Cancerul esofagian, locul sase in lume in topul mortalitatii prin cancer

Cancerul esofagian este o afectiune oncologica grava, nu foarte des intalnita, insa situata pe locul sase in lume in topul mortalitatii prin cancer, cam la acelasi nivel cu cancerul pancreatic.

La tineri apare mai rar, majoritatea pacientilor avand peste 67 de ani, posibil si din cauza asocierii unui stil de viata in care fumatul si consumul de alcool au fost frecvente, dar si din cauza prezentei refluxului gastroesofagian mult timp. Desi acestea sunt principalele cauze ale instalarii bolii, si infectia cu HPV reprezinta una din principalele cauze predispozante ale cancerului esofagian.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Daca fumatul şi consumul de alcool sunt factori de risc pentru carcinoamele scuamocelulare, pentru adenocarcinoamele esofagiene sunt esofagul Barett, obezitatea, refluxul gastro- esofagian. Ca factori favorizanti se regasesc: sindromul Howel-Evans sau tilosis (hiperkeratoză palmo-plantară, achalazia cardiei - 30% din cazuri), sindrom Plummer-Vincent (anemie feriprivă, disfagie, fald esofagian - 10%); esofag scurt (5%); esofagită peptică (1%); boală celiaca, infectii cu Human Papilloma Virus (HPV), cancere de sfera ORL

Carcinoamele epidermoide sunt cele mai frecvente (95%) şi se localizează în 1/3 superioară; adenocarcinoamele (5%) se localizează aproape exclusiv în 1/3 inferioară.

Simptome si diagnostic

Ca simptomatologie, initial pacientul se confrunta cu dificultatea la inghitire si jena (disfagie) care se accentueaza progresiv, pacientul pierde in greutate rapid, resimte senzatia de presiune retrosternala, arsuri si o durere care iradiaza interscapular atunci cand inghite.

Ulterior se instaleaza o paralizie a corzii vocale drepte/ diafragmatica si pacientul se confrunta cu regurgitatie si tuse seaca.

La examenul fizic medicul constata adenopatii cervico-supraclaviculare, casexie sau hepatomegalie.

Pentru a investiga afectiunea se recomanda investigatii endoscopice cum ar fi esofago-gastro-fibroscopia cu biopsie si examinarea tranzitului esofagian baritat, la care se constatata ingustarea esofagului (stenoza neregulata). Alte investigatii pot include radiografia toracica, bronhoscopia, ecografia abdominala, exameninarea computer tomograf toraco-abdominal.

Complicatii si tratament

Cancerul esofagian se poate extinde pe cale limfatică, prin contiguitate sau pe cale hematogenă, pe o distanţă variabila fata de tumora primară şi la ganglionii regionali. În fazele avansate de evoluţie, complicaţiile mai frecvente sunt reprezentate de: fistule de perete posterior al traheei/ bronhiei stângi, mediastinite, hemoragii grave (prin interesarea sau perforarea marilor vase mediastinale).

Tratamentul chirurgical este modalitatea principala de  tratament al cancerului esofagian, cu scop curativ sau paleativ. Există o relaţie demonstrată intre volumul rezectiei tumorale şi rezultatele obtinute, rezectia incompleta prezentand uneori, doar un beneficiu minim. La pacienţii la care rezecţia completă este posibilă (25-30%), supravieţuirea la 5 ani este de 15-30%. Supravieţuirea generală la 5 ani la pacienţii cu CE operaţi variază între 5% şi 20%.

In situatia in care se practica chirurgia paliativa se recurge la laserterapia endoscopica pentru combaterea obstructiei si hemoragiei. Fotosensibilizarea tumorilor esofagiene cu un derivat de porfirina creste energia laser absorbita de tumora, dar se asociaza cu riscul de fotosensibilizare generalizata (durează 4-6 saptamani).

Protezarea endoesofagiana este necesara la circa 15% dintre pacientii cu cancer obstructiv. Exista multiple tipuri de proteze expandabile, usor de inserat sub ghidaj endoscopic sau fluoroscopic, cu o rata de succes tehnic de 85-95%. Carcinomul epidermoid al esofagului este radiosensibil si radioterapia se practica fie preoperator, fie postoperator, fie in tumorile inoperabile cu extensie inferioara.

Carcinoamele scuamocelulare par a fi mai sensibile la chimioterapie, dar nu exista nici o diferenta iin rezultatele pe termen lung intre acestea si adenocarcinoame.

Agentii chimioterapici utilizati in polichimioterapia sunt cisplatin, 5-fluorouracil (5-FU), taxani care cersc rata supravietuirii pana la 45-80%, durata raspunsului la 7 luni, dar si toxicitatea secundara. Asocierea cisplatin cu 5-FU este regimul actual cel mai frecvent utilizat eventual concomitent cu radioterapia, atat in boala localizata cat si pentru paliatia bolii metastatice.  

Terapia simptomatica, intensiva, ramane o alternativa de preferat la varstnici sau la pacientii cu stare generala alterata.

Chimioterapia postoperatorie nu este recomandata ca practica de rutina.

Cand se preconizeaza un tratament preoperator, este necesara o stadializare mai agresiva, prin examen endoscopic (eventual cu ultrasunete), CT, laparoscopie; frecvent este necesara montarea unei sonde de gastrostoma pentru nutritie.

Asocierea concomitenta a chimio-radioterapiei determina efecte secundare importante cu impact profund asupra starii de nutritie a pacientului, fiind o cauza majora a sindromului anorexie-casexie la pacientii cu cancer esofagian. Din acest motiv, instituirea precoce a terapiei nutritionale este un principiu de tratament in cancerul esofagian avansat.

Trei noi clase de terapii biologice sunt iin curs de studiu iin cancerele esofagiene si gastrice: anticorpii monoclonali si inhibitorii tirozinkinazici (TKI) ai receptorului factorului de crestere epidermal (EGFR, prezent in 70% dintre CE epidermoide) si ai factorului vascular endotelial de crestere (VEGF, prezent iin 50% dintre CE) si reglatorii ciclului celular.

Studiile actuale evalueaza rolul TKI de EGFR cu administrare orala respectiv cel al anticorpilor monoclonali.

Kinazele ciclin-dependente (cdk) sunt reglatori ai ciclului celular care pot fi ţintiţi direct prin molecule mici (mai active când se asociază cu CHT sau/şi RT). Dintre inhibitorii de cdk, flavopiridol este cel mai avansat în studiile clinice; un studiu actual de fază II testează asocierea docetaxel săptămânal cu flavopiridol vs. docetaxel singur la pacienţii cu cancere eso-gastrice avansate. Survivin este un membru al familiei de proteine inhibitorii a apoptozei (IAP) care reglează ciclul celular şi este supraexprimat în cancerele digestive. Comparativ cu celulele epiteliale nemaligne, celulele de cancer eso-gastric exprimă nivele de survivin crescute de 10 ori. Un studiu actual ce utilizeaza rebamipide (inhibitor al expresiei de survivin) a demonstrat Studiile epidemiologice au sugerat ca utilizarea medicatiei AINS ar putea reduce incidenta CE, posibil prin inhibarea ciclooxigenazei 2 (COX2), o enzima indusa de citokine, factori de crestere si oncogene care contribuie la sinteza prostaglandinelor in tesuturile neoplazice inflamate. Sunt planificate studii care sa investigheze eficacitatea AINS sau a altor inhibitori de COX2 la pacientii cu esofag Barett.

Cancerul esofagian reprezinta o neoplazie cu prognostic foarte grav. Supravietuirea medie nu depeseste 12 luni, iar la 5 ani mai sunt în viata mai putin de 10% dintre pacienti. Atunci când tumora este diagnosticata in stadiile initiale si cand posibilitatea de rezectie completă este crescuta, supravietuirea la 5 ani creste la 20-25%. Cele mai bune rezultate dupa chirurgie se concretizeaza in supravietuiri la 5 ani intre 10-20%; radioterapia poate determina supravietuiri la 5 ani de 20%.

 

Sursa informatii: 

1. Leonard DG, Kelsen DP, Allegra CJ. Esophageal cancer. In: Abraham J, Allegra CJ, Gulley J, eds. Bethesda Handbook of clinical oncology. 2nd ed. Philadelphia: Lippincott Williams&Wilkins 2005:61-71

2. Alberts R.S, Goldberg RM. Gastrointestinal tract cancers. In: Casciato DA, ed. Manual of clinical oncology. 5th ed. Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins, 2004: 185-195.

3. Chau I, Cunningham D. Cancer of the oesophagus. În: Williams C, ed. Evidence-based oncology. Londra:  BMJ Books 2003:223-242.

4. Posner MC, Forastiere AA, Minsky BD. Cancer of the esophagus. In: DeVita VT Jr., Hellman S, Rosenberg SA, eds. Cancer: principles & practice of oncology. Philadelphia: Lippincott, Williams & Wilkins, 2005:861-908.

5. Miron L. Cancerul esofagian. In: Bild E, Miron L, eds. Terapia cancerului - ghid terapeutic. Iaşi: Editura Tehnopress, 2003:105-113.

6. Heitmiller FR, Forastiere AV. Esophagus. In: Abeloff MD, Armitage JO, Lichter AS, eds. Clinical oncology. 2nd ed. New York: Churchill Livingstone, 2000:1517-1545.

7. Kleinberg LR, Forastiere AA, Heitmiller R. Esophagus. In: Abeloff MD, ed. Clinical oncology. 3rd ed. New York: Elsevier Churchill Livingstone, 2004:1787-1818.

8. American Joint Committee on Cancer. Esophagus. În: AJCC Cancer Staging Manual. 6th ed. New York: Springer, 2002:91-98.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

9. Robustelli della Cuna G, Bonadonna G. Carcinoma dell’ esofago. In: Bonadonna G, ed. Medicina oncologica. 7ma ed. Milano: Mason, 2003:847-954.

10. Urshel JD. Esophageal cancer. In: Chang AE, Ganz PA, Hayes DF, eds. Oncology - an evidence based approach. New York: Springer, 2006:664- 679.

 

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0