Cat de credibili sunt markerii tumorali?

Markerul tumoral ideal este o substanţă produsă fie de către tumoră fie de către organism, ca răspuns la prezenţa unui cancer. În timp ce anumiţi markeri sunt specifici unui tip de cancer alţii sunt întâlniţi în mai multe tipuri de cancer. În general, aceşti markeri sunt folosiţi în evaluarea răspunsului la tratamentul aplicat sau în monitorizarea pacientului fără semne de boală.

Ideea de a descoperi prin proceduri simple (ex. analize de sânge) un cancer înainte de a fi evidenţiat clinic sau imagistic nu este nouă. Din păcate sensibilitatea şi specificitatea acestora este modestă motiv pentru care informaţiile aduse de markeri sunt puţin credibile. Există o serie de condiţii non-oncologice asociate cu valori ridicate ale acestora.

Cum functioneaza markerii tumorali

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Markerii tumorali sunt elemente care alături de examenele imagistice şi cele anatomopatologice(biopsia), contribuie la diagnosticarea cancerului la pacienţii la care simptomatologia ridică suspiciunea pentru acesta. Anumiţi markeri au rol prognostic.

La modul ideal, markerii tumorali ar putea fi instrumente de screening pentru populaţia generală. Obiectivul unui test de screening este diagnosticul precoce, situaţie în care şi tratamentele aplicate au şi cea mai mare şansă de a vindeca boala. De departe, singurul marker tumoral acceptat în prezent ca instrument de screening rămâne Antigenul Prostatic Specific(PSA) pentru cancerul de prostată, cu toate că şi în jurul acestuia s-au născut nenumarate controverse. Alţi markeri tumorali fie nu sunt suficienţi de specifici (foarte multe rezultate fals pozitive - adică situaţii în care deşi rezultatul este pozitiv nu se decelează un cancer, motiv de investigaţii costisitoare, inutile şi de asemenea motiv de anxietate, fie nu sunt suficient de crescuţi pe parcursul evoluţiei unui cancer,şi ca urmare greu de depistat precoce un cancer strict prin prisma acestuia. Mai trebuie de asemenea subliniat că aceste substanţe proteice sunt sintetizate în mod natural de către organism, motiv pentru care nivelul normal măsurat nu este niciodată zero.

Markerii tumorali nu sunt crescuţi în toate cazurile de cancer pentru care sunt folosiţi şi ca urmare nu sunt de ajutor în toate cazurile. De exemplu, antigenul carcinoembrionic (CEA) utilizat în monitorizarea recurentei într-un cancer de colon este secretat doar de 70-80% dintre aceste cancere. De asemenea, doar 25%dintre cancerele de colon localizate au nivele serice crescute de CEA, ca urmare folosirea unui asemenea marker în vederea depistării precoce a unui cancer de colon este lipsită de sens. Important de reţinut atât pentru pacienţi cât şi pentru colegii de altă specialitate decât specialităţile oncologice este că markerii tumorali nu sunt şi nu pot fi instrumente de diagnostic şi nu pot înlocui examinarea clinică, evaluarea simptomelor sau explorările imagistice de înalta performanţă. Singurul rol potenţial rămâne în monitorizarea răspunsului la tratament al unui cancer deja diagnosticat.

Cateva exemple de markeri tumorali

O trecere în revista aleatorie a markerilor tumorali evidenţiază neoplazii cel mai frecvent asociate cu creşterea nivelelor serice ale acestora dar şi situaţii de benignitate asociate cu nivele crescute ale acestora.

AFP (alfafetoproteina) prezintă în mod normal nivele mai ridicate la bărbaţi dar şi la femeile gravide sau în condiţiile unor afecţiuni nononcologice cum e cazul hepatitelor, cirozelor sau afecţiunilor inflamatorii intestinale. În privinţa cancerului, tumorile germinale testiculare sau ovariene ca şi anumite hepatocarcinoame sunt însoţite de nivele crescute ale AFP.

CA15-3 (Antigenul Carbohidrat 15-3) creşte în afecţiuni hepatice (ciroză, hepatite), afecţiuni autoimune gen lupus sau sarcoidoză dar şi în cazul unor leziuni mamare benigne. CA 15-3 poate creşte în diverse cancere(mamar-rar în stadiile incipiente... pulmonar, ovarian, endometrial, vezica urinară, sau gastrointestinal.)

CA19-9 crescut îl regăsim în pancreatite,colite ulcerative, afecţiuni inflamatorii ale intestinului dar şi în afecţiuni ale tiroidei sau artrite reumatice.În ceea ce priveşte cancerul,localizarea pancreatică,colorectala dar şi cea de la nivelul ficatului,stomacului sau căilor biliare se însoţeşte frecvent de creşterea nivelului acestuia.

CA 125 creşte în situaţii fiziologice cum ar fi sarcina,menstruaţia dar şi în situaţii patologice nonmaligne cum e cazul endometriozei,chisturilor ovariene,bolii inflamatorii pelvine,pancreatitei,hepatitei,cirozei,peritonitei,etc. Situaţiile patologice oncologice cele mai frecvent asociate cu creşteri ale CA125 sunt cancerul ovarian,mamar,colorectal,pancreas,ficat şi plămân.

CA27.29 creşte frecvent în disfuncţii hepatice sau renale,afecţiuni benigne ale sanului dar şi în prezenţa chistelor ovariene.Ocazional se asociază cu o serie întreagă de neoplazii cum ar fi cancerul de colon,gastric,hepatic,ovarian sau prostată

HCG(gonagotropina corionica umană) este un marker frecvent crescut în situaţii de sarcina dar şi în prezenţa cirozei, a ulcerului duodenal sau a maladiilor inflamatorii intestinale.În oncologie creşterea HCG este frecvent asociată cancerelor testiculare,tumorilor germinale sau neoplaziei gestationale trofoblastice

NSE ( Enolaza neuron specifică) este o enzima frecvent asociată anemiei hemolitice,insuficienţei hepatice, stroke-ului dar şi tratamentului uzual cu inhibitori de pompă de protoni.În oncologie NSE se asociază mai frecvent cu cancerul pulmonar cu celule mici sau cu neuroblastomul.

CEA(antigenul carcinoembrionic) poate cel mai nespecific dintre markerii tumorali creşte frecvent la fumători dar şi la pacienţii cu pancreatită,hepatită,boală inflamtorie intestinală,ulcer peptic,hipotiroidie,obstrucţie biliară sau bronhopneumopatia obstructivă.În oncologie este frecvent asociat cancerelor colorectale,mamare,pulmonare,renale,tiroidiene,ale sferei ORL dar şi în limfoame sau melanom şi exemplele pot continuă.

Cat de utili sunt de fapt

Markerii tumorali au reprezentat pentru începuturile oncologiei moderne fără îndoială un pas înainte în diagnosticul şi monitorizarea bolii.La ora actuală însă aceştia trebuie priviţi cu circumspecţia cuvenită dată fiind lipsa de specificitate şi sensibilitatea mediocră a acestora.Recomandarea fără discernământ a markerilor tumorali în tot felul de situaţii neclare în vederea elucidării diagnosticului nu face decât să ne îndrume către piste false în gândirea medicală.De asemenea tentaţia potenţialilor pacienţi de a-şi doză markerii tumorali, fără o recomandare medicală nu este o atitudine de salutat.Şi această pentru că niciodată aceste analize nu vor pune sau sugera un diagnostic.În plus aceştia reprezintă un motiv serios de angoasă pentru potenţialul pacient în condiţiile unor valori peste aşa zisă valoare normală.

Singura aplicabilitate reală a acestora trebuie să rămână monitorizarea evoluţiei bolii oncologice precum şi răspunsul la tratament iar aici alegerea markerilor se face în funcţie de frecvenţa asocierii acestora cu cancerul respectiv( de exemplu în cancerul ovarian CA125,în cancerul mamar CA15-3 şi CEA,în melanom LDH, şamd).

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

La ora actuală eforturile se îndreaptă către determinarea unor markeri mult mai sensibili şi mult mai specifici fiecărui tip de cancer,pentru fiecare pacient în parte, care permit o monitorizare mult mai bună a răspunsurilor la tratament.Rămâne încă un deziderat neatins identificarea unor substanţe specifice fiecărui tip de cancer care să permită un diagnostic precoce.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0