Cancerul hepatic: speranțe și realități

Potrivit ultimelor date ale OMS publicate în 2020, decesele cauzate de cancerul hepatic în România au ajuns la 3.114, adică 1,33% din totalul deceselor. Rata de mortalitate ajustată în funcție de vârstă este de 8,33 la 100.000 de locuitori, ceea ce plasează România pe locul 45 în lume. În fiecare an, în Statele Unite, aproximativ 25.000 de bărbați și 11.000 de femei se îmbolnăvesc de cancer la ficat, iar aproximativ 19.000 de bărbați și 9.000 de femei mor din cauza acestei boli.

Imensa majoritate a cancerelor hepatice este reprezentată de hepatocarcinoame, o formă de cancer care are drept punct de plecare celula hepatică - hepatocitul. Pe locul secund se află colangiocarcinoamele care se dezvoltă din celulele ductelor biliare intrahepatice. Cele două entităţi au pattern evolutiv diferit şi beneficiază de terapii diferenţiate. Rata de supravieţuire la 1 an este global în jur de 44% în timp ce supravieţuirea la 5 ani este de aproximativ 17%. Esenţial este stadiul clinic la momentul diagnosticului, un stadiu IV având o supravieţuire la 5 ani de sub 3%.

Factori de risc și simptome

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Factorii de risc majori pentru cancerul hepatic sunt reprezentaţi de ciroza etanolică, obezitate şi diabet dar şi infecţia cu virusul hepatic B şi/sau C. Infecţia cu virusul hepatic B creşte riscul de cancer hepatic de aproape 100 de ori cu toate că neoplazia se dezvoltă la câteva decade de la momentul infectant. În ceea ce priveşte factorii ambientali, expunerea la diverse substanţe chimice sau ingerarea unor alimente contaminate cu aflatoxine creşte riscul de cancer hepatic. Factorii de risc sunt cumulativi ceea ce înseamnă că o expunere repetitivă sau succesivă la mai mulţi factori de risc creşte exponenţial riscul de cancer al ficatului. De exemplu, persoanele infectate atât cu virusul hepatic B cât şi cu C au un risc mult mai mare decât purtătorii unui singur tip de virus hepatitic.

În stadiile incipiente, pacientul cu cancer hepatic primitiv nu are o simptomatologie specifică. Simptomele şi semnele cel mai frecvent întâlnite sunt:

durerea abdominală superioară dreaptă, imediat sub rebordul costal, în umărul drept sau durere iradiată în spate
scăderea ponderală inexplicabilă
formaţiune tumorală dură, sensibilă, în partea dreaptă a abdomenului
oboseală marcată.

Marea majoritate a pacienţilor sunt deja diagnosticaţi cu ciroză hepatică şi sunt, în general în urmărirea unui specialist gastroenterolog sau hepatolog. Simptomatologia în acest caz este mai degrabă a cirozei decât a cancerului hepatic. Dacă însă volumul abdomenului creşte prin acumulare de lichid în ciuda tratamentului diuretic, dacă se instalează brusc o encefalopatie hepatică (confuzie, dezorientare) sau dacă survine o sângerare la nivelul esofagului sau stomacului precum şi orice înrăutăţire a evoluţiei unei ciroze, acestea pot sugera dezvoltarea unui cancer hepatic primitiv.

Diagnosticul de cancer hepatic

Diagnosticul este sugerat de tablou clinic completat de examenele de laborator (ex. Dozarea AFP=alfafetoproteina), examenele imagistice gen ecografie abdominală, examen computer tomograf, rezonanţă magnetică nucleară şi confirmat bioptic.

În multe situaţii dacă nivelul AFP (alfafetoproteina) este crescut şi sunt indicii pentru un cancer hepatic primitiv nu se mai recurge la biopsie.

Citește și Cancere asociate sindromului imunodeficientei dobândite (SIDA)

Tratament

Opţiunile terapeutice depind de o serie de factori printre care: întinderea ariei hepatice afectate de cancer, prezenţa sau absenţa metastazelor, afecţiunile asociate şi preferinţa pacientului şi nu în ultimul rând gradul de afectare a ţesutului hepatic restant postoperator.

În stadiile iniţiale viza terapeutică este curativă şi este apanajul exclusiv al chirurgiei. În general tumorile cu dimensiuni sub 5 cm sunt operate. Intervenţia se numeşte hepatectomie şi constă în îndepărtarea unei părţi din ficat. Condiţia hepatectomiei este o funcţie hepatică normală a ţesutului hepatic restant, ca urmare un ficat profund afectat de ciroză reprezintă o contraindicaţie pentru hepatectomie.

Opţiunea de transplant hepatic este limitată de stadiul bolii (tumori unice sub 5 cm diametru sau nu mai mult de 3 tumori cu dimensiuni sub 3 cm) precum şi de prezenţa unui donator compatibil.

Alte opţiuni terapeutice sunt termoablatia prin radiofrecvenţă(RFA), injecţia percutanată de etanol sau radioterapia prin variantele de radioterapie stereotactică sau radioembolizare.

În condiţiile în care din diverse motive nu se poate interveni chirurgical în scop curativ, se apelează la diverse modalităţi terapeutice care pe de o parte micşorează volumul tumoral, pe de altă parte reduc creşterea tumorii, rezultatul final fiind creşterea duratei de supravieţuire.

Între aceste metode, chemoembolizarea este o procedură prin care se injectează direct în artera hepatică substanţe citotoxice. Pe această cale fluxul sangvin în artera hepatică este încetinit ceea ce face ca timpul de staţionare al chimioterapicelor la nivelul tumorii să fie prelungit şi eficiența acestora mai mare.

Terapia ţintă (target) este o terapie orientată către diverse gene, proteine sau ţesut din vecinătatea tumorii care, împreună sau individual, contribuie la creşterea tumorală.

În cancerul hepatic primitiv principala ţintă este factorul de creştere vascular endotelial (VEGF). Terapia antiangiogenică blochează sinteza de noi vase la nivelul tumorii (angiogeneza). Deoarece tumora are nevoie de nutrienţi pentru a se dezvolta, nutrienţii care sunt furnizaţi pe cale circulatorie pot să fie opriți prin blocarea producerii acestor căi, care va duce la "îngheţarea" tumorilor. Prin acest mecanism acţionează Sorafenib, cel mai uzual antiangiogenic aprobat pentru această localizare a bolii oncologice.

O cale promiţătoare în terapia cancerului hepatic o reprezintă imunoterapia. În acest moment cercetarea clinică în această localizare s-a orientat către 4 mari direcţii: imunomodulatori, anticorpi monoclonali, transferul de celule adoptive şi terapia cu virusuri oncolitice.

În ceea ce priveşte inhibitorii de puncte de control sau imunomodulatorii, aceştia acţionează asupra unor molecule care servesc drept puncte de control şi de echilibru în reglarea răspunsurilor imune. Prin blocarea moleculelor inhibitorii sau din contră, stimularea moleculelor activatorii, aceste tratamente iniţiază sau exacerbează răspunsul imun antitumoral preexistent. În acest moment mai mulţi asemenea inhibitori sunt în stadii avansate ale studiilor clinice (Nivolumab, Tremelimumab, etc). Din păcate, aceste tipuri de tratament sunt total contraindicate la pacienţii cu istoric îndepărtat sau recent de hepatită virală din cauza agravării infecţiei prin hepatită autoimună posibil secundară imunoterapiei.

În ceea ce priveşte anticorpii monoclonali, aceştia sunt molecule care au drept target antigene specifice tumorale. Şi în această direcţie sunt mai multe studii clinice în derulare cu rezultate preliminare promiţătoare (ex. Ramucirumab, etc).

Transferul de celule adoptive constă în recoltarea de celule T de la pacient, modificarea genetică a acestora în vederea creşterii activităţii antitumorale şi reintroducerea în corpul pacientului.

Terapia cu virusuri oncolitice foloseşte virusuri modificate care odată introduse în corpul pacientului induc un răspuns imun specific.

Uniunea Europeană a aprobat un tratament inovator pe bază de imunoterapie pentru pacienții diagnosticaţi cu carcinom hepatocelular, cea mai întâlnită formă de cancer de ficat. Terapia este indicată doar pentru pacienții adulți care suferă de carcinom hepatocelular avansat sau nerezecabil, care nu au mai făcut înainte alte tratamente sistemice. Acest tratament pe bază de imunoterapie este compensat integral, prin Programul Naţional de Oncologie.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Direcţii aşadar, promițătoare, care schimbă radical atât percepţia cât şi abordarea într-un cancer hepatic primitiv. Cheia succesului rămâne depistarea în stadii curabile şi chiar dacă acest lucru nu este realizabil în multe situaţii, noile opţiuni terapeutice şi mai ales terapiile complexe imunologice, prin rezultatele preliminare ale mai multor trialuri clinice, măresc optimismul în lupta anticancer.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
Liver Cancer – CDC - https://www.cdc.gov/cancer/liver/index.htm#:~:text=When%20cancer%20starts%20in%20the,women%20die%20from%20the%20disease.
Liver Cancer - https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/9418-liver-cancer
What is liver cancer? - https://www.nhs.uk/conditions/liver-cancer/#:~:text=Liver%20cancer%20is%20a%20cancer,from%20another%20organ%20(secondary).