Ce este tulburarea de adaptare?

Tulburarea de adaptare reprezintă o reacție emoțională sau comportamentală semnificativă clinic față de un stimul stresor. Reacția este disproporționată în raport cu natura stimulului, care face parte din gama experiențelor de viață normale - căsătorie, nașterea unui copil, schimbarea locului de muncă. Din ce cauze apare și cum se tratează această tulburare?

Tulburarea de adaptare apare atunci când o persoană se confruntă cu dificultăți semnificative de a se adapta la schimbările majore din viață, cum ar fi evenimentele stresante, traumele sau situațiile dificile. Această afecțiune se caracterizează prin apariția unor simptome emoționale și comportamentale care nu sunt considerate normale sau adecvate în contextul acelor circumstanțe specifice.

Cel mai frecvent, tulburarea de adaptare se întalnește la persoane de gen feminin, ori în perioada adolescenței (dar poate apărea la orice vârstă), ori în caz de șomaj sau de boli fizice. Să vedem ce factori o pot declanșa, dar și ce se poate face pentru a o trata.

RECOMANDĂRILE EXPERȚILOR DOC

Din ce cauze apre tulburarea de adaptare?

Ca multe afecțiuni de sănătate mintală, tulburarea de adaptare poate fi cauzată de o combinație de factori. Iată câteva dintre principalele cauze și factorii de risc asociați tulburării:

Factori genetici 

Există anumite predispoziții genetice și biologice care pot face ca unele persoane să fie mai vulnerabile la dezvoltarea tulburării de adaptare în fața evenimentelor stresante. Temperamentele cu anxietate ridicată sunt mai predispuse la reacții exagerate la un eveniment stresant și către dezvoltarea unei tulburări de adaptare. Anumite trăsături de personalitate, cum ar fi pesimismul, tendința de a se îngrijora excesiv sau de a percepe totul negativ, pot influența susceptibilitatea la tulburarea de adaptare.  

Factori biologici

Există o vulnerabilitate mai mare la tulburarea de adaptare la persoanele care au o dizabilitate medicală severă.

Factori psihosociali

La această tulburare sunt mai predispuse persoanele care au pierdut un părinte în primii ani de copilărie sau care au avut experiențe negative de îngrijire parentală. Capacitatea de a tolera frustrarea în viața adultă se corelează cu satisfacerea nevoilor bazale în copilărie. Lipsa de sprijin social ca adult, deci lipsa unei rețele de suport social adecvate și sprijinul insuficient din partea familiei sau prietenilor poate face ca o persoană să se simtă izolată și să aibă dificultăți în a face față schimbărilor din viață.

Stresul major

Evenimentele stresante și traumele, cum ar fi pierderea unui loc de muncă pe care persoana îl considera stabil, divorțul, decesul unei persoane apropiate, relocarea sau alte schimbări majore în viață pot declanșa tulburarea de adaptare. Lipsa abilităților și a strategiilor eficiente de reducere a stresului și adaptare la schimbări poate contribui la dezvoltarea tulburării de adaptare. 

Un istoric personal de tulburări psihice

Persoanele care au avut sau încă se luptă cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea sau depresia, pot fi mai susceptibile la dezvoltarea tulburării de adaptare.

Ce simptome are o persoană cu tulburare de adaptare?

  • Manifestări comportamentale sau emoționale ca răspuns la un stimul stresor identificabil și care durează de cel mult 3 luni de la apariția stresorului/stresorilor.
  • Intensitatea trăirilor este semnificativă.
  • Există o suferință marcantă, în exces față de ceea ce ar fi de așteptat de la expunerea la stimul.
  • Funcționarea socială sau ocupațională este puternic alterată.
  • Odată ce stimulul dispare, simptomele nu persistă mai mult de încă 6 luni.

Există mai multe tipuri de tulburări de adaptare, în funcție de simptomele predominante:

  • Cu dispoziție depresivă
  • Cu anxietate
  • Cu dispoziție mixtă, anxioasă și depresivă
  • Cu perturbarea conduitei
  • Cu tulburare mixtă, a dispoziției și conduitei

Majoritatea simptomelor se diminuează cu timpul chiar și fără tratament, mai ales prin dispariția stimulului. O parte dintre pacienți au o evoluție cronică și dezvoltă secundar depresie, anxietate sau uz de substanțe.

Cum se diagnostichează tulburarea de adaptare?

Diagnosticarea tulburării de adaptare implică evaluarea simptomelor și a istoricului medical și psihologic al individului. De obicei, un diagnostic de tulburare de adaptare este făcut de către un profesionist în sănătate mintală, cum ar fi un psiholog sau un psihiatru. 

Tulburarea de adaptare apare în cel mai recent Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM) sau Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, un ghid utilizat de profesioniștii din domeniul sănătății mintale pentru diagnosticarea și clasificarea afecțiunilor mintale. Pentru a fi diagnosticat cu tulburare de adaptare, simptomele individului trebuie să corespundă criteriilor din DSM.

Procesul de diagnosticare poate include următoarele etape:

Interviu clinic

Profesionistul în sănătate mintală va discuta cu individul despre simptomele pe care le prezintă, precum și despre evenimentele stresante sau schimbările majore din viața sa care pot fi legate de aceste simptome.

Evaluare a istoricului medical și psihologic

Se va analiza istoricul medical și psihologic al individului pentru a identifica eventualele antecedente medicale sau afecțiuni mintale anterioare care ar putea influența prezentul diagnostic.

Excluderea altor afecțiuni

Psihologul sau psihiatrul va evalua dacă simptomele sunt cauzate de o altă tulburare de sănătate mintală, cum ar fi anxietatea, depresia sau stresul post-traumatic. Unele simptome pot fi similare cu ale altor afecțiuni, de aceea este important să se facă o evaluare corectă și să se elimine posibilitatea altor afecțiuni.

Durata simptomelor

Un aspect important în diagnosticarea tulburării de adaptare este legat de durata simptomelor. Simptomele trebuie să apară într-un interval de timp limitat după un eveniment stresant și să persiste timp de cel puțin câteva luni după încetarea evenimentului stresant.

Tratament pentru tulburarea de adaptare

Tratamentul tulburării de adaptare variază în funcție de gravitatea simptomelor și de impactul acestora asupra vieții individului, deci este important ca tratamentul să fie personalizat pentru fiecare individ, luând în considerare circumstanțele și nevoile sale specifice. 

Psihoterapia este tratamentul de elecție penru tulburarea de adaptare; se explorează semnificația stresorului și se încurajează identificarea unor noi mecanisme de adaptare. Și tehnicile de relaxare sunt foarte utile. Tratamentul medicamentos constă în antidepresive sau anxiolitice în funcție de tipul de tulburare de adaptare și de simptomatologia predominantă.

Consiliere și terapie

Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este adesea utilizată pentru a ajuta persoanele cu tulburare de adaptare. Această terapie le ajută să înțeleagă gândurile și emoțiile negative și să învețe să le gestioneze într-un mod sănătos. Terapia de susținere poate fi benefică pentru a oferi sprijin emoțional și pentru a discuta despre dificultățile cu care se confruntă individul. De asemenea, a ține un jurnal poate ajuta la exprimarea și eliberarea emoțiilor legate de schimbările din viață și poate sprijini procesul de adaptare.

Medicamente

În unele cazuri, medicamentele pot fi prescrise pentru a trata simptomele asociate cu tulburarea de adaptare, cum ar fi anxietatea sau depresia. Aceste medicamente pot include antidepresive sau anxiolitice, dar sunt cel mai adesea folosite în combinație cu terapia.

Sprijin social

Sprijinul social este esențial în gestionarea tulburării de adaptare. Participarea la grupuri de suport sau discuțiile sincere cu prietenii și familia ar putea ajuta individul să facă față mai bine la schimbările și stresul vieții.

Tehnici de gestionare a stresului

Învățarea tehnicilor de gestionare a stresului, cum ar fi meditația, yoga, exercițiile fizice și respirația profundă, poate fi utilă pentru a face față mai bine situațiilor dificile. Petrecerea timpului în aer liber și în natură poate avea un efect pozitiv asupra stării de spirit și poate reduce nivelul de stres. 

Suplimente naturale

Anumite suplimente naturale, cum ar fi valeriana sau sunătoarea pot fi testate pentru capacitatea lor de a ajuta la relaxare și la gestionarea stresului. Cu toate acestea, trebuie ca pacientul să discute întotdeauna cu un medic înainte de a lua orice supliment pentru a se asigura că nu există interacțiuni cu alte medicamente sau contraindicații.

Abordări integrate

În cazul unor cazuri mai severe sau complexe, un plan de tratament integrat care combină terapie, medicamente și alte abordări terapeutice poate fi recomandat de către un specialist.

Care este prognosticul în caz de tulburare de adaptare?

Prognosticul în cazul tulburării de adaptare este, în general, bun, însă e nevoie ca persoana care se luptă cu această problemă să vrea să își revină și să caute tratament. Majoritatea persoanelor se adaptează în cele din urmă la schimbările majore din viață și simptomele tulburării de adaptare se ameliorează pe măsură ce se obișnuiesc cu noile circumstanțe. Cu toate acestea, prognosticul poate varia în funcție de gravitatea simptomelor, resursele individuale de adaptare și susținerea socială pe care o primește persoana.

Terapia cognitiv-comportamentală și alte forme de consiliere au demonstrat eficacitate în tratarea tulburării de adaptare, dar prezența altor afecțiuni de sănătate mintală sau fizică poate influența prognosticul. În unele cazuri, tulburarea de adaptare poate coexista cu alte afecțiuni, ceea ce complică tratamentul. 

Persoanele care beneficiază de o rețea socială adecvată, cum ar fi ajutorul din partea familiei, prietenilor sau al unui grup de sprijin pot avea un prognostic mai bun. Susținerea din partea celor din jur poate ajuta la gestionarea mai eficientă a stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. În majoritatea cazurilor, simptomele tulburării de adaptare se remit în termen de câteva luni de la apariția lor.

Se poate preveni tulburarea de adaptare?

Tulburarea de adaptare este o reacție normală la evenimente stresante și schimbări majore din viață, astfel că prevenirea completă a tulburării de adaptare poate fi dificilă. Totuși, riscul poate fi scăzut prin învățarea și dezvoltarea unor abilități eficiente de adaptare la schimbări și stres, prin discuțiile deschise cu oamenii apropiați atunci când apar îngrijorări legate de schimbări majore în viață, dar și prin stabilirea unor obiective și așteptări realiste.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Adjustment disorder
https://medlineplus.gov/ency/article/000932.htm
Science Direct - Systematic review and meta-analysis of predictors of adjustment disorders in adults
https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0165032722001847
Studiul „Systematic review and meta-analysis of predictors of adjustment disorders in adults”, apărut în Journal of Affective Disorders, Volume 304, 1 May 2022, Pages 43-58, https://doi.org/10.1016/j.jad.2022.02.038, autori: Marija Spanovic Kelber et al.


Te-ar mai putea interesa și...


DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0