Cum se diagnostichează astmul?

În primul rând, astmul se diagnostichează clinic

Ce înseamnă acest lucru? Medicul vă va întreba ce vă supără, cum este respirația dumneavoastră, cât de des apar simptomele, dacă există vreun factor declanșator evident pentru simptomele dumneavoastră.

De asemenea, medicul vă va întreba dacă aveți în familie persoane ce suferă de astm sau alergii și vă va întreba și daca dumneavoastră vă știți alergic/alergică.

Alte întrebări ce vă pot fi adresate sunt legate de locul de muncă sau de locuința dumneavoastră (lucrați într-un mediu cu substanțe toxice ce pot fi inhalate, aveți praf, mucegai, igrasie în locuință, aveți un animal de companie).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Medicul vă va asculta plămânii cu un stetoscop. Este posibil ca uneori sa fie necesară si măsurarea oxigenării sângelui cu un pulsoximetru (ce se potrivește pe deget), mai ales dacă sunteți într-o criză de astm.

 

 

Testele mai amanuntite

Dacă suspiciunea de astm este mare până acum, medicul vă poate recomanda o radiografie pulmonară (pentru a exclude alte boli pulmonare) și o spirometrie.

Spirometria este de fapt o metodă de testare a capacitații respiratorii. Pacienții suflă cu toată puterea într-un aparat numit spirometru, urmând indicațiile medicului/asistentului. Dacă se menține suspiciunea de astm, este posibil să vi se administreze, prin inhalare, un medicament care dilată căile respiratorii și apoi să vi se repete spirometria. Dacă valorile obținute se îmbunătățesc, astmul este confirmat.

Dacă sunteți alergic este posibil să vi se recomande un consult alergologic și efectuarea unei testări cutanate la diverși alergeni.

Deoarece astmul este o boală variabilă, este posibil ca spirometria să fie normală, dar să se mențină suspiciunea de astm pe baza simptomelor dumneavoastră. Atunci medicul vă poate recomanda un tratament de probă pentru câteva săptămâni. Dacă simptomele se ameliorează, probabilitatea de a avea astm este mare.

Dacă sunteti în vârstă și este posibil să aveți și boli cardiace, medicul vă poate recomanda o electrocardiogramă (ECG), dozarea BNP din sânge și eventual un consult cardiologic, deoarece și bolile cardiace produc respirație grea (dispnee).

În cazul copiilor în vârstă de peste 5 ani, se aplică aceleași principii de diagnostic ca și în cazul adulților, doar că diagnosticul este pus de obicei de medicul pediatru.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

În cazul copiilor mai mici de 5 ani, spirometria își pierde din valoarea diagnostică și atunci este foarte importantă simptomatologia copilului. Este bine ca părinții să își documenteze simptomele copilului (cat de des apar în timpul unei zile, a unei săptămâni sau al unui an, dacă apar mai frecvent noaptea, dacă sunt declanșate de efort fizic, emoții puternice, infecții respiratorii).

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0