectate vor slăbi, ducând la mobilitate scăzută. 

Ca urmare a demineralizării, oasele devin mai ușor de îndoit. Acest fapt duce la deformări ale pelvisului și lordoză lombară (arcuire nefirească a zonei lombare). Mersul pacientului va fi tărăgănat, cu tălpile arcuite în laterale și pasul legănat. Aceste simptome pot să apară și la adultul care a avut rahitism în copilărie dar nu a fost tratat, deformările oaselor devenind permanente.Cu timpul, pacientul cu osteomalacie poate avea fracturi din ce în ce mai dese, din vătămări aparent banale (căzături, entorse etc.). Diagnosticul va fi dificil de depistat înainte de aceste fracturi fecvente. Majoritatea pacienților raportează doar oboseală cronică, iar durerile de oase nu sunt constante, ci apar doar sub influența presiunii sau vătămării. 

Alte simptome ale osteomalaciei includ:

  • Durere osoasă și articulară difuză (mai ales a spatelui, șoldurilor și picioarelor)
  • Mușchi slăbiți sau atrofiați
  • Dificultate la mers, pacientul merge clătinat
  • Hipocalcemie (lipsă de calciu în sânge)
  • Oase slabe, moi
  • Fracturi dese
  • Îndoirea oaselor, mai ales la picioare
  • Vertebrele tasate și statura diminuată
  • Aplatizarea pelvisului

Cauzele osteomalaciei și factorii de risc

Osteomalacia are două cauze principale: absorbția insuficientă a calciului în intestin și deficiența de fosfați cauzată de anomalii renale (afecțiuni ale rinichilor). Prima cauză este cea mai întâlnită și poate avea rădăcinile în alimentația deficitară (lipsa calciului alimentar) sau în rezistența la acțiunea vitaminei D. 

Deficiența de vitamina D mai poate proveni și din următoarele cauze:

  • Malabsorbție intestinală (cauzată de o boală inflamatorie intestinală sau de boala celiacă)
  • Malnutriția mamei în sarcină
  • Insuficiență renală cronică
  • Acidoză tubulară renală
  • Metabolism nefuncțional (care nu poate absorbi vitamina D și fosfații)
  • Hipofosfatemie (lipsa de fosfați în sânge)
  • Tratament de lungă durată cu medicamente anticonvulsive
  • Tumori canceroase osoase (osteomalacie oncogenă)

Factorii de risc ai osteomalaciei includ înaintarea în vârstă și expunerea scăzută la soare. Odată cu vârsta, abilitatea organismului de a produce, sintetiza (prin razele UVB ale soarelui) și absorbi vitamina D scade semnificativ, deci calciul nu se va mai putea absorbi eficient.

Cum se diagnostichează osteomalacia

Întrucât simptomele pot fi asemănătoare cu osteoporoza, osteomalacia se va diagnostica prin teste de laborator. Principalul indiciu este un nivel al vitaminei D extrem de scăzut în sânge. Medicul va mai testa și nivelul calciului din ser și urină, fosfatul seric, dacă există o creștere a fosfatazei alcaline serice și a hormonului paratiroidian (care are rolul de a menține nivelul calciului în sânge). Un test de masă osoasă va putea, de asemenea, face diferența între osteomalacie și osteoporoză. 

Tratament pentru osteomalacie

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Întrucât deficiența de vitamina D este cauza principală a osteomalaciei, completarea dietei cu un supliment alimentar pe bază de vitamina D va fi o soluție eficientă. Specialiștii recomandă un dozaj de 2,000-10,000 IU (Unități Internaționale) de vitamina D3 zilnic. 

Dacă în spatele malabsorbției de vitamina D se ascunde o boală inflamatorie intestinală sau o altă problemă a metabolismului, tratamentul va fi concentrat pe acest aspect mai întâi. În acest caz, suplimentele sub formă de capsule nu se vor absorbi eficient, deci poate fi cazul ca vitamina D să fie administrată prin injecții.
 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0