Fibromul, diagnostic si tratament

Localizat la nivelul uterului, fibromul este o tumora necanceroasa, compusa din muschi si tesut fibros care poate provoca dureri, sangerari vaginale anormale, constipatie, avorturi spontane repetate, precum si senzatia de a urina frecvent sau de urgenta. Mai putin de 1% dintre fibroame devin canceroase.

Pentru depistarea prezentei fibromului, medicul ginecolog efectueaza un examen clinic pelvian si de obicei, ultrasonografie pentru a confirma diagnosticul. In multe situatii, tratamentul este necesar doar daca fibromul cauzeaza probleme, mai ales legate de fertilitate, dureri sau compresiune pe organele invecinate sau sangerari repetate.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Fata de trecut, cand majoritatea medicilor optau doar pentru tratamentul chirurgical al fibromului, la ora actuala dezvoltarea fibromului poate fi controlata prin medicamente, ce pot controla simptomele sau alte interventii minim invazive. Insa nu este exclusa o intervenție chirurgicală pentru a indeparta fibroamele in vederea ameliorarii simptomelor. Totul depinde de statusul pacientei, conservarea fertilitatii la tinere si marimea tumorii si eventualele complicatii.

De ce apar fibroamele

Fibroamele se regasesc si sub denumirea de leiomiom sau mioame si sunt afectiuni frecvent intalnite la femeia tanara. Pana la varsta de 45 de ani, aproximativ 70% dintre femei dezvolta cel puțin un fibrom, fiind mai des intalnite in randul femeilor supraponderale. Multe dintre fibroame sunt de dimensiuni foarte mici, chiar microscopice, si nu provoaca niciun simptom.

Cauzele fibroamelor raman necunoscute, insa este posibil sa fie stimulate de niveluri ridicate de estrogen si progesteron. Fibromul se poate mari in timpul sarcinii, cand nivelul acestor hormoni creste si tind sa se micsoreze dupa menopauza, atunci cand nivelul hormonilor feminini scade drastic.

In cazul în care fibroamele se maresc foarte mult, apar dificultati legate de vascularizatia lor si genereaza dureri. Pot ajunge in situatii extreme la marimea capului unui bebelus.

Fibroamele pot fi clasificate si in functie de cele trei zone ale peretelui uterin, unde se dezvolta: 

  • In peretele uterului (fibrom intramural)
  • Sub stratul interior (endometru) a uterului (fibroame submucoase)
  • Sub suprafata exterioara a uterului (fibroame subseroase)

 

Fibroamele pot creste dintr-o tulpina, "fibroame pedunculate". Unele fibroame submucoase se extindin interiorul uterului si sunt denumite "fibroame intracavitare". Fibroamele care cresc in perete sau chiar sub endometru pot deforma interiorului uterului. De multe ori, femeile prezinta mai mult de un fibrom.

Simptome si diagnostic

In multe dintre situatii, fibromul nu provoaca simptome si pacienta afla doar in urma unei ecografii de rutina. Insa cu cat acesta are o dimensiune mai mare, cu atat cresc sansele de a provoca simptome. Fibromul, în special cel submucos, genereaza sangerari menstruale masive si mai indelungate, cu posibila generare de anemie.

Fibroamele mari pot determina marirea abdomenului, dureri, presiune, o senzatie de greutate in zona pelviana in timpul sau intre perioadele menstruale, durere in timpul actului sexual. Fibromul poate apasa asupra vezicii urinare, inducand senzatia de urinare frecventa sau pe rect, cauzand disconfort si constipatie. Acestea pot interfera si cu functionalitatea aparatului urinar, prin blocarea tractului si fluxului de urina.

In plus, fibroamele pot afecta sarcina, producand avortul, nasterea prematura, o pozitionare anormala a fatului inainte de nastere, pierderea excesiva de sange dupa nastere (hemoragie postpartum).

Fibromul poate cauza chiar infertilitate prin blocarea trompelor uterine sau prin deformarea formei uterului, ceea ce face imposibila implantarea ovulului fertilizat  in mucoasa uterului.

In diagnosticarea fibromului se utilizeaza ecografia (ultrasonografia) intravaginala. Sunt situatii in care se impune sonografia cu infuzie salina (sonohysterography) in care investigatia se face dupa ce o cantitate mica de lichid este infuzata in uter pentru a sublinia interiorul acesteia.

In cazul în care rezultatele acestei investigatii sunt neclare, se poate apela la imagistica prin rezonanta magnetica (IRM).

In cazul in care femeile au avut alte sangerari decat in ​​timpul perioadelor menstruale, medicii vor trebui sa excluda posibilitatea existentei unui cancer al uterului. De aceea sunt recomandate si un test Papanicolau, biopsia mucoasei uterine (biopsie endometriala) si histeroscopie (vizualizarea colului uterin) cu posibilitatea recoltarii de tesut - biopsiere.

Tratamentul fibroamelor

La ora actuala exista posibilitatea tratarii orale pentru ameliorarea simptomelor sau a micsora fibroamele. Sunt situatii cand se impune insa interventia chirurgicala pentru a elimina intregul uter sau numai fibroamele.

Pentru majoritatea femeilor care au fibrom, dar nu au simptome suparatoare sau alte probleme, tratamentul nu este necesar. Ele sunt reexaminate la 6 pana la 12 luni, astfel incat medicii pot determina daca simptomele se agraveaza si dacă fibroamele sunt in crestere.

Medicamentele pentru fibrom

Cateva medicamente pot fi utilizate pentru ameliorarea simptomelor sau micsoarea fibroamelor, dar efectele lor pot fi doar temporare.

Rareori, în cazul în care femeile sunt exact in perioada premenopauza, medicamentul este suficent, deoarece fibromul va continua sa se micsoreze pe cont propriu, dupa menopauza. In mod obisnuit se administreaza agonisti ai hormonului de eliberare a gonadotrofinei, forme sintetice de hormon produs de organism (GnRH). Ele pot micsora fibroamele si reduce sangerarea prin stimularea organismului de a produce mai putin estrogen si progesteron. Deoarece au ca efect micsorarea fibroamelor si reducerea sangerarii, medicii pot administra acesti inhibitori inainte de o interventie chirurgicala, pentru a face eliminarea fibroamelor mai usor, pentru a reduce pierderile de sange si reduce riscurile interventiei chirurgicale.

Medicamentele pot fi injectate o data pe luna sau implantate ca o granula sub piele. GnRH sunt recomandate de obicei mai putin de 6 luni. In cazul in care sunt administrate pentru o lunga perioada de timp, pot reduce densitatea oaselor si creste riscul de osteoporoza. Doze mici de estrogen, de obicei combinat cu un progestativ (un medicament care este similar cu progesteron), poate fi administrat cu agonistii GnRH pentru a ajuta la prevenirea pierderii densitatii osoase. In termen de 6 luni de la intreuprea tratamentului, fibroamele isi pot reveni in dimensiuni. Ca alternative exista si varianta administrarii de acetat de medroxiprogesteron sau megestrol, care poate controla sangerarea, dar aceste medicamente nu pot micsora fibroamele la fel de mult ca și agonisti ai GnRH. Administrarea medoxiprogesteronului se poate face oral si pot fi luate în fiecare zi sau numai timp de 10 pana la 14 zile consecutiv, in fiecare ciclu menstrual.

Administrarea se poate face si sub forma de injectii cu acetat de medroxiprogesteron la fiecare 3 luni sau se introduce un dispozitiv intrauterin (DIU) cu substanta activa. Toate variantele ofera si efectul contraceptiv, dar si efecte secundare deranjante, cum ar fi cresterea in greutate, depresie si sangerari neregulate.

Si substanta activa ulipristal acetat poate fi indicata in tratamentul simptomelor moderate pana la severe ale fibroamelor uterine.

Ulipristat acetat are de asemenea un efect de inhibare la nivelul receptorilor de progesteron, hormonul care regleaza cresterea tesutului care acopera peretele interior al uterului. Datorită inhibarii activitatii acestui hormon, celulele fibromului uterin se opresc din crestere si cu timpul se distrug, ceea ce duce la reducerea dimensiunilor fibromului si la ameliorarea simptomelor.

Tratamentul chirurgical

Tratamentul chirurgical se ia in considerare pentru femeile care se afla in oricare dintre urmatoarele situatii: fibroamele sunt foarte mari, cu sangerari masive, care continua sa creasca sau reapar in ciuda tratamentului cu medicamente, insotite de alte probleme, cum ar fi nevoia de a urina frecvent, constipatie, dureri in timpul actului sexual, blocarea tractului urinar, femeile care nu doresc mai aiba copii sau cele care doresc un remediu definitiv.

Exista mai multe variante:

Histerectomia subtotala, in care uterul este eliminat, dar ovarele sunt pastrate, singura solutie permanentă la fibroame; dupa histerectomie, femeile nu mai pot avea copii.

Miomectomia: numai fibromul sau fibroamele sunt eliminate. Spre deosebire de o histerectomie, cele mai multe femei care au o miomectomii pot avea copii. De asemenea, unele femei se simt psihologic mai bine atunci cand pastrează uterul. Cu toate acestea, dupa miomectomie, fibroame noi pot creste, iar aproximativ 25% dintre femei au nevoie de o histerectomie aproximativ 4 la 8 ani mai tarziu.

Pentru histerectomie, chirurgii pot utiliza metodele clasice sau laparoscopia.

Sunt siuatii in care medicul poate recurge la histerectomie totala daca sunt afectiuni asociate, precum endometrioza, tulburarile precanceroase ale colului uterin sau a mucoasei uterine (endometru) si cancerul ovarian. De exemplu, femeile care au o mutatie in gena BRCA au un risc crescut de cancer ovarian. In astfel de cazuri, uterul si ambele ovare pot fi inlaturate prin tratamentul chirurgical.

Mai exista si posibilitatea ameliorarii simptomelor, prin embolizarea arterei uterine cu ablatie prin radiofrecventa, care conserva uterul. De asemenea, ablatia fibroamelor se poate realiza prin tratamentul cu ultrasunete focalizate de inalta intensitate (HIFU). Pentru embolizarea arterelor, medicii punctioneaza artera femurala prin care se introduce un cateter, ce va fi infiletat la arterele care furnizeaza sange fibromului si in se injecteaza particule sintetice ce vor bloca arterele mici care alimentează fibromul. Ca urmare, fibromul se distruge, apoi se contracta. Cea mai mare parte din restul uterului poate, insa să fie afectată si nu se stie cum va evolua, deoarece arterele blocate se pot  redeschide sau se pot forma noi artere.

In  ablația prin radiofrecvență, se foloseşte un fascicul special de ultrasunete, care este aplicat la suprafaţa pielii, ţintit pe fibrom, dar care lasă intact tegumentul. La contactul cu ţesutul vizat, ultrasunetele generează o cantitate mare de căldură şi induc coagularea proteinelor si distrugerea fibromului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Dupa aceste tratamente, exista posibilitatea ca fibroamele sa creasca din nou. În astfel de cazuri, poate fi recomandat un alt tratament sau o histerectomie.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0