Durerea - simptom frecvent asociat cancerului

Durerea este un simptom comun la pacientii cu cancer si poate fi mai devastatoare decat cancerul insusi. Durerea afecteaza peste 30 % dintre pacienti la momentul diagnosticului, 60 % dintre pacientii care primesc terapie oncologica si mai mult de 75 % dintre pacientii cu cancer avansat. Durerea nociceptiva secundara inflamatiei sau afectarii diferitelor tesuturi de catre tumora este mult mai frecventa comparativ cu durerea neuropata secundara afectarii filetelor nervoase prin infiltrare tumorala.

Datorita cresterii supravietuirii secundare noilor achizitii in terapia cancerului, multi dintre pacientii oncologici experimenteaza simptomatologie algica cronica. Intre 20 si 40 % dintre supravietuitorii de cancer prezinta simptomatologie dureroasa intre 6 luni si 5 ani de la momentul diagnosticului si pana la 35 % dintre pacienti care supravietuiesc peste 5 ani.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

TIPURI DE DURERE ONCOLOGICA

Taxonomia durerii este in continua dezvoltare iar principalele criterii de clasificare sunt reprezentate de durata acesteia, localizare si mecanismul fiziopatologic.

Din punctul de vedere al duratei durerea se clasifica in acuta, cronica si durere de tip breakthrough.

Din punctul de vedere al mecanismului fiziopatologic se separa durerea nociceptiva (secundare afectarii tisulare sau inflamatiei) de durerea neuropata (secundara traumatizarii sau infiltrarii filetelor nervoase).

Din punctul de vedere al localizarii, durerea este somatica sau viscerala.

Variabilitatile legate de tipul durerii, etiologia, localizarea acesteia, impreuna cu impactul psihologic asupra pacientului complica semnificativ managementul durerii asociate cancerului.

In ceea ce priveste etiologia durerii asociate cancerului, aceasta este adesea multifactoriala. Durerea poate fi atribuita tumorii, tratamentelor antineoplazice sau afectiunilor asociate, preexistente, nononcologice.

Durerea consecutiva tumorii insasi are o prevalenta de 75-80% si este consecinta cresterii, a invaziei tumorale dar si a procesului de metastazare. Durerea secundara tratamentelor antineoplazice se intalneste la 15-20% dintre cazuri si poate fi secundara interventiilor cu scop diagnostic (biopsie) dar si interventiilor cu scop terapeutic (interventie chirurgicala, radioterapie, chimioterapie). Aproximativ 5-10 % dintre dureri sunt secundare altor complicatii ale cancerului cum ar fi limfedemul, constipatia, spasmele musculare, infectiile asociate, malezei sau anxietatii. Durerea secundara afectiunilor preexistente poate fi de exemplu durere reumatica, durere tip neuropat secundara unui diabet preexistent, etc.

BARIERE IN TRATAMENTUL DURERII DIN CANCER

Diagnosticul precoce si perfectionarea terapiilor oncologice au imbunatatit supravietuirea pacientilor .Aceasta se insoteste insa de o crestere a suferintei pacientilor daca durerea nu este controlata adecvat. Pana la 50 % dintre pacientii cu cancer prezinta durere severa la un anumit moment al evolutiei bolii cu toate achizitiile in terapia durerii. Controlul inadecvat al durerii se intalneste preponerent in randul copiilor, femeilor, varstnicilor dar si anumitor minoritati etnice. O serie de factori contribuie la  controlul insuficient al durerii, cel mai important fiind aprecierea inadecvata a intensitatii dar si a tipului de durere. O serie de factori tin pe de o parte de personalul medical, prin lacune in pregatire, teama legata de legislatie, preconceptii legate de opioide, pe de alta parte de pacienti si de apartinatorii acestora prin teama de adictie la opioide si efectele secundare ale acestora, cutume socioculturale, noncomplianta, dificultati in a descrie durerea, dar si de sistemul de sanatate: reguli restrictive de prescriere a opioidelor, optiuni terapeutice reduse, etc.

Fara indoiala, un tratament antalgic cat mai adecvat pleaca de la o caracterizare cat mai buna a durerii, de la o educatie medicala adecvata atat a personalului medical cat si a pacientilor si apartinatorilor acestuia, o intelegere cat mai buna a farmacologiei analgezicelor dar si intr-o crestere a calitatii serviciilor de sanatate .

Evaluarea durerii reprezinta cheia unui control adecvat al acesteia. Elementul principal este dat de descrierea de catre pacient a durerii (tip, intensitate, factori favorizanti, agravanti, amelioratori, etc). Evaluarea durerii este dificila datorita subiectivitatii, componentelor multifactoriale ale durerii (inclusiv statusul cognitiv al pacientului). O evaluare adecvata inseamna un istoric coerent al durerii, examen clinic complet, evaluarea diagnosticului de extensie al bolii dar si evaluarea comorbiditatilor. Alegerea terapiei antalgice va tine cont de etiologia durerii, speranta de viata, terapiile disponibile.

 

 

Un management eficient al durerii necesita o abordare multidisciplinara si multimodala.

Organizatia Mondiala a Sanatatii a implementat un sistem in trepte al terapiei durerii. Acest sistem trebuie sa respecte cateva principii esentiale si anume:

- preferinta pentru administrarea orala a analgezicelor (ori de cate ori este posibil)

- tratamentul trebuie sa fie "dupa ceas" si nu "la nevoie"

- alegerea analgezicului se face in functie de intensitatea durerii

- titrarea dozei analgetice se bazeaza pe raspunsul individual la tratament

- reevaluare regulata a durerii  pe parcursul terapiei

In tratamentul durerii exista doua mari clase de produsi farmacologici:

1- nonopioizii

2- opioizii

Nonopioidele reprezinta baza terapiei durerii usoare si moderate. Se folosesc in treapta 1 a terapiei durerii si au o doza maxima admisa.

Opioidele acopera treptele 2 si 3 ale terapiei durerii si reprezinta placa turnanta in terapia durerii severe din cancer. Din pacate, in utilizarea cronica apare toleranta sau reducerea eficacitatii analgetice motiv pentru care se recomanda cresterea dozei, schimbarea opioidului sau rotatia acestora. Medicatia opioida are diferite cai de administrare: orala, intravenoasa, rectala, intranazala, epidurala, intratecala, subcutanata, topica, transdermica, etc.

PROVOCARI IN TRATAMENTUL DURERII

Principalele provocari sunt reprezentate de instalarea durerii refractare, de noncomplianta pacientilor si de ineficienta sedarii pacientilor terminali. Sindroamele algice, adesea refractare la strategiile antialgice standard, includ durerea osoasa, durerea neuropata si durerea tip "breakthrough".

DUREREA OSOASA data de invazia tumorala a osului sau de metastazele osoase, poate fi rezistenta la tratamentele antalgice uzuale. Nu de putine ori, in arsenalul terapeutic, se recurge la bisfosfonati, tratament cu Radium 223 sau Strontium 89, radioterapie paleativa sau ablatie prin radiofrecventa.

DUREREA NEUROPATA poate fi refractara la opioide si necesita analgezice adjuvante (ex: antidepresive, anticonvulsivante).

Se datoreaza infiltrarii filetelor nervoase de catre tumora, afectarii nervilor periferici fie de catre chimioterapie, fie de diferitele interventii chirurgicale, fie de radioterapie.

DUREREA DE TIP BREAKTHROUGH - mai mult de 50 % dintre pacientii cu cancer prezinta, in ciuda unei dureri de fond controlate, episoade de durere acuta, severa. Acest tip de durere necesita opioide cu actiune rapida.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0