Diagnosticul imagistic în tumorile colonului şi ale regiunii anorectale

Structura complexă a aparatului digestiv cuprinde organe cu lumen cum sunt colonul și rectul  și organe parenchimatoase cum sunt ficatul sau pancreasul. Colonul cuprinde mai multe regiuni și fiecare dintre ele poate fi afectată de dezvoltarea unei tumori benigne sau maligne.

Diagnosticul diferențial între aceste forme diferite de tumori se face prin metode complexe imagistice, de laborator și prin date clinice.

Cancerul colorectal este al treilea tip de cancer ca frecvență atât la barbați, cât și la femei, reprezintă 13% din totalul cazurilor de cancer din România conform datelor Ligii Române de Cancer. Anual, în Europa, aproape 190.000 pacienți sunt diagnosticați cu cancer colorectal. Foarte grav este că aproximativ 20% dintre pacienti sunt în momentul diagnosticării, deja în faza de metastază a bolii în care cancerul s-a extins dincolo de intestinul gros. Cancerul colorectal reprezintă o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate, aceasta patologie fiind la ora actuală a doua cauză de mortalitate neoplazică în România, după cancerul pulmonar conform datelor prezentate de Societatea Română de Gastroenterologie și Hepatologie. În România, incidenţa cancerului colorectal este estimată ca fiind 10,1/100.000 loc. la bărbaţi şi 7,3/100.000 loc la femei.

Depre cancerul colorectal

După ce au fost digerate și parțial absorbite în regiunile superioare ale tubului digestiv o parte din alimente ajunge și la nivelul intestinului gros. Acesta are rolul de a absorbi apa și substanțe minerale și a forma materiile fecale înainte ca reziduurile să fie eliminate din corpul uman. Prima regiune care măsoară aproximativ 1,3 metri din intestinul gros este denumită colon, iar restul este rectul. Entitatea denumită cancerul colorectal este o formă de tumoră care de cele mai multe ori este solidă și care se dezvoltă din straturile interne ale peretelui intestinului gros. Ea poate să crească, multă vreme fără semne clinice evidente și străbate acest perete și se poate extinde local sau la distanță în întreg oganismul. Poate stenoza circumferențial lumenul colonului și poate produce oprirea tranzitului, aspect care se manifestă clinic prin ocluzie intestinală.

Terapia în cancerului colorectal

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Tratamentul în tumorile maligne colorectale depinde foarte mult de stadiul în care tumora este descoperită. Din nefericire în multe cazuri cancerul colorectal nu are simptomatologie și pacientul are șanse reduse de vindecare în momentul depistării.

Atitudinea terapeutica in cancerul colorectal este particularizată și multidisciplinara. Intervenția chirurgicala cu scopul vindecării este obligatorie și este asociata, în funcție de stadiul bolii cu administrarea de chimioterapie și cu  radioterapie.

Factorii de risc

Statisticile medicale și cercetările clinice au stabilit care sunt cei mai importanți factori de risc în apariția cancerului colorectal.

Aceștia sunt :

Sexul, astfel bărbații sunt mai frecvent afectați, vârsta de peste 50 de ani, mediul de viața urban, anumite sindroame genetice, antecedentele personale patologice sau heredocolaterale de cancer colorectal sau de polipi colorectali, prezenta anumitor boli coexistente, în special bolile inflamatorii intestinale. O importanță deosebită o joacă factorii dietetici și anume prezența grăsimilor alimentare în cantitate ridicată în meniu, consumul mare de alcool, fumatul, obezitatea, sedentarismul.

Factori protectori

Tot statistica și asocierea cu datele științifice arată și existența unor factori care reduc riscul apariției bolii.

Factori dietetici reprezentați de prezența fibrelor alimentare în cantitate mare, creșterea aportului de acid folic, de calciu, administrarea anumitor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, statine, activitatea fizică regulată. 

Diagnosticul

Diagnosticul se stabiliște cel mai frecvent și mai eficient prin colonoscopia totala cu prelevarea de biopsie locală din țesutul tumoral. Există însă și alte metode de diagnostic al tumorii primitive în funcție de localizare și de semnele clinice. Diagnosticul  se poate face uneori în funcție de localizarea tumorală și de metodele aflate la dispoziția medicului  prin tușeul rectal care permite diagnosticul tumorilor rectale, rectosigmoidoscopie, irigografia cu dublu contrast- metodă radiologică.

Colonoscopia virtuală prin tomografie computerizată și administrarea capsulei endoscopice sunt metode noi, care sunt din ce in ce mai frecvent utilizate pentru diagnosticul cancerului colorectal. Au marele dezavantaj că sub controlul lor nu pot fi prelevate biopsii și se menține necesitatea efectuării colonoscopiei convenționale în cazul decelării sau suspiciunii unor formațiuni tumorale colorectale.

Stadializarea

Stadializarea tumorii este esențială pentru conduita terapeutică și se face conform sistemului TNM ( Tumor, Nodes- ganglioni limfatici afectați și M- metastaze).

Tomografia computerizata, RMN, ecoendoscopia si imunoscintigrafia cu anticorpi monoclonali sunt principalele metode utilizate pentru stadializarea tumorilor colorectale.

Screeningul în cazul tumorilor colorectale

Screeningul se poate face prin urmatoarele metode:

  • Administrarea testelor de depistare a sangerarilor oculte din scaun
  • Rectosigmoidoscopia
  • Irigoscopia cu dublu contrast
  • Colonoscopia totala
  • Colonoscopia virtuală prin tomografie computerizată, administrarea capsulei endoscopice
  • Pot fi utile și testele genetice pentru pacienții cu risc.

Examinarea prin RMN sau Imagistica prin Rezonanță Magnetică IRM

IRM și celelalte metode de imagistică secțională –Tomografia Computerizată și metodele hibride de tipul PET-CT tomografia cu emisie de pozitroni – combinată cu tomografia computerizată și în unele cazuri chiar și numai ecografia trebuie să stabilească extensia tumorală, eventualele metastaze și adenopatii și să evalueze răspunsul terapeutic.

Scopul examinării este acela al explorării pelvisului pentru stadializarea adecvată în caz de tumori maligne anorectale, al evaluării extensiei tumorale şi al prezenţei adenopatiilor. În cazul tumorilor rectale operate IRM poate evalua recidiva sau resturile tumorale. IRM poate evalua aspectul fasciei mezorectale şi raporturile cu organele din jur, prostata, veziculele seminale, vezica urinară şi pereţii laterali ai pelvisului precum şi mușchii levator ani şi complexul sfincterian. IRM este complementar celorlalte metode de explorare în scop diagnostic de tipul colonoscopiei sau irigoscopiei.

Rolul examenului IRM constă în evaluarea morfologiei structurilor şi a tumorilor din această regiune. Cecul, colonul ascendent, transvers şi descendent, colnul sigmoid, rectul şi canalul anal au o lungime de aproximativ 150cm. Grosimea peretelui este de aproximativ 3mm.

Cecul este acoperit de peritoneu. O structură foarte importantă este valva ileocecală şi poate fi evaluată IRM inclusiv frenula sau acumularea de grăsime la acest nivel atunci când pregătirea este adecvată.

Colonul ascendent este acoperit de peritoneul parietal posterior şi este o structură retroperitoneală fixă în spaţiul anterior pararenal. Şanţul paracolic drept este o cale de vehiculare a fluidelor între spaţiul subdiafragmatic şi pelvis.

Colonul transvers în porţiunea proximală este prima porţiune retroperitoneal. Se află în proximitatea capului pancreasului şi duodenului şi pot fi imlicate împreună în procese septice şi neoplazice. Restul structurii este intraperitoneală şi mobilă până la nivelul flexurii splenice care este fixată prin ligamentul frenicocolic.

Colonul descendent devine de la nivelul flexurii splenice retroperitoneal şi ajunge la nivelul spaţiului pararenal. Şanţul paracolic stâng este mai îngust decât cel drept.

Colonul sigmoid se extinde de la nivelul zonei de proiecţie a osului iliac până la nivelul sacrului S3. Este intraperitoneal

Rectul împreună cu canalul anal are aproximativ 15 cm. lungime. Treimea sa superioară aeste acoperită de peritoneu. După acest nivel se reflectă anterior pe suprafaţa anterioară a uterului şi a vaginului la femei şi a vezicii urinare la bărbaţi. Recesurile peritoneale, fundul de sac Douglas sau cel rectovezical sunt prezente între aceste organe. Are patru straturi –mucoasa, submucoasa, musculara şi adventice.

Sfincterul anal este format din straturi profunde, superficiale şi subcutanate ce pot fi identificate cu ajutorul bobinei endorectale.

Stadiul T1 constă în tumoră cu semnal predominant hipointens asociată cu hipersemnal T2 la limita dintre mucoasă-submucoasă odată cu păstrarea stratului muscularei proprii.

Stadiul T2 constă în tumoră cu semnal predominant hipointens asociată cu extensie la nivelul submucoasei şi pierderea interfeţei dintre musculara proprie şi submucoasă.

Stadiul T3 constă în tumoră cu semnal predominant hiperintens în T2 faţă de semnalul muscular precum şi extensia tumorală în grăsimea perirectală.

Stadiul T4 extensia tumorii către structurile adiacente şi reflecţiile peritoneale.

Conturul spiculiform se manifestă în cazul extensiei extramurale şi asociază răspuns desmoplastic fibrotic. Adenopatiile sunt frecvent identificate în mezorect.După iradierea regiunii pelvine zona prezintă anomalii de semnal precum şi priză de contrast care se menţin şi timp de 2 ani înainte de apariţia fibrozei.

Poate fi utilă și examinarea întregului abdomen prin RMN sau Imagistica prin Rezonanță Magnetică pentru depistarea metastazelor sau adenopatiilor abdomino-pelvine.

PET- CT sau Tomografia cu Emisie de Pozitroni efectuată sincron cu Tomografia Computerizată evaluează eventualele metastaze care nu sunt vizibile prin metodele imagistice secționale clasice și monitorizează eficient prin evaluarea aspectului metabolic tumoral răspunsul terapeutic.

Concluzii:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Tumorile colonului și ale regiunii ano-rectale reprezintă o entitate patologică în care medicina modernă a făcut mari progrese legate de diagnostic și terapie astfel încât cunștințele acumulate să fie cât mai utile în vederea prevenirii și tratamentului cât mai eficient și particularizat pentru fiecare caz în parte.

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0