Ce investigații trebuie să faci dacă ai probleme digestive?

Problemele digestive sunt de multe tipuri și vă pot afecta sănătatea pe termen lung. Ce investigații trebuie să iei în considerare dacă ai probleme digestive ?

Cum este diagnosticată o tulburare digestivă?

Pentru a ajunge la un diagnostic pentru tulburările digestive, medicul va analiza  istoricul medical amănunțit și precis, menționând simptomele pe care le-ai experimentat și orice alte informații pertinente. Un examen fizic este, de asemenea, făcut pentru a ajuta la evaluarea mai completă a problemei. 

Unii pacienți trebuie să fie supuși unei evaluări diagnostice mai ample. Acestea pot include teste de laborator, teste imagistice și/sau proceduri endoscopice. Aceste teste pot include oricare sau o combinație a următoarelor:

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Teste de laborator

Test pentru sânge ocult în fecale. Un astfel de test verifică sângele ascuns (ocult) în scaun, pentru a depista eventualele leziuni. 

Cultura scaunului. O cultură de scaun verifică prezența bacteriilor anormale în tractul digestiv care pot provoca diaree și alte probleme. Testul va arăta dacă sunt prezente bacterii anormale în intestin.

Teste imagistice

Există multe tipuri diferite de teste imagistice utilizate pentru diagnosticarea bolilor sistemului digestiv.

Tomografie computerizată (scanare CT)

O tomografie computerizată utilizează mai multe tipuri de raze X, pentru a crea imagini ale corpului din unghiuri diferite, într-o perioadă foarte scurtă de timp. Aceste imagini sunt colectate de un computer pentru a oferi o serie de „felii” ale corpului, care pot ajuta medicii să determine ce vă cauzează simptomele.

Angiografie CT

Acest test combină o scanare CT cu injecția unui colorant de contrast care evidențiază vasele de sânge și țesuturile din abdomen.

Colonoscopie virtuală

Noua tehnologie a făcut posibil ca un computer să capteze imagini CT ale colonului și să reconstruiască un model tridimensional al colonului. Interiorul acestuia poate fi inspectat, evident, fără a provoca nicio durere, în căutarea de anomalii. Cu toate acestea, dacă se constată o anomalie, va fi necesară o prelevare de țesut, fie prin sigmoidoscopie, fie prin colonoscopie.

Imagistica prin rezonanță magnetică (RMN)

RMN produce imagini foarte clare ale corpului uman fără utilizarea razelor X. RMN utilizează un magnet puternic, cu unde radio și un computer pentru a produce aceste imagini. Examenul RMN nu prezintă niciun risc pentru o persoana dacă sunt respectate indicațiile de siguranță.

Scanare cu radionuclizi

Numită și scanare nucleară, scanarea cu radionuclizi este un test în care pacientul fie înghite, inhalează, fie i se injectează o cantitate mică de material radioactiv. O cameră specială este utilizată pentru a detecta radioactivitatea, producând imagini ale organelor și zonelor corpului care nu pot fi văzute bine cu raze X standard. Multe creșteri anormale ale țesuturilor sau tumori sunt vizibile în special folosind scanarea cu radionuclizi.

Pe lângă afișarea structurii unui organ, scanarea cu radionuclizi permite medicului să vadă cum funcționează organul. Un organ bolnav sau care funcționează prost va apărea diferit pe scanare față de un organ sănătos.

Informațiile sunt valoroase în diagnosticarea multor boli, inclusiv a cancerului. Deși sunt utilizate radiațiile în această tehnică de scanare, testul este foarte sigur. Doza reală de radiație este destul de mică și rămâne în corpul tău doar pentru o perioadă scurtă de timp. Consumul de multe lichide după scanare te va ajuta să elimini orice material radioactiv.

Alte teste

Teste gastroenterologice superioare și inferioare

Testele gastroenterologice superioare utilizează raze X pentru a examina esofagul, stomacul și prima parte a intestinului subțire (duodenul).

Pentru aceste teste, trebuie să bei un lichid cremos numit bariu. Pe măsură ce bariul trece prin tractul digestiv, acesta umple și acoperă esofagul, stomacul și prima parte a intestinului subțire, făcându-le mai vizibile cu raze X. Apoi, un aparat cu fluoroscop este ținut peste partea corpului examinată și transmite imagini continue către un monitor video.

Acest test este utilizat pentru a diagnostica:

•    Herniile hiatale
•    Ulcere
•    Tumori
•    Varice esofagiene
•    Obstrucție sau îngustare a tractului gastrointestinal superior

Testele gastro-enterologice inferioare sau clismele cu bariu sunt utilizate pentru a examina intestinul gros și rectul. Pentru acest test, bariul sau un lichid care conține iod este introdus treptat în colon printr-un tub introdus în rect. Pe măsură ce bariul trece prin intestinele inferioare, acesta umple colonul, permițând radiologului să vadă formațiuni anormale sau polipi și zone îngustate.

Testul este utilizat pentru a detecta:

•    Polipii colonului
•    Tumori
•    Boala diverticulară
•    Gastroenterita
•    Locuri de îngustare și obstrucție
•    Colita ulcerativă sau boala Crohn
•    Alte cauze de durere abdominală sau sânge, mucus sau puroi în scaun

Ecografie abdominală

Aparatul cu ultrasunete trimite unde sonore de înaltă frecvență care reflectă structurile corpului, trimițându-le către un computer care creează o imagine a organelor și structurilor din abdomen. Acest lucru se face cu o sondă portabilă care este deplasată peste abdomen. Nu există expunere la radiații cu acest test.

Radiografie abdominală

O cantitate mică de radiații este utilizată pentru a face o fotografie înregistrată pe film sau pe computer.

Proceduri endoscopice

Colonoscopie. Colonoscopia este o procedură care permite medicului să vadă întreaga lungime a intestinului gros (colon). Poate ajuta adesea la identificarea creșterilor anormale, a țesutului inflamat, a ulcerelor și a sângerărilor. Aceasta implică introducerea unui colonoscop, un tub lung, flexibil, luminat, prin rect, în colon. 

Colangiopancreatografia endoscopică retrogradă (ERCP). ERCP este o procedură care permite medicului să diagnosticheze și să trateze probleme la nivelul ficatului, vezicii biliare, căilor biliare și pancreasului. Procedura combină raze X și utilizarea unui endoscop. Acesta este un tub lung, flexibil, luminat. Obiectivul este ghidat prin gura și gâtul pacientului, apoi prin esofag, stomac și duoden (prima parte a intestinului subțire). Apoi, un tub este trecut prin lunetă și se injectează un colorant care va permite organelor interne să apară pe o raze X.

Esofagogastroduodenoscopie (numită și EGD sau endoscopie superioară). O EGD (endoscopie superioară) este o procedură care permite medicului să examineze interiorul esofagului, stomacului și duodenului cu un endoscop. Acesta este ghidat în gură și gât, apoi în esofag, stomac și duoden. 

Sigmoidoscopie. O sigmoidoscopie este o procedură de diagnostic care permite furnizorului de asistență medicală să examineze interiorul unei porțiuni din intestinul gros și este utilă pentru identificarea cauzelor diareei, durerii abdominale, constipației, creșterilor anormale și sângerărilor. Un tub scurt, flexibil, luminat, numit sigmoidoscop, este introdus în intestin prin rect, pentru a facilita vizualizarea interiorului.

Alte proceduri

Manometria anorectală. Acest test ajută la determinarea forței mușchilor rectului și anusului. Manometria anorectală este utilă în evaluarea malformațiilor anorectale și a bolii Hirschsprung, printre alte probleme. Un tub mic este plasat în rect pentru a măsura presiunile exercitate de mușchii sfincterului.

Manometria esofagiană. Acest test ajută la determinarea forței mușchilor din esofag. Este util în evaluarea refluxului gastroesofagian și a anomaliilor de înghițire. Un tub mic este ghidat în nară, apoi trecut în gât și, în cele din urmă, în esofag. Apoi se măsoară presiunea mușchilor esofagieni în repaus.

Monitorizarea pH-ului esofagian. Un monitor de pH esofagian măsoară aciditatea în interiorul esofagului. Este util în evaluarea bolii de reflux gastroesofagian. Un tub subțire din plastic este plasat într-o nară, ghidat în jos pe gât și apoi în esofag. Tubul se oprește chiar deasupra sfincterului esofagian inferior. La capătul tubului din interiorul esofagului se află un senzor care măsoară pH-ul sau aciditatea. Celălalt capăt al tubului din afara corpului este conectat la un monitor care înregistrează nivelurile de pH pentru o perioadă de 24 până la 48 de ore.

Endoscopie capsulară. O endoscopie cu videocapsulă ajută la examinarea intestinului subțire, deoarece procedurile tradiționale, cum ar fi o endoscopie superioară sau colonoscopia, nu pot ajunge în această parte a intestinului. Această procedură este utilă pentru identificarea cauzelor sângerării, detectarea polipilor, bolilor inflamatorii intestinale, ulcerelor și tumorilor intestinului subțire.

Manometria gastrică. Acest test măsoară activitatea electrică și musculară din stomac. Furnizorul de asistență medicală introduce un tub subțire prin gâtul pacientului, în stomac. Acest tub conține un fir care măsoară activitatea electrică și musculară a stomacului pe măsură ce digeră alimente și lichide. Acest lucru vă arată cum funcționează stomacul și dacă există o întârziere a digestiei.

Colangiopancreatografia prin rezonanță magnetică. Acest test utilizează imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a obține imagini ale căilor biliare. Aparatul folosește unde radio și magneți pentru a scana organele și țesuturile interne.


Sursa foto: Shutterstock
Bibliografie:
https://www.hopkinsmedicine.org/health/treatment-tests-and-therapies/digestive-diagnostic-procedures

 


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0