Chistul arahnoidian: ce este și cum se tratează

Chisturile arahnoide sunt cel mai frecvent tip de chist cerebral, intracranian.Chisturile arahnoide nu sunt tumori și, prin urmare, nu indică cancer. Ele sunt adesea congenitale sau prezente la naștere (chisturi arahnoidiene primare), însă pot fi și dobândite, cele care se dezvoltă mai târziu în viață (chisturi arahnoidiene secundare) posibil din cauza unei leziuni cerebrale, traumatisme sau infecții . Chisturile arahnoidiene reprezintă 1% din masele intracraniene.

Chisturile arahnoide, la fel ca și chisturile care se dezvoltă pe piele, sunt saci plini cu lichid. În cazul chisturilor arahnoide, acestea sunt umplute cu lichid cefalorahidian.

Richard Bright, un medic englez, a descris primul chist arahnoidian în anul 1831.

Cauze chistul arahnoidian

Chisturile sunt saci plini cu lichid cefalorahidian și nu trebuie confundate cu tumori!

Nu se cunoaște cauza exactă a chistului arahnoidian. Cauza probabilă a unui chist arahnoidian este o ruptură a membranei arahnoidiene, unul dintre cele trei straturi de țesut care înconjoară și protejează creierul și măduva spinării. Oamenii de știință cred că chisturile arahnoidiene se dezvoltă din cauza unei scindări a membranei arahnoide, un strat care protejează creierul. O mulțime de chisturi arahnoide de obicei nu provoacă simptome.

Chisturile arahnoide se dezvoltă fie în afara lobului temporal, fie pe coloana vertebrală. Simptomele chisturilor arahnoide depind în mare măsură de localizarea lor.

Chisturile arahnoide pot fi primare sau secundare. Chisturile arahnoidiene primare sunt congenitale (prezente la naștere), rezultând din dezvoltarea anormală a creierului și măduvei spinării în timpul sarcinii timpurii. Chisturile arahnoidiene secundare sunt mai puțin frecvente și rezultă din leziuni ale capului, meningite, tumori sau ca o complicație a intervenției chirurgicale pe creier.

Majoritatea cazurilor diagnosticate de chisturi arahnoidiene sunt sporadice și apar la persoanele fără antecedente familiale de chisturi arahnoidiene.

Cu toate acestea, au fost raportate și cazuri familiale de chisturi arahnoidiene, sugerând că o predispoziție genetică poate juca un rol important în cazul unor pacienți.

Chisturile arahnoidiene pot apărea, de asemenea, secundar altor tulburări care pot fi moștenite. În aceste situații, chisturile arahnoidiene fac parte dintr-un sindrom genetic, unde există multe alte semne și simptome asociate, legate de sindromul specific cum ar fi:

sindromul Chudley-McCullough,
mucopolizaharidoză
sindromul Marfan
sindromul Aicardi,
sindromul acrocalozal,
o mutație missense (c.2576C>T) în gena repetată a dipeptidei acidului arginină-glutamic (RERE)

Prevalență chistul arahnoidian

Deoarece multe cazuri de chisturi arahnoidiene nu au simptome, este dificil să se determine adevărata frecvență a acestei tulburări în populația generală. In general, sunt depistate intamplator, in cazul unor investigatii imagistice. In alte situatii insa pot dezvolta simptomatologie.

Factori de risc chistul arahnoidian

Aceste chisturi pot apărea la orice vârstă și au fost întâlnite la toate rasele și locațiile geografice. Cu toate acestea, cazurile simptomatice sunt întâlnite predominant la copii. În plus, chistul arahnoidian este de patru ori mai frecvent întâlnit la băieți decât la fete.

Majoritatea cazurilor sunt congenitale, dar nu pot fi observate decât mai târziu în viață.

Simptome chistul arahnoidian

Semnele și simptomele unui chist arahnoidian depind de locația și dimensiunea chistului, deși unii pacienți nu dezvoltă niciodată simptome. Drept urmare, majoritatea persoanelor care au un chist arahnoidian nu își dau seama până nu sunt examinate pentru alte probleme medicale, cum ar fi leziunile la cap.

Locul și mărimea chistului arahnoidian determină și apariția de simptome, precum și când ar putea să se manifeste acestea. Majoritatea pacienților dezvoltă simptome înainte de vârsta de 20 de ani și mai ales în primul an de viață. O simptomatologie neobișnuită si particulara a fost descrisa chisturile arahnoide, precum sindromul păpușii Bobble-head, o mișcare ritmică a capului, a fost raportat legat de dilatarea ventriculului trei și de implicarea potențială a cerebelului

De exemplu, simptomele se pot dezvolta dacă ai un chist care apasă pe nervi sau zone sensibile ale creierului ori măduvei spinării. Dacă chistul arahnoidian este localizat în creier, chistul poate produce unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

•   durere de cap;
•   greaţă;
•   vărsături;
•   convulsii;
•   letargie (senzație de slăbiciune generală a organismului);
•   probleme de auz, de vedere;
•   vertij (amețeală);
•   demenţă.

Cand chisturile congenitale mari se dezvolta la copii, simpomele pot genera:

Hidrocefalie
Întârzieri de dezvoltare
Înclinarea involuntară a capului
Probleme endocrine

Dacă chistul arahnoidian se află în coloana vertebrală, el poate comprima măduva spinării sau rădăcinile nervoase și poate provoca simptome precum:

•   dureri progresive de spate și de picioare;
•   scolioză;
•   slăbiciune musculară sau spasme;
•   lipsa sensibilității (amorțeală) sau furnicături în mâini sau picioare;
•   incontinență urinară sau fecală.

Alte simptome pot include:

•   acumularea excesivă de lichid cefalorahidian în creier (hidrocefalie), ducând la creșterea presiunii intracraniene;
•   malformația anumitor oase craniene, rezultând macrocefalie, care este un cap anormal mărit (numai în cazuri rare);
•   simptome neurologice cum ar fi: întârzieri în dezvoltare, modificări comportamentale, incapacitatea de a controla mișcările voluntare (ataxie), dificultăți de echilibru și de mers, tulburări cognitive și slăbiciune sau paralizie pe o parte a corpului (hemipareză).

Diagnostic chistul arahnoidian

Dacă medicul tău suspectează că ai un chist arahnoidian, probabil că îți va cere să faci teste imagistice. Chisturile arahnoidiene sunt diagnosticate cu ajutorului unei tomografii computerizate- CT sau rezonanta magnetica - RMN. Astfel, medicul va putea vedea localizarea și caracteristicile unui chist arahnoidian și va stabili cel mai potrivit tratament pentru tine.

Tomografia computerizată (CT) este adesea suficientă pentru a stabili un diagnostic de chist arahnoid atunci când leziunea se află într-o locație așteptată, cu apariția unui chist cu pereți subțiri plin de lichid.

Când sunt necesare informații suplimentare, un RMN este modalitatea imagistică de elecție pentru evaluarea locației anatomice, a dimensiunii și a structurilor implicate de un chist arahnoid. RMN-ul poate ajuta, de asemenea, la rafinarea diagnosticului diferențial atunci când este necesar. Chistul arahnoid urmează lichidul cefalorahidian (LCR) pe toate secvențele de puls, cu excepția cazului în care a suferit leziuni traumatice și sunt prezenți produse sanguine. Hemoragia în interiorul unui chist arahnoid este rară.

Tratament chistul arahnoidian

Majoritatea chisturilor arahnoidiene sunt stabile și nu necesită tratament. Dacă și cum trebuie tratat chistul arahnoidian depinde de locația și dimensiunea lui. În unele cazuri, chisturile arahnoide fac parte dintr-un sindrom genetic, cum ar fi sindromul Chudley-McCullough, mucopolizaharidoza sau sindromul Marfan, unde există multe alte semne și simptome asociate.

Chisturile arahnoidiene, chiar și cele mari, care nu provoacă simptome sau nu pun presiune pe creier sau măduva spinării, nu necesită tratament. Cu toate acestea, dacă chisturile provoacă probleme și simptome care interferează cu viața de zi cu zi, se poate recomanda tratamentul. Acest lucru va depinde în întregime de dimensiunea și locația chisturilor, precum și de simptomele pe care le întâmpinați. Unii pacienți sunt capabili să funcționeze bine cu chisturile, în timp ce altora le este greu să trăiască normal.

Tratarea chisturilor arahnoide implică de obicei drenarea sacilor plini cu lichid pentru a reduce si ameliora presiunea exercitată asupra țesutului cerebral din jur. Procedurile pentru tratarea chisturilor arahnoide includ craniotomia și șuntarea. O craniotomie este o procedură chirurgicală care implică crearea unei deschideri în craniu pentru a perfora pereții chistului și a lăsa lichidul să se scurgă.

Șuntarea presupune introducerea unui tub în peretele chistului și lăsarea acestuia acolo, permițând lichidului să se scurgă treptat. Între cele două, craniotomiile sunt mai frecvent efectuate pentru a trata chisturile arahnoide. Un medic vă va putea recomanda cel mai bun tratament în funcție de dimensiunea și localizarea chisturilor, istoricul dumneavoastră medical și alți factori. În această privință, se poate lua în considerare o intervenție chirurgicală.

Acest lucru poate fi realizat prin mai multe opțiuni de tratament:

• craniotomia, când printr-o intervenție chirugicală se face o deschidere în craniu, în peretele chistului arahnoidian pentru a asigura fluxul normal de lichid cefalorahidian Aceasta este o procedură mai invazivă, dar permite neurochirurgului să inspecteze direct și să abordeze chistul arahnoidian. Rar, chistul arahnoidian se umple cu lichid și trebuie tratat din nou.
• șuntul, plasarea unui shunt chisto-peritoneal – în cazul manevrării ventriculo-peritoneale neurochirurgul introduce un tub flexibil în chistul arahnoidian care va permite lichidului să se scurgă și să fie absorbit în altă parte a corpului.

Complicații chistul arahnoidian

De obicei nu există complicații ale unui chist arahnoid. Dacă există o complicație rară a chistului arahnoid, aceasta depinde de localizare și de ce structură anatomică este distorsionată de chistul arahnoid. Un chist arahnoid rupt poate provoca, de asemenea, higroame subdurale sau hematoame subdurale care trebuie tratate. In acest caz, dacă chistul arahnoidian nu este tratat, pot apărea leziuni la nivelul creierului sau măduvei spinării din cauza unei expansiuni progresive a chistului sau a sângerării în interiorului chistului.

Chisturile arahnoidiene pot duce, de asemenea, la un hematom subdural, adică o colectare de sânge în craniu, în interiorul meningelor. Ruperea unui chist arahnoidian poate apărea spontan, dar acesta este un eveniment foarte rar.

Simptomele se rezolvă sau se ameliorează, de obicei, cu ajutorul tratamentului.

Prognostic și monitorizare chistul arahnoidian

Chiar dacă majoritatea chisturilor arahnoidiene sunt prezente la naștere, de obicei nu provoacă niciun simptom pe tot parcursul vieții.

Dacă simptomele se dezvoltă, depinde de mărimea și localizarea specifică a chistului arahnoidian în creier.

Chisturile mici, de regulă, nu provoacă simptome și majoritatea rămân constante ca mărime. Totuși, unele cresc în dimensiune și în cele din urmă, determină apariția simptomelor, mai ales dacă apasă pe un nerv cranian, pe creier sau pe măduva spinării.

Dacă ai un chist arahnoidian asimptomatic, probabil vei putea să te bucuri de o viață normală, chiar și fără tratament. Medicul îți va recomanda controale periodice pentru a monitoriza modificările.

Dacă ai un chist simptomatic, drenarea sau îndepărtarea acestuia ar trebui să îți rezolve simptomele.

În cazuri rare, un chist arahnoidian în expansiune, netratat ar putea provoca leziuni neurologice permanente.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:

Arachnoid Cysts, 2021,Matthew L. White; Joe M Das.

Johns Hopkins Medicine: „Arachnoid cysts”, https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arachnoid-cysts NIH: „Arachnoid cysts”, https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/17/arachnoid-cysts
NIH: „Arachnoid Cysts Information Page”, https://www.ninds.nih.gov/Disorders/All-Disorders/Arachnoid-Cysts-Information-Page
Nord National Organization for Rare Disorders: „Arachnoid cysts”, https://rarediseases.org/rare-diseases/arachnoid-cysts/
Weill Cornell Medical College: „Arachnoid Cysts/Intracranial Cysts”, https://weillcornellbrainandspine.org/condition/arachnoid-cysts-intracranial-cysts
Radiopaedia: „Arachnoid cyst”, https://radiopaedia.org/articles/arachnoid-cyst
Columbia Neurosurgery: „Arachnoid Cysts”, https://www.neurosurgery.columbia.edu/patient-care/conditions/arachnoid-cysts Healthline: „Arachnoid Cysts”,

Te-ar mai putea interesa și...

TE-AR MAI PUTEA INTERESA ȘI...