Cancerul hepatic: speranțe și realități

În 2016 se estimează în Statele Unite o incidenţa de peste 39000 cazuri noi de cancer hepatic şi peste 27000 de decese. Frecvenţa este mai mare în ţări subdezvoltate din Africa dar şi Asia de Est, iar în anumite ţări reprezintă cea mai frecventa neoplazie.

Imensa majoritate a cancerelor hepatice este reprezentată de hepatocarcinoame, o formă de cancer care are drept punct de plecare celula hepatică-hepatocitul. Pe locul secund se află colangiocarcinoamele care se dezvoltă din celulele ductelor biliare intrahepatice. Cele două entităţi au pattern evolutiv diferit şi beneficiază de terapii diferenţiate.Rata de supravieţuire la 1 an este global în jur de 44% în timp ce supravieţuirea la 5 ani este de aproximativ 17%. Esenţial este stadiul clinic la momentul diagnosticului,un stadiu IV  având o supravieţuire la 5 ani de sub 3%.

Factori de risc și simptome

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Factorii de risc majori pentru cancerul hepatic sunt reprezentaţi de ciroza etanolica,obezitate şi diabet dar şi infecţia cu virusul hepatitic B şi/sau C. Infecţia cu virusul hepatitic B creşte riscul de cancer hepatic de aproape 100 de ori cu toate că neoplazia se dezvoltă la câteva decade de la momentul infectant. În ceea ce priveşte factorii ambientali ,expunerea la diverse substanţe chimice sau ingerarea unor alimente contaminate cu aflatoxine creşte riscul de cancer hepatic.Factorii de risc sunt cumulativi ceea ce înseamnă că o expunere repetitivă sau succesivă la mai mulţi factori de risc creşte exponenţial riscul de cancer al ficatului. De exemplu,persoanele infectate atât cu virusul hepatitic B cât şi cu C au un risc mult mai mare decât  purtătorii unui singur tip de virus hepatitic.

In stadiile incipiente, pacientul cu cancer hepatic primitiv  nu are o simptomatologie specifică. Simptomele şi semnele cel mai frecvent întâlnite sunt:

  • durerea  abdominală  superioară dreapta,imediat sub rebordul costal,în umărul drept sau durere iradiată în spate
  • scăderea ponderală inexplicabilă
  • formaţiune tumorală dura,sensibilă ,în partea dreapta a abdomenului
  • oboseală marcată

Marea majoritate a pacienţilor sunt deja diagnosticaţi cu ciroză hepatică şi sunt ,în general în urmărirea unui specialist gastroenterolog sau hepatolog.Simptomatologia în acest caz este mai degrabă a cirozei decât a cancerului hepatic. Dacă însă volumul abdomenului creşte prin acumulare de lichid în ciuda tratamentului diuretic,dacă se instalează  brusc o encefalopatie hepatică(confuzie,dezorientare) sau dacă survine o sângerare la nivelul esofagului sau stomacului precum şi orice înrăutăţire a evoluţiei unei ciroze toate acestea pot sugera dezvoltarea unui cancer hepatic primitiv.

Diagnosticul de cancer hepatic

Diagnosticul este sugerat de tablou clinic,completat de examenele de laborator(ex. Dozarea AFP=alfafetoproteina),examenele imagistice gen ecografie abdominală,examen computer tomograf,rezonanţă magnetică nucleară şi confirmat bioptic.

În multe situaţii dacă nivelul AFP(alfafetoproteina) este crescut şi sunt indicii pentru un cancer hepatic primitiv nu se mai recurge la biopsie.

Tratament

Opţiunile terapeutice depind de o serie de factori printre care: întinderea ariei hepatice afectate de cancer,prezenţa sau absenţa metastazelor,afecţiunile asociate şi preferinţa pacientului şi nu în ultimul rând gradul de afectare a ţesutului hepatic restant postoperator..

În stadiile iniţiale viza terapeutică este curativă şi este apanajul exclusiv al chirurgiei. În general tumorile cu dimensiuni sub 5 cm sunt operate . Intervenţia se numeşte hepatectomie şi constă în îndepărtarea unei părţi din ficat. Condiţia hepatectomiei este o funcţie hepatică normală a ţesutului hepatic restant ,ca urmare un ficat profund afectat de ciroză reprezintă o contraindicaţie pentru hepatectomie.

Opţiunea de transplant hepatic este limitată de stadiul bolii(tumori unice sub 5 cm diametru sau nu mai mult de 3 tumori cu dimensiuni sub 3 cm) precum şi de prezenţa unui donator compatibil..

Alte opţiuni terapeutice sunt termoablatia prin radiofrecvenţă(RFA),injecţia percutana de etanol sau radioterapia prin variantele de radioterapie stereotactica sau radioembolizare.

În condiţiile în care din diverse motive nu se poate interveni chirurgical în scop curativ se apelează la diverse modalităţi terapeutice care pe de o parte micşorează volumul tumoral, pe de altă parte reduc creşterea tumorii ,rezultatul final fiind creşterea duratei de supravieţuire.

Între aceste metode, chemoembolizarea este o procedura prin care se injectează direct în artera hepatică substanţe citotoxice . Pe această cale fluxul sangvin în arteră hepatică este încetinit ceea ce face că timpul de staţionare al chimioterapicului la nivelul tumorii să fie prelungit şi eficienta acestuia mai mare.

Terapia ţintă(target) este o terapie orientată către diverse gene,proteine sau ţesut din vecinătatea tumorii care , împreună sau individual, contribuie la creşterea tumorală.

În cancerul hepatic primitiv principala ţintă este factorul de creştere vascular endotelial(VEGF).Terapia antiangiogenica blochează sinteza de noi vase la nivelul tumorii(angiogeneza). Deoarece tumora are nevoie de nutrienţi pentru a se dezvolta, nutrienţii care sunt furnizaţi pe cale circulatorie si blocarea producerii acestor cai va duce la"îngheţarea"tumorilor. Prin acest mecanism acţionează Sorafenib,cel mai uzual antiangiogenic aprobat pentru această localizare a bolii oncologice.

O cale promiţătoare în terapia cancerului hepatic o reprezintă imunoterapia. În acest moment cercetarea clinică în această localizare s-a orientat către 4 mari direcţii: imunomodulatori, anticorpi monoclonali, transferul de celule adoptive şi terapia cu virusuri oncolitice.

În ceea ce priveşte inhibitorii de puncte de control sau imunomodulatorii ,aceştia acţionează asupra unor molecule care servesc drept puncte de control şi de echilibru în reglarea răspunsurilor imune. Prin blocarea moleculelor inhibitorii sau din contra ,stimularea moleculelor activatorii,aceste tratamente iniţiază sau exacerbează răspunsul imun antitumoral preexistent. I n acest moment mai mulţi asemenea inhibitori sunt in stadii avansate ale studiilor clinice(Nivolumab,Tremelimumab,etc). Din păcate aceste tipuri de tratament este total contraindicat la pacienţii cu istoric îndepărtat sau recent de hepatită virală din cauza agravării infecţiei prin hepatita autoimună posibil secundară imunoterapiei.

În ceea ce priveşte anticorpii monoclonali,aceştia sunt molecule care au drept target antigene specifice tumorale.Şi în această direcţia în acest moment sunt mai multe studii clinice în derulare cu rezultate preliminare promiţătoare(ex Ramucirumab,etc)

Transferul de celule adoptive constă în recoltarea de celule T de la pacient, modificarea genetică a acestora în vederea creşterii activităţii antitumorale şi reintroducerea în corpul pacientului

Terapia cu virusuri oncolitice foloseşte virusuri modificate care odată introduse în corpul pacientului induce un răspuns imun specific.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Direcţii aşadar promitatoare care schimbă radical atât percepţia cât şi abordarea într-un cancer hepatic primitiv. Cheia succesului rămâne depistarea în stadii curabile şi chiar dacă acest lucru nu este realizabil în multe situaţii,noile opţiuni terapeutice şi mai ales terapiile complexe imunologice ,prin rezultatele preliminare ale mai multor trialuri clinice, măresc optimismul în lupta anticancer.

 

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0