Noutăți în cancerul ovarian

Deși cancerul ginecologic face cele mai multe victime, cercetătorii fac progrese în tratamentele pentru cancerul ovarian.

Cancerul ovarian este un cancer care se formează în sau pe unul dintre ovare. Celule anormale tumorale invadează sau se răspândesc de la ovar în alte părți ale corpului. De cele mai multe ori, simptomele devin mai vizibile pe măsură ce cancerul progresează, și includ durere pelvină, umflare abdominală (care poate fi confundată cu o banală balonare) și pierderea poftei de mâncare. 

Riscul de cancer ovarian crește la femeile care au ovulat mai des de-a lungul vieții. În aceste cazuri este vorba despre femeile care nu au avut niciodată copii, cele care încep ovulația la o vârstă mai mică și cele care ajung la menopauză la o vârstă mai înaintată. Alți factori de risc includ terapia hormonală după menopauză, medicația pentru fertilitate și obezitatea, doar 10% din cazuri fiind corelate cu un risc genetic moștenit.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Cu toate că majoritatea cancerelor ovariene sunt diagnosticate într-un stadiu avansat, imensa majoritate a acestora sunt chemosensibile, cu o rată de răspuns de 70-80%.1 Din păcate, majoritatea pacientelor se întâlnesc cu recidiva bolii și dezvoltă inerent rezistență la terapia citostatică. În Statele Unite, peste 14000 paciente își pierd viața anual datorită cancerului ovarian, acesta fiind de departe cancerul ginecologic cu rata cea mai mare de deces.

Noi tratamente pentru cancerul ovarian

În ciuda eforturilor de identificare a patogenezei și a mecanismelor moleculare specifice cancerului ovarian, progresele s-au dovedit modeste. Standardul terapeutic a rămas de peste 15 ani  asocierea chimioterapicelor Paclitaxel și Carboplatin. 

Cu toate acestea, în ultima decadă se poate vorbi de o adevărată revoluție în ceea ce privește înțelegerea originii acestei tumori și a mecanismelor moleculare implicate, tradusă consecutiv în identificarea de noi terapii eficiente și nu în ultimul rând într-un management clinic mai eficient al acestei afecțiuni. Principalele noutăți se referă la recunoașterea trompelor uterine ca sursă de dezvoltare a multor cancere ovariene, precum și la identificarea de noi agenți activi, așa cum sunt  Bevacizumab sau inhibitori de poliadenozin riboză polimerază (inhibitorii PARP).

Una dintre situațiile nelămurite în cercetarea  cancerului ovarian rămâne absența unor leziuni preneoplazice validate pentru acest  tip de tumoră. Recent, identificarea și înțelegerea mutațiilor BRCA1 și 2 au reprezentat  baza sindromului genetic mamar și ovarian și a permis individualizarea unui grup de femei cu risc crescut. Din păcate, chiar și în cazul acestor paciente nu s-au putut identifica leziuni preneoplazice pe suprafața ovarului. Examinarea histopatologică a pieselor operatorii a evidențiat leziuni preneoplazice la nivelul epiteliului de suprafață al trompelor. Aceste leziuni, cunoscute drept carcinoame seroase intraepiteliale tubare, au fost identificate într-un număr semnificativ de piese operatorii efectuate în scop profilactic.

Cancerul ovarian în prezent

În studiile clinice ale ultimilor ani, Bevacizumab, agent anti VEGF (acronim din termenii în engleză Vascular Endothelial Growth Factor Receptor - receptor al factorului de creștere endotelial vascular) a demonstrat o rată de răspuns acceptabilă și o supraviețuire fără progresia bolii semnificativă statistic. În acest context, Bevacizumab a fost aprobat în Europa ca tratament pentru cancerul ovarian. În Statele Unite însă, datorită lipsei de beneficiu în ceea ce privește supraviețuirea globală, medicamentul nu a fost aprobat în această indicație. Subsecvent, o serie întreagă de trialuri clinice au stabilit beneficiul utilizării Bevacizumab în cancerele ovariene sensibile la sarea de platină iar standardul terapeutic adaugă Bevacizumab în cancerul ovarian recurent sensibil la sarea de platină urmând ca foarte curând indicația terapeutică  să se mute în prima linie.

Descrierea și caracterizarea cancerului ovarian seros high-grade ca boală cu instabilitate genetică marcată a reprezentat calea dezvoltării de trialuri clinice către zona de terapie target sau imunoterapie. În aceste condiții au apărut inhibitorii PARP, opțiuni terapeutice importante în mentenanța terapiei standard pentru cancerele ovariene BRCA1 și 2 pozitive. Utilizarea inhibitorilor PARP se mută încet încet însă în prima linie. Inhibitorii PARP sunt în general foarte bine tolerați, foarte rar pacientele acuzând grețuri sau astenie.

Este foarte clar că lucrurile se mișcă într-o direcție pozitivă în cancerul ovarian, atât din punctul de vedere al depistării precoce cât și din punctul de vedere terapeutic. Ipoteza punctului de plecare la nivel de trompă uterină ar putea deschide calea screening-ului în vederea depistării precoce, știut fiind că nu se poate vorbi acum de un screening coerent și credibil al cancerului ovarian. Analiza moleculară a cancerelor ovariene cu diverse histologii va permite o stratificare adecvată a pacientelor în vederea maximizării eficienței și minimizării toxicității. În plus, identificarea de noi agenți activi pe lângă cei existenți sporește optimismul legat de această boală, obiectivul fiind transformarea unei afecțiuni letale într-o afecțiune cronică.


 

Sursă foto: Shutterstock

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Bibliografie: 

1. Manualul ”Harrison's Principles of Internal Medicine”, ediția a 18-a, 2011, pp. 623–4.

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0