Cistocel: cauze, simptome si tratament

Cistocelul, cunoscut și sub denumirea de prolapsul vezicii urinare, este caracterizat de căderea vezicii urinare în vagin. Care sunt cauzele, simptomele și tratamentul cistocelului?

Vezica urinară este amplasată în zona pelvină, între oasele pelviene. Aceasta este alcătuită din mușchi care alcătuiesc un organ în forma unui balon, care se mărește când se umple cu urină. În timpul urinării, vezica este golită pe măsură ce uretra transportă urina în afara corpului.

La femei, pereții vaginali sunt cei care susțin vezica urinară. Pe măsura înaintării în vârstă sau a stresului provocat în organism de nașterile repetate, acest perete al vaginului se slăbește. Atunci când se deteriorează, se poate petrece prolapsul vezicii urinare, adică vezica nu mai este susținută și cade în vagin.

Ce este cistocelul?

Cistocelul este o afecțiune în care țesuturile de susținere din jurul vezicii urinare și peretelui vaginal se slăbesc și se întind, permițând vezicii urinare și peretelui vaginal să cadă în canalul vaginal. Cistocelul este cel mai frecvent tip de prolaps de organ pelvin. Prolapsul organului pelvin apare atunci când pereții vaginali, uterul sau ambele își pierd suportul normal și cad sau se umflă în canalul vaginal sau prin orificiul vaginal.

Cauze și frecvență cistocel

Principalii factori de risc pentru cistocel sunt obezitatea, înaintarea în vârstă și paritatea.

Cauze

Slăbirea mușchilor pelvini, care permite căderea vezicii urinare, se poate petrece din mai multe cauze. Cele mai obișnuite sunt:

Nașterea naturală
Constipația și efortul la defecație
Tusea cronică
Ridicarea unor greutăți mari
Supragreutatea sau obezitatea
Histerectomia
Tusea cronică

Pe măsură ce trec anii, riscul de cistocel crește din cauza deteriorării naturale a țesuturilor. Mai mult decât atât, și menopauza sporește riscul de cistocel, scăderea bruscă de estrogen specifică menopauzei slăbind musculatura femeii.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Frecvență

Cistocelul este întâlnit destul de frecvent, experții estimând că aproape jumătate dintre femeile care au născut au un anumit grad de prolaps de organe pelvine. Cu toate acestea, multe alte femei cu această afecțiune nu prezintă simptome, deci afecțiunea este subdiagnosticată și nu se știe exact câte femei sunt afectate de cistocel.

Un studiu mai vechi, Women's Health Initiative, a estimat că prevalența prolapsului vezicii urinare este de 34,3% pentru femeile care au încă uter și de 32,9% pentru femeile care au suferit o histerectomie (operație de îndepărtare a uterului).

Simptome cistocel

Multe femei cu cistocel nu au simptome, dar cu cât este mai avansat, cu atât este mai probabil să apară semne. În stadiu incipient, cistocelul rareori se manifestă. Atunci când apar, simptomele sunt următoarele:

Prezența unor umflături la nivelul vaginului
Senzația de greutate în zona pelvină
Senzația de presiune în zona vaginului
Dificultăți resimțite la debutul urinării
Senzația că nu a fost golită complet vezica urinară
Nevoia frecventă de a urina
Incontinența urinară în anumite momente în care se pune presiune pe vezică (în timpul strănutului, a tusei, a râsului sau a unor activități fizice solicitante)
Infecții urinare recurente
Durere lombară
Durere în timpul contactului sexual

Diagnosticare cistocel

Pentru diagnosticarea cistocelului e necesară o examinare ginecologică, dar se folosesc și alte teste și analize în vederea stabilirii diagnosticului corect. Printre aceste teste se numără și ecografia, precum și cistoscopia.

În funcție de poziționarea vezicii urinare la nivelul vaginului, cistocelul are 3 grade:

Cistocel grad 1 – este cel mai blând, vezica urinară fiind doar parțial căzută în vagin;
Cistocel grad 2 – moderat, vezica urinară căzând în vagin;
Cistocel grad 3 – cel mai sever, vezica urinară este complet căzută în vagin.

Concret, medicul întreabă pacienta despre simptomele pe care le are și despre istoricul medical și efectuează un examen fizic, inclusiv un examen pelvin pentru a verifica abdomenul inferior. Medicul poate solicita pacientei să stea în picioare în timpul unei părți a examenului fizic, ceea ce se poate simți incomod, dar permite acestuia să determine severitatea cistocelului. De asemenea, medicul poate solicita unele analize pentru a afla cât de avansat este cistocelul sau pentru a ajuta la identificarea ori excluderea altor probleme ale tractului urinar sau ale pelvisului.

În ceea ce privește istoricul medical, medicul poate adresa întrebări despre simptome, cum ar fi umflături sau noduli în vagin, presiune sau greutate pelviană și incontinență urinară, despre istoricul de sarcini și nașteri, probleme medicale actuale și trecute, inclusiv intervenții chirurgicale, dar și despre istoricul familial, dacă pacienta ia medicamentele eliberate fără prescripție medicală sau unele pe bază de rețetă și despre obiceiurile intestinale.

Dacă pacienta are probleme cu golirea completă a vezicii urinare sau dacă are alte simptome ale tractului urinar inferior, medicul poate utiliza unul sau mai multe dintre următoarele teste pentru a examina tractul urinar.

Măsurarea urinei reziduale postmicționare determină cât de multă urină rămâne în vezică după urinare.
Cistouretrograma de golire folosește raze X pentru a arăta cum curge urina prin vezică și uretră.

Tratament cistocel

Tratamentul cistocelului este stabilit în funcție de severitatea cistocelului și de simptomatologia acestuia.

În stadiu incipient, poate să nu fie nevoie de tratament

Dacă cistocelul este în stadiu incipient și nu afectează calitatea vieții femeii, medicul poate recomanda expectativă și protejarea vezicii urinare prin evitarea ridicării greutăților.

În stadii mai avansate, există mai multe opțiuni de tratament

Dacă însă simptomele afectează calitatea vieții, medicul poate recomanda montarea unui pesar sau tratamentul chirurgical. Pesarul este un dispozitiv amplasat în vagin pentru a susține vezica urinară la locul ei. Acesta necesită îndepărtare și dezinfectare frecventă pentru prevenirea apariției unei infecții.

Și exercițiile Kegel pot fi utile în tratamentul cistocelului. Aceste exerciții structurate, individualizate ajută la întărirea mușchilor podelei pelvine. Dacă acești mușchi devin mai puternici, acest lucru ajută la menținerea vezicii urinare în poziție și împiedică scurgerea urinei.

În ceea ce privește tratamentul medicamentos, terapia hormonală pentru înlocuirea estrogenului la menopauză poate ajuta la fortificarea țesuturilor care susțin vezica urinară. Estrogenul poate fi administrat atât pe cale orală, cât și la nivel cutanat, prin aplicarea unor plasturi sau a unei creme.

De asemenea, dacă tratamentele nechirurgicale nu funcționează sau cistocelul este sever, se poate lua în considerare intervenția chirurgicală. Cea mai frecventă procedură chirurgicală pentru repararea unui cistocel este repararea vaginală anterioară, numită și colporafie anterioară. În timpul acestei proceduri, medicul chirurg aduce vezica urinară înapoi în poziția sa normală și strânge mușchii și țesuturile care țin vezica în loc folosind cusături.

Altă modalitate de a repara un prolaps de vezică urinară este efectuarea unei colpopexii sacrale, care se face de obicei laparoscopic. Această procedură are ca scop plasarea unei plase permanente pe pereții anterior și posterior ai vaginului și apoi atașarea acesteia de ligamentul longitudinal anterior sub promontoriul sacral. Operația se poate face singură sau împreună cu colporafia anterioară. Rata de succes a acestei proceduri este de 60% până la 89%. Complicațiile posibile includ eroziunea, infecțiile și ruperea organelor.

Medicul poate efectua și o procedură pentru a trata sau a preveni incontinența urinară în același timp cu intervenția chirurgicală pentru repararea cistocelului. O altă opțiune chirurgicală pentru a trata cistocelul este intervenția chirurgicală obliterativă, o procedură care îngustează sau închide tot sau o parte a vaginului pentru a oferi mai mult sprijin pentru vezica urinară. După această intervenție chirurgicală, femeia nu mai poate avea contact sexual vaginal.

Când se efectuează intervenții chirurgicale pentru cazuri mai grave de cistocel, unele femei vor avea nevoie ulterior de o altă intervenție chirurgicală deoarece prima operație a eșuat, cistocelul a revenit sau s-a dezvoltat o altă problemă a planșeului pelvin. Femeile care sunt mai în vârstă, care fumează, au diabet sau care au suferit o histerectomie pot prezenta un risc mai mare de complicații.

Care sunt complicațiile cistocelului?

Cistocelul poate exercita presiune sau poate duce la o îndoire a uretrei și poate provoca retenție urinară, o afecțiune în care nu se poate goli toată urina din vezică. În cazuri rare, cistocelul poate duce la o îndoire a ureterelor și poate cauza acumularea de urină în rinichi, ceea ce poate duce mai departe la afectarea rinichilor.

Care este prognosticul pacientei cu cistocel?

Deși nu este o afecțiune care să pună viața în pericol, cistocelul poate avea un impact negativ asupra calității vieții unei femei. Dacă nu este tratat deloc, starea pacientei poate continua să se agraveze. În cele mai grave cazuri, femeia poate ajunge să nu poată urina cum trebuie, ceea ce poate provoca leziuni sau infecții renale.

Se poate preveni cistocelul?

Anumiți factori de risc, inclusiv munca fizică grea, kilogramele în plus și constipația, pot fi controlați, în timp ce alți factori de risc, cum ar fi antecedentele familiale, nu pot fi controlați. Pe măsură ce o femeie îmbătrânește, și apariția cistocelului este mai probabilă.

Cum se poate evita agravarea cistocelului?

Deși nu există o metodă sigură prin care să poată fi prevenit cistocelul, se pot lua măsuri pentru a ușura simptomele acestuia, odată apărut, și pentru a preveni agravarea afecțiunii.

Exercițiile pentru mușchii planșeului pelvin: mușchii puternici ai podelei pelvine ajută la menținerea organelor pelvine în loc.
O greutate sănătoasă: excesul de greutate pune presiune asupra pelvisului, deci este de ajutor o alimentație sănătoasă combinată cu activitate fizică regulată.
Evitarea ridicării de greutăți sau, când trebuie ridiat ceva neapărat, persoana va avea grijă să se aplece din genunchi, nu din mijloc, și să ridice greutatea cu atenție, mai aproape de trunchi, sprijinindu-se ferm pe picioare.
Prevenirea și tratarea constipației, prin consumul de suficiente fibre (legume, leguminoase, fructe) și de apă.
Controlul tusei cronice, prin tratament în caz de bronșită sau alte afecțiuni și evitarea fumatului.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Cystocele
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK564303/
Cleveland Clinic - Cystocele (Fallen Bladder)
https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15468-cystocele-fallen-bladder#outlook--prognosis
NCBI - Various Approaches and Treatments for Pelvic Organ Prolapse in Women
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6336571/
Studiul „Various Approaches and Treatments for Pelvic Organ Prolapse in Women”, apărut în J Menopausal Med. 2018 Dec; 24(3): 155–162. Published online 2018 Dec 31. doi: 10.6118/jmm.2018.24.3.155, autori: Soo-Ho Chung și Woong Bin Kim

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...