Cum se manifestă astmul?
Pacienții cu astm prezintă 3 simptome cel mai frecvent: tuse, șuierături în piept (wheezing) și greutate în respirație (dispnee).
Astmul este, prin definiție, o boală care se caracterizează prin faptul că simptomele sunt variabile. Pot exista perioade complet lipsite de simptome, crizele de astm pot sa apară dar și să dispară de la sine, simptomele pot fi mai frecvente noaptea sau dimineața devreme.
De asemenea, există perioade când simptomele persistă pe tot parcursul zilei și nopții, perioade ce durează cam 7-10 zile, numite exacerbări.
Cauzele crizelor de astm
Factorul declanșator poate fi: efortul fizic, prezența unui alergen în aerul respirat, emoțiile puternice, infecțiile respiratorii, poluarea atmosferică, fum etc. Dacă factorul declanșator nu este evident, probabilitatea de a avea o criză de astm este mai scăzută.
Dacă pacientul acuză doar tuse, fără alt simptom de însoțire, atunci probabilitatea de a avea astm este mică. Aproape 20% din pacienții care merg la medic acuză tuse, dar nu cu toții au astm.
Pacienții care au diverse alergii ce se manifestă fie prin erupții cutanate (urticarie, eczeme), prin rinită alergică (nas înfundat la contactul cu un alergen) sau conjunctivită (ochi roșii ce lăcrimează la contactul cu un alergen) trebuie să își analizeze și simptomele respiratorii iar dacă observă manifestările tipice pentru astm trebuie să se adreseze medicului.
Criza de astm este foarte frecvent simulată de un atac de panica. Medicului ii va fi foarte greu să facă diferența (deoarece și criza de astm poate fi declanșată de emoții puternice) și va recomanda efectuarea unei spirometrii sau chiar un tratament de probă. Un atac de panica se mai însoțește și de amețeli, furnicături (parestezii), dureri în piept.
Astmul la copii
Copii care au astm, respiră greu și zgomotos (șuierător), tușesc, evită efortul fizic (obosesc repede când se joacă cu copiii de aceiași vârstă, evită să meargă pe jos - doresc sa fie luați în brațe des). De asemenea simptomele se pot agrava noaptea.
În cazul copiilor foarte mici (cu vârsta mai mică de 5 ani) diagnosticul este și mai dificil, deoarece și o simpla infecție virală respiratorie poate produce șuieraturi în piept dar fără ca și copilul să aibă astm. Acești copii nu pot face spirometrii care să confirme diagnosticul (nu își pot coordona corect mișcările respiratorii).
Daca aveți în familie rude (părinți, frați, surori) care au simptome sugestive pentru astm, trebuie să știți că în unele cazuri astmul se moștenește.
Este foarte important ca pacienții să își recunoască singuri simptomele, deoarece trebuie să știe când să își administreze medicația pentru a evita agravarea unei crize sau a unei exacerbări.
Frecvența crizelor este un semn al controlului bolii. Când crizele sunt mai rare (cel mult o criză la 2 săptămâni) și nu apar crize în timpul nopții, astmul poate fi considerat ca fiind controlat.
Sursa foto: Shutterstock
