Extracția dentară: când se face și ce riscuri implică

Extracția dentară reprezintă îndepărtarea chirurgicală a unei unități odontale (dinte) din considerente care pot fi de natură odontală, parodontală, endodontică, ortodontică, protetică, chirurgicală, pedodontică și nu numai.

Deși în seria definitivă există 32 de dinți, pierderea unui dinte la un pacient cu probleme stomatologice reprezintă o adevărată tragedie (poate cu excepția molarilor de minte), pentru că atrage după sine modificări ale dinților vecini și antagoniști și, implicit, modificări la nivelul ATM (aceasta în situația în care el nu este protezat relativ imediat), există situații în care medicul este nevoit să renunțe la un dinte.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Desigur, asta pe lângă dificultățile de alimentație, fonație, aspecte estetice, chiar psihologice, pe care le poate implica pierderea unui dinte.

Extracția de dinte, efectuată doar în anumite condiții

Din ceea ce am menționat până acum, ar trebui să reiasă faptul că un dinte este destul de important, este ca o piesă de domino fără de care celelalte nu mai funcționează, de aceea am dori să subliniem faptul că extracția unui dinte nu este un act banal, simplu, și că ar trebui efectuată cu o motivație medicală foarte puternică.

Deși există în literatura de specialitate indicații destul de precise cu privire la extracția unui dinte, considerăm că această decizie trebuie judecată în funcție de fiecare pacient în parte.

Ca și spicuire a motivației pentru extragerea unui dinte reprezintă:

- Distrucția masivă coronară a dintelui din cauza leziunilor carioase, mai ales cu extensie subgingivală;

- Leziuni periapicale (chisturi) care cuprind mai mult de o treime din rădăcina dintelui;

- Leziuni parodontale (pungi parodontale) severe;

- Eșec al tratamentului endodontic (de exemplu, perforații ale podelei camerei pulpare);

- Fracturi verticale traumatice sau fracturi corono-radiculare în treimea medie a rădăcinii;

- Extracție în scop ortodontic (sacrificarea unor dinți sănătoși pentru a putea alinia dinții);

- Extracții în scop preprotetic (uneori localizarea dintelui sau poziția/angulația lui pot influența negativ realizarea unor lucrări protetice);

- Extracția strategică a dinților de lapte (înainte de termen) poate fi necesară pentru a favoriza o erupție armonioasă a dinților definitivi.

Procedura se efectuează cu anestezie locală

După decizia de a extrage dinții a fost luată, procedura se realizează sub anestezie locală, utilizând instrumentar chirurgical steril și în manieră sterilă, întrucât deși în secolele trecute extracția era văzută ca o chestiune minoră, ea este o procedură prin care se pot transmite anumite boli dacă nu este realizată în condiții aseptice. Multe cazuri de infectare cu hepatită C s-au petrecut în cabinetul medicului stomatolog, pe vremea în care sterilizarea instrumentarului nu reprezintă o prioritate.

Ulterior extracției se prescriu în mod uzual antiinflamatoare, antibioticele nefiind obligatorii, această decizie fiind luată în fiecare caz în parte, depinzând de starea de sănătate a pacientului, de numărul de dinți extrași, de afecțiunea pentru care a fost extras un dinte, localizarea acestuia etc.

Deși nu sunt necesare analize preextracționale, totuși este necesar a fi cunoscut istoricul medical al pacientului și, în lipsa unor date recente despre starea de sănătate, recomandăm ca pacientul să își efectueze un minim set de analize.

Recuperarea după extracția dentară

Pacientul va observa că durează câteva zile până când se reface complet după extracția dentară. În primele ore, acesta va simți sensibilitate și durere în zona extracției, care se vor intensifica pe măsură ce efectul anesteziei va dispărea.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Aceste simptome pot fi ameliorate cu câteva remedii la îndemână:

  • Administrarea antiinflamatoarelor recomandate de medic.
  • Aplicarea unor comprese cu gheață pe obrazul afectat – compresele nu se vor ține mai mult de 10 minute.
  • Evitarea fumatului în primele 24 de ore de la intervenție.
  • Evitarea clătirii gurii în primele 24 de ore.
  • Consumul de alimente moi, care nu agresează gingia – iaurt, piure, supă.
  • Evitarea folosirii paiului în primele 24 de ore.

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0