Tulburarea de stres posttraumatic sau PTSD este o suferință care se instalează la individul aparent sănătos și care a fost expus timp de cel puţin o lună la un agent stresor extrem: un accident serios sau un dezastru natural, o agresiune criminală sau un viol, participare la un război în regim de combatant, abuz sexual sau fizic la un copil sau părăsirea acestuia de către părinţi, martor la un accident impresionant, moartea neaşteptată a cuiva foarte drag.

Sindromul post-Vietnam a fost entitatea conceptuală care a precedat introducerea tulburării în manualele de specialitate ca PTSD.
În SUA, se apreciază că 5% din populaţie suferă de această boală şi 8% a avut-o cândva, de-a lungul vieţii.

La femei, boala se întâlneşte de două ori mai frecvent decât la bărbaţi.

Monitorizarea si interventiile terapeutice sunt necesare cu atat mai mult cu cat  un amplu studiu national desfasurat in Israel a ratat ca PTSD poate fi asociata cu instalarea bolii Parkinson odata cu inaintarea in varsta. 

Studiul de cohortă, retrospectiv, bazat pe populație, a folosit date de la Maccabi Health Care Services (MHS), al doilea cel mai mare plan de sănătate din Israel, care s-a intins  între 2000 și 2019. Participanții au inclus membri MHS născuți înainte de 1970 care au primit un diagnosticul de PTSD în 2000 până în 2015. Analiza datelor a fost efectuată din februarie până în iunie 2022. Pacienții cu PTSD au avut un exces de risc de 1,5 ori mai mare de a dezvolta boala Parkinson, comparativ cu pacienții fără PTSD.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În România s-au făcut studii pe acest tip de afecțiune după cutremurul din 1977. Reacții acute la șoc, cum erau denumite atunci, s-au înregistrat într-o proporție covârșitoare.

Cum se manifestă ?

O persoană cu stres posttraumatic prezintă următoarele simptome:

• retrăirea repetată a evenimentului traumatic iniţial (prin amintirea nedoritã a evenimentului sub formã de secvenţe, prin coşmaruri şi prin reacţii exagerate, fizice sau emoţionale, la persoane sau locuri legate de evenimentul iniţial);
• lipsa de reacţie la ceea ce se întâmplă în jur, manifestată prin evitarea oricărei activităţi, pierderea interesului pentru ceea ce este în jur;
• tulburări ale somnului;
• iritabilitate sau accese de mânie;
• dificultate de concentrare.

Toate aceste simptome se pot manifesta împreună sau sub forma unor reacţii specifice, cum ar fi:

• Atacul de panicã – apare atunci când ceva sau cineva îi reaminteşte pacientului trauma prin care a trecut. Se manifestã cu anxietate intensă, însoţită, de regulã, de manifestări fizice sau psihice;
  
  Evitarea premeditată a oricărei situaţii cotidiene care ar putea să-i reamintească de trauma anterioară;

• Depresia – manifestată prin diminuarea interesului și a plăcerii, ideație nejustificată de vinovăţie sau autoblamare;
• Ideație suicidară, ca formã mai gravă a depresiei (studiile aratã cã peste 50% dintre victimele violurilor au avut în minte gândul sinuciderii);
• Utilizarea de substanţe de tipul drogurilor, alcoolului, ca o metodã de diminuare a durerii (aceasta determinã o agravare a situaţiei deja existente şi face tratamentul psihiatric mult mai dificil);
• Tendința la izolare, provocată de convingerea că ceilalţi nu sunt în stare să-l înţeleagă şi să-l ajute, situaţie care poate produce disfuncţii sociale;
• Ideație delirantă (convingerea de posibilitatea de a comunica cu cel drag, decedat), iluzii, halucinaţii.

Se consideră că, dacã simptomele dureazã mai puţin de o lunã, nu putem vorbi de sindromul de stres posttraumatic, ci doar de un sindrom de stres acut, dar acesta creşte riscul de a dezvolta mai târziu sindromul de stres posttraumatic. Dacã simptomele dureazã mai mult de trei luni, vorbim deja de un sindrom cronic de stres.

Tratamentul sindromului de stres posttraumatic

Timpul este, pentru o parte din pacienți cel mai eficient tratament. Există însă o parte din ei pentru care evenimentul psihotraumatic rămâne activ în memorie, dominându-le existența subiectivă și obiectivă.

Diagnosticul  PTSD este  de psihiatri, psihologi sau neurologi; (2) diagnostic de externare; sau (3) înregistrat ca diagnostic cronic (definit ca atare de medicul primar)

Tratamentul presupune o abordare complexă în care medicația este dublată de psihoterapie.

Tratamentul medicamentos este stabilit în funcție de necesitățile distincte ale pacientului. Acesta poate include administrarea de antidepresive, eficiente și în tratarea tulburărilor de anxietate, antipsihotice, dacă apar halucinații sau delir, hipnoinductoare în cazul tulburărilor de somn.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Terapia cognitiv-comportamentală este eficientă în cazul tulburării posttraumatice, și se axează pe modificarea propriilor gânduri generând astfel comportamente și reacții mai sănătoase.

În cadrul acestui tip de intervenție menționăm:

• Terapia prin expunere. Pacientul își înfruntă și își controlează teama, într-un mediu securizant, folosindu-și imaginația sau vizitând locul în care evenimentul traumatizant s-a petrecut.
• Restructurarea cognitiva. Pacientul este ajutat să își acceseze amintirile traumatizante ,emoțiile aferente, și să privească situația într-o manieră realistă.
• Relaxarea. Tehnicile de relaxare sunt utile în diminuarea nivelului de anxietate, care paralizează psihicul pacientului.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate.

Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. 

Sursă foto: Shutterstock

Risk of Parkinson Disease Among Adults With vs Without Posttraumatic Stress Disorder, 2022, Yael Barer, Gabriel Chodick, Nurit Glaser Chodick, Tanya Gurevich