Glomerulonefrita: simptome, cauze, tratament

Ce este glomerulonefrita

Glomerulonefrita sau boala glomerulară este o inflamație a filtrelor minuscule din interiorul rinichilor numite glomeruli. Stim ca unitatea de baza a rinichiului este nefronul, format din glomerul si un mic tub renal.  Fiecare rinichi la un om adult conține aproximativ 1 milion de nefroni.

Glomerulii sunt responsabili de excretie, adica elimină excesul de lichid, electroliții și deșeurile din sânge și le trec în urină. Termenul „glomerulonefrită” cuprinde un subset de boli renale caracterizate prin afectarea mediată imun a membranei bazale, mezangiului sau endoteliului capilar, având ca rezultat hematurie, proteinurie și azotemie. Glomerulonefrita poate fi acută sau cronică.

Formele acute de glomerulonefrită pot rezulta fie dintr-o cauză renală primară, fie dintr-o boală secundară care provoacă manifestări renale. Cele mai multe forme de glomerulonefrită sunt considerate tulburări progresive, care, fără terapie în timp util, progresează spre glomerulonefrită cronică, caracterizată prin afectare glomerulară progresivă și fibroză tubulointerstițială ducând la o rată redusă de filtrare glomerulară.

Acest lucru duce la reținerea toxinelor uremice cu progresia ulterioară în boală renală cronică, boală renală în stadiu terminal împreună cu bolile cardiovasculare asociate acestora.

Cauzele glomerulonefritei

Clasificarea etiologică se poate face pe baza prezentării clinice, care poate varia de la proteinurie severă (>3,5 g/zi) și edem care se califică pentru sindromul nefrotic, până la un sindrom nefritic în care hematuria și hipertensiunea arterială sunt mai proeminente, în timp ce proteinuria este mai puțin pronunțată.

Glomerulonefrita apare ca afecțiune separată sau ca parte a unei alte boli, cum ar fi lupusul sau diabetul. 

Inflamația severă sau prelungită asociată cu glomerulonefrita îți poate afecta rinichii. 

Simptome glomerulonefrită

În cea mai mare parte, pacientul cu glomerulonefrită acută este din grupa de vârstă pediatrică, cu vârsta cuprinsă între 2-14 ani, care dezvoltă acut umflături ale pleoapelor (periorbitale_ și ale fetei,  pe fondul unei infecții poststreptococice. Urina este de obicei întunecată, spumoasă sau slabă, iar tensiunea arterială poate fi ridicată. Simptomele nespecifice includ slăbiciune generalizată, febră, disconfort abdominal și stare de rău.

Cu glomerulonefrita acută asociată cu infecția stafilococică, pacientul este mai probabil să fie un bărbat de vârstă mijlocie sau mai în vârstă, adesea cu un diagnostic de diabet zaharat. Debutul poate fi concomitent cu infecția, cum ar fi pneumonia, endocardita sau osteomielita; sau o infecție a pielii de la Staphylococcus aureus rezistent la meticilină. Adesea, este prezentă hematuria.

Trebuie făcută anamneza despre debutul și durata bolii. Debutul simptomelor este adesea brusc.

În glomerulonefrita postinfecțioasă acută, există de obicei o perioadă de latentă de până la trei săptămâni, dar  variază; este de obicei una până la două săptămâni pentru cazurile care apar după o infecție faringiană și două până la patru săptămâni când infecția postdermică, cand fi pioderma este cauza.

Dacă nefrita apare în decurs de una până la patru zile de la infecția cu streptococ, înseamnă de obicei o boală renală preexistentă.

Identificarea unui posibil agent etiologic este importantă. Pot fi asociate febră recentă, dureri în gât, artralgii, hepatită, înlocuirea valvei, călătorii sau consumul de droguri intravenos. Evaluarea rezultatelor procesului bolii este, de asemenea, crucială, cum ar fi

  • pierderea poftei de mâncare,
  • prurit,
  • oboseală,
  • greață,
  • umflarea ochilor si a feței,
  • edem periferic
  • dispnee.

Pe măsură ce rata de filtrare glomerulară  este scăzută, apar simptome precum edem și hipertensiune arterială, în principal din cauza retenției ulterioare de sare și apă cauzată de activarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron.

Asadar, semnele și simptomele glomerulonefritei depind de forma acută sau cronică a bolii și de cauza afecțiunii. 

Primul indiciu că ceva nu este în regulă ar putea proveni din simptome sau din rezultatele unei analize de urină.

Deși pacienții cu glomerulonefrită pot sa nu prezinte intotdeauna, semne ale afecțiunii, simptomele pentru glomerulonefrită includ:

•    sânge în urină – urină maro, roz sau roșie din cauza globulelor roșii din urină (hematurie);
•    urină cu spumă din cauza excesului de proteine (proteinurie);
•    hipertensiune arterială;
•    dificultăți de respirație;
•    oboseală, greață sau erupție cutanată;
•    dureri articulare sau abdominale;
•    urinezi mai rar sau mai des decât în mod obișnuit;
•    retenție de lichide (edem) – umflare față, mâini, picioare și abdomen.

Când să mergi la medic

Consultă-ți medicul, dacă observi sânge în urină. Acest lucru nu înseamnă întotdeauna că suferi de glomerulonefrită, dar cauza trebuie investigată!

Totodată, programează-ți o consultație oricând dacă te confrunți cu semne sau simptome care te îngrijorează.

Cauze glomerulonefrită 

Motivul pentru care apare glomerulonefrita este adesea necunoscut. Dar cauzele pot include:

•    genetica (boala se transmite în familii); 

O formă moștenită, sindromul Alport, poate afecta, de asemenea, auzul sau vederea.

Dacă ești diagnosticat cu un tip moștenit de glomerulonefrită, medicul te poate sfătui cu privire la riscurile ca altcineva din familia ta să dezvolte această afecțiune și îți pot recomanda screening-ul.

•    boala anti-GBM (fostul sindrom Goodpasture), un grup de boli care afectează plămânii și rinichii;
•    problemele medicale cu sistemul imunitar care atacă părți sănătoase ale corpului, cum ar fi lupusul eritematos sistemic;
•    nefropatia IgA, caracterizată prin episoade recurente de sânge în urină;
•    bolile rare care inflamează vasele de sânge, cum ar fi granulomatoza cu poliangeită (fostă boala Wegener), poliangeita microscopică (vasculita), purpura Henoch-Schönlein sau granulomatoza eozinofilă cu poliangeita (fostul sindrom Churg-Srauss).

De asemenea, glomerulonefrita poate apărea secundar endocarditei, o infecție a valvelor cardiace, sau altor infecții virale, cum ar fi HIV, hepatita B sau C, faringitia streptococică. 

Glomerulonefrita post-streptococică se poate dezvolta la o săptămână sau două după recuperarea după o infecție streptococică sau, rar, o infecție a pielii (impetigo). 

Nefrita acută poate fi observată la orice vârstă, inclusiv la copilărie. Glomerulonefrita poststreptococică se dezvoltă de obicei la copiii cu vârsta cuprinsă între 5-15 ani. Doar 10% din cazuri apar la pacienți cu vârsta de 40 de ani sau peste. Focarele sunt frecvente la copiii între 6 și 10 ani.

Glomerulonefrita acută afectează bărbații mai mult decât femeile, cu un raport bărbat-femeie de 2 la 1.

Desi copiii au riscuri mai mari  de a dezvolta glomerulonefrită post-streptococică decât adulții, de asemenea, au șanse mai mari de a se recupera rapid.

Pe lângă cauzele enumerate mai sus, glomerulonefrita este asociată cu anumite tipuri de cancer, precum mielomul multiplu, cancerul pulmonar și leucemia limfocitară cronică.

Factori de risc glomerulonefrită

Anumiți factori îți pot crește riscul de a dezvolta glomerunoferită:

•    tulburări ale sistemului sangvin sau limfatic;
•    expunerea la solvenți cu hidrocarburi;
•    istoric medical de cancer;
•    infecții cum ar fi infecții cu streptococi, virusuri, infecții ale inimii sau abcese;

Totodată, multiple afecțiuni cresc riscul de glomerulonefrită, inclusiv:

•    amiloidoza (tulburare în care o proteină numită amiloid se acumulează în organe și țesuturi);
•    tulburare care afectează membrana bazală glomerulară, partea rinichiului care ajută la filtrarea deșeurilor și a lichidului suplimentar din sânge;
•    boli ale vaselor de sânge, cum ar fi vasculita sau poliarterita;
•    glomeruloscleroza segmentară focală (cicatrici ale glomerulilor);
•    boala antiglomerulară a membranei bazale (tulburare în care sistemul imunitar atacă glomerulii);
•    sindromul nefropatiei analgezice (boală de rinichi cauzată de utilizarea intensă a analgezicelor);
•    purpura Henoch-Schönlein (boală care implică pete violete pe piele, dureri articulare, probleme gastrointestinale și glomerulonefrită);
•    nefropatie IgA (tulburare în care anticorpii numiți IgA se acumulează în țesutul renal);
•    nefrită lupică (complicație renală a lupusului);
•    glomerulonefrita membranoproliferativă (formă de glomerulonefrită cauzată de acumularea anormale de anticorpi în rinichi).

Diagnostic glomerulonefrită 

Un examen fizic de rutină pentru o altă afecțiune poate duce la descoperirea glomerulonefritei.

Dacă medicul suspectează această afecțiune, primul pas pentru a diagnostica glomerulonefrita este reprezentat de testele de urină. Sângele și proteinele din urină sunt markeri importanți ai bolii. 

În plus, investigațiile pot fi completate de testele de sânge și testele imunologice.

Modificările funcționale includ următoarele:

  • Proteinurie - proteine in urina
  • Hematurie- hematii (globule rosii in urina)
  • Reducerea clearance-ului creatininei,
  • Oligurie sau anurie ( lipsa urinarii sau eliminarea unei cantitati foarte mici)
  • Sedimente de urină active, cum ar fi RBC 

Aceasta duce la extinderea volumului intravascular, edem și hipertensiune arterială sistemică.

O biopsie a rinichilor dumneavoastră poate fi necesară pentru a confirma diagnosticul. Aceasta implică analizarea unei mici probe de țesut renal prelevat cu ajutorul unui ac.

De asemenea, pentru a obține mai multe informații este posibil ca medicul să îți recomande și efectuarea unor teste imagistice, cum ar fi:

•    CT;
•    ecografie renală;
•    radiografie toracica;
•    pielogramă intravenoasă (radiografie în cazul căreia se folosește colorant cu raze X pentru a vedea cu precizie conturul bazinetului si tractul urinar). 

Tratament glomerulonefrită

Tratamentul glomerulonefritei depinde de: forma bolii (acută sau cronică), cauza de bază, tipul și severitatea semnelor și simptomelor.

Unele cazuri de glomerulonefrită acută, în special cele se dezvoltă după o infecție streptococică, se pot ameliora de la sine și nu necesită tratament. 

Dacă există altă cauză de bază, cum ar fi hipertensiunea arterială, o infecție sau o boală autoimună, tratamentul va viza aceste afecțiuni.

În general, scopul tratamentului este să îți protejeze rinichii de deteriorarea ulterioară.

Pentru a gestiona glomerulonefrita medicul îți poate recomanda:

•    modificări ale dietei;
•    corticosteroizi, precum prednison;
•    dializă, care ajută la curățarea sângelui, la eliminarea excesului de lichid și la controlul tensiunii arteriale;
•    diuretice pentru a reduce edemul;
•    imunosupresoare, dacă o problemă cu sistemul imunitar provoacă glomerulonefrita;

  • Rituximab (un anticorp monoclonal care provoacă liza limfocitelor B)
  • Agenții citotoxici (de exemplu, ciclofosfamida, împreună cu glucocorticoizii sunt valoroși în cazurile severe de glomerulonefrită post-streptococică)

•    medicamente pentru scăderea tensiunii arteriale, cum ar fi

  • Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei sau blocanții receptorilor angiotensinei II; Prin controlul TA și inhibarea axei renină-angiotensină, prin diuretice de ansă, care au două scopuri; eliminarea excesului de lichid și, de asemenea, corectarea hipertensiunii arteriale.
  • Pentru persoanele cu hipertensiune arterială severă/refractară cu/fără encefalopatie, pot fi utilizate vasodilatatoare (de exemplu, nitroprusiat, nifedipină).

•    plasmafereza, un proces special care filtrează proteinele din sânge  in nefrită proliferativă glomerulară, glomerulonefrită pauci-imună – utilizată temporar până la intrarea în vigoare a chimioterapiei

•   gestionarea complicațiilor asociate cu boala cronică progresivă, inclusiv anemie, tulburări minerale osoase, acidoză, boli cardiovasculare, picioare neliniştite/crampe.

Terapia pentru glomerulonefrita nefritică

Nefropatie IgA: sunt utilizați inhibitori ai ECA/ARA (3-6 luni), deoarece reduc proteinuria.

Corticosteroizii și uleiul de pește pot fi prescrise dacă proteinuria depășește 1 g (cu condiția ca GFR>50) chiar și după terapia inițială.

Purpura Henoch Schonlein (HSP) este tratată pe aceleași linii. Steroizii sunt de ajutor și pentru simptomele legate de tractul gastrointestinal

Pentru nefrita lupică, anticorpii monoclonali sunt eficienți

Terapii pentru insuficiența renală asociată în glomerulonefrită

Pentru glomerulonefrita acută și insuficiența renală acută, dializa poate ajuta la eliminarea excesului de lichid și la controlul hipertensiunii arteriale. 

Singurele terapii pe termen lung pentru boala renală în stadiu terminal sunt dializa renală și transplantul de rinichi. Când un transplant nu este posibil, adesea din cauza sănătății generale precare, dializa este singura opțiune.

Complicații glomerulonefrită 

Glomerulonefrita îți poate afecta rinichii, astfel încât aceștia să-și piardă capacitatea de filtrare. Drept urmare, în corpul tău se pot acumulează niveluri periculoase de lichide, electroliți și deșeuri.

Complicațiile posibile ale glomerulonefritei includ:

•    insuficiența renală acută (se poate dezvolta imediat sau după câțiva ani) – pierderea funcției de filtrare poate duce la acumularea rapidă a deșeurilor și s-ar putea să ai nevoie de dializă;
•    boala cronică de rinichi – rinichii tăi își pierd treptat capacitatea de filtrare. Funcția rinichilor care se deteriorează la mai puțin de 10% din capacitatea normală duce la o boală renală în stadiu terminal, care necesită dializă sau transplant de rinichi;
•    tensiunea arterială ridicată;
•    afectarea altor organe;
•    sindromul nefrotic – prea multe proteine în urină are ca rezultat prea puține proteine în sânge. Sindromul nefrotic poate fi asociat cu un nivel ridicat al colesterolului din sânge și umflarea (edem) a pleoapelor, picioarelor și abdomenului.

Glomerulonefrita rapid progresivă se poate dezvolta rapid, iar funcția rinichilor se pierde în câteva săptămâni sau luni. 

Prognostic glomerulonefrită

Prognosticul în caz de glomerulonefrită diferă în funcție de fiecare pacient.

Unele cazuri de glomerulonefrită dispar fără niciun tratament. 

Unii pacienți consideră că tratamentul îmbunătățește sau menține funcția rinichilor. Alții pot dezvolta probleme de sănătate pe termen lung, cum ar fi:

•    cheaguri de sânge, inclusiv tromboză venoasă profundă sau embolie pulmonară;
•    boală cronică de rinichi;
•    hipertensiune arterială;
•    colesterol crescut;
•    sindrom nefritic – celule roșii din sânge se scurg în urină și o fac să pară roșie sau maro;
•    sindrom nefrotic (nefroză) – proteinele din urină du adesea la urină spumoasă și edem în organism.

Prevenire glomerulonefrită

Nu există o modalitate dovedită de a preveni glomerulonefrita, deși unele recomandări pot fi de ajutor:

•    Mănâncă alimente sănătoase, neprocesate.
•    Gestionează hipertensiunea arterială prin exerciții fizice, medicamentație și o dietă săracă în sare.
•    Practică o igienă corespunzătoare pentru a evita infecțiile.
•    Fă sex protejat. 
•    Evită acele pentru droguri și tatuajele.
•    Consultă-ți medicul ori de câte ori crezi că ai o infecție, cum ar fi streptococul.

Recomandări glomerulonefrită. Cum pot gestiona glomerulonefrita?

Dacă ai glomerulonefrită, mergi la control în mod regulat. 

De asemenea, urmează recomandările medicului și planul de tratament pentru a gestiona cauza afecțiunii. 

Medicul îți poate recomanda anumite modificări ale stilului de viață pentru a reduce „stresul” asupra rinichilor:

•    Limitează aportul de sare pentru a preveni sau a minimiza retenția de lichide, umflarea și hipertensiunea arterială.
•    Consumă mai puține proteine și potasiu pentru a încetini acumularea de deșeuri în sânge. Pentru boala progresivă, restricțiile alimentare ajută la reducerea formării deșeurilor și, de asemenea, la prevenirea stărilor de supraîncărcare cu lichide. Sunt permise pe zi:

  • 2 g sodiu,
  • 2 g potasiu,
  • 40 până la 60 g proteine pe zi ajută la reducerea formării deșeurilor și, de asemenea, la prevenirea stărilor de supraîncărcare cu lichide.

•    Menține o greutate sănătoasă.
•    Controlează nivelul zahărului din sânge, dacă ai diabet.
•    Renunțarea la fumat este, de asemenea, esențială în scăderea agravării bolii renale.

Educația în combaterea diabetului și a tensiunii arteriale crescute este de asemenea importantă, prin modificări adecvate ale stilului de viață și terapie standardizată. De asemenea, pacientii trebuie consiliati in ceea ce priveste controlul hiperlipidemiilor.

Problemele legate de sănătatea sexuală (de exemplu, pierderea libidoului) pot apărea de obicei în bolile de rinichi, în special la bărbați. Prin urmare, pacientului ar trebui să se ofere îndrumări adecvate în acest sens.

Pacienții cu sindrom nefrotic și în special cei cu progresie în boală cronică de rinichi  sunt vulnerabili la infecții, așa că un vaccin antigripal sezonier și vaccinurile pneumococice pot fi de ajutor.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:

Glomerulonephritis, 2022, Ahmad M. Kazi; Muhammad F. Hashmi.

Cleveland Clinic: „Glomerulonephritis”, https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16167-glomerulonephritis-gn 

NHS: „Glomerulonephritis”, https://www.nhs.uk/conditions/glomerulonephritis/ 
MedlinePlus: „Glomerulonephritis”, https://medlineplus.gov/ency/article/000484.htm 


 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0