Cancerul colului uterin

La nivel mondial, cancerul colului uterin reprezintă cea de-a patra cauza de mortalitate prin cancer la femei. În 2012 s-au înregistrat peste 500.000 cazuri noi iar mortalitatea globală a fost estimată la peste 230.000. 

După ultimele statistici ale Societăţii Americane de Cancer, în anul 2015 în SUA, au fost diagnosticate peste 13.000 cazuri noi în vreme ce numărul deceselor prin acest cancer a fost în jur de 5.000, reprezentând aproximativ 1.5% din totalul deceselor datorate cancerului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

România din păcate nu stă deloc foarte bine la acest capitol şi acest lucru se datorează, cel puţin în parte, absenţei unui program riguros de screening. Dacă în ţările occidentale tendinţa este de scădere continuă, în România nivelul de incidenţa se menţine ridicat, motiv pentru care ţară noastră se situează pe un nemeritat podium din acest punct de vedere. În ceea ce priveşte incidentele internaţionale, acestea tind să reflecte diferenţele de abordare culturală a subiectului promiscuităţii sexuale dar şi cele legate de implementarea de programe de screening coerente. Ratele cele mai mari de incidenţa se întâlnesc în America Latină, Sudul şi Estul Africii, India.

Cauzele și factorii de risc

Studiile epidemiologice au demonstrat o relaţie strânsă între infecţia cu virusul Papiloma (HPV), neoplazia cervicală intraepiteliala (CIN) şi cancerul invaziv cervical. HPV este identificat în aproape totalitatea cancerelor colului uterin şi ca urmare, în acest moment,este principalul factor incriminat în apariţia acestei maladii.

Femeile care îşi încep viaţă sexuală la vârstă tânără, cele cu parteneri sexuali multipli sau cu sarcină la vârstă mică prezintă un risc crescut de cancer de col uterin. Partenerii cu un comportament sexual promiscuu contribuie la creşterea acestui risc. Fumatul, atât cel activ cât şi cel pasiv este incriminat că factor de risc în apariţia acestei boli.

Legătură strânsă între HPV şi cancer, a sugerat că determinarea HPV şi tipărea acestuia trebuie să fie incluse în programe de screening de masă şi a reprezentat premisa pentru dezvoltarea vacinului anti HPV. Sunt peste 100 tipuri de HPV. Dintre acestea, mai mult de 40 sunt transmise pe cale sexuală şi peste 15 tipuri sunt considerate de risc crescut pentru cancerul cervical. Între acestea, tipurile 16 şi respectiv 18 sunt răspunzătoare pentru 70 % din majoritatea cancerelor cervicale.

In majoritatea ţărilor din vestul Europei acest tip de cancer este rar întâlnit şi aceasta datorită existenţei unor programe de screening funcţionale şi a recurgerii la vaccinarea în masă anti HPV. În aceste condiţii diagnosticul este pus precoce iar deznodământul este vindecarea în majoritatea cazurilor. Nu acelaşi lucru se poate spune despre ţara noastră unde pe de o parte screeningul este sporadic şi mai degrabă nefuncţional. Pe de altă parte vaccinarea anti HPV în ciuda unor eforturi de popularizare din urmă cu câţiva ani ecourile au rămas fără rezultat palpabil, ba mai mult, mulţi părinţi au refuzat categoric vaccinarea.

Simptome și diagnosticare

Simptomul cel mai frecvent asociat cancerului colului uterin este sângerarea vaginală anormală definită că sângerare în afară menstruaţiei la femeile în premenopauză şi respectiv orice sângerare la femeile în postmenopauza. Nu de puţine ori singurul simptom este dat de sângerarea la contactul sexual şi respectiv de durerea cauzată de actul sexual. Acest ultim simptom se numeşte dispareunie.

În vederea diagnosticului, se recurge uzual la o succesiune de teste printre care examenul Babeş-Papanicolau(PAP), colposcopie, examinarea genitală precum şi biopsia oricărei leziuni suspecte colposcopic, sau leziuni vizibile sau palpabile la examenul clinic.

Examenul PAP reprezintă o metodă simplă şi eficientă în prevenirea apariţiei cancerului de col uterin datorită capacităţii de a depista celule anormale cu mult înaintea transformării în celule maligne. Procedeul este facil şi constă în badijonarea suprafeţei colului cu ajutorul unui tampon şi examinarea la microscop citologică. În principiu, orice femeie după vârstă de 21 de ani ar trebui să repete un examen PAP odată la 3 ani. Între 30 şi 65 ani intervalul între examinări poate fi crescut la 5 ani mai ales în condiţiile tipării HPV. Examenul PAP trebuie făcut chiar în condiţiile vaccinării HPV, deoarece vaccinarea nu este protectivă împotriva tuturor tulpinilor de virus papiloma. Un examen Pap anormal îndrumă către repetarea acestuia după 6-8 săptămâni şi în general după un tratament, în al doilea rând îndrumă către serotiparea HPV sau către efectuarea colposcopiei.

Rezultatele examenului PAP conţin de multe ori termenul de displazie. Displazia înseamnă anomalie celulară cu modificare de formă şi dimensiuni ale celulelor. Nu înseamnă cancer dar poate însemna prezenţa de leziuni precanceroase. Un alt termen sinonim displaziei regăsit pe buletinele PAP este ŞIL (leziune intraepitelială scuamoasă).

CIN (neoplazie intraepiteliala cervicală) este un termen folosit frecvent în clasificarea modificărilor precanceroase ale colului uterin obţinute în urma biopsiei.

Examenul PAP care evidenţiază modificări suspecte este completat de colposcopie.

Colposcopia este o procedura imagistică de examinare a suprafeţei colului uterin. Modificările apărute colposcopic se biopsiaza obligatoriu iar biopsia este elementul cheie în ceea ce priveşte diagnosticul. Nu întotdeauna zonele de transformare ale colului se pot vizualiza colposcopic. În această situaţie se recurge la chiuretajul bioptic al canalului cervical. Acest procedeu se numeşte curetaj endocervical. O altă opţiune este conizatia prin care se îndepărtează o porţiune din colul uterin adiacentă canalului cervical.

Majoritatea cancerelor cervicale (90%) sunt carcinoame scuamoase restul fiind adenocarcinoame.

Examenele imagistice gen Computer Tomograf sau Rezonanţă magnetică nucleară contribuie la aprecierea extensiei reale a bolii. În anumite situaţii punctuale se recurge la cistoscopie şi/sau rectoscopie în vederea determinării eventualei extensii a bolii la nivelul vezicii urinare sau rectului.

Prognosticul cancerului de col uterin depinde de stadiul bolii la momentul diagnosticului, tipul de cancer precum şi de mărimea formaţiunii tumorale.

Stadializarea bolii este elementul esenţial în alegerea terapiei ulterioare.

Stadiul 0 sau Cancerul în situ este situaţia cea mai favorabilă, în care cancerul este prezent doar la nivelul celulelor care tapetează colul.

Stadiile 1 şi 2 sunt stadii în care boală este localizată la nivelul uterului şi vaginului dar fără depăşirea pelvisului.

În stadiul 3 cancerul depăşeşte uterul şi vaginul, poate prinde peretele pelvin sau ganglionii pelvini în timp ce în stadiul 4 boala cuprinde vezica urinară sau rectul sau poate disemina în oricare parte a corpului.

Terapiile în cancerul de col uterin

In stadiile iniţiale elementul terapeutic de baza este cel chirurgical. Alegerea tipului de intervenţie depinde de stadiul bolii, afecţiunile asociate dar şi de opţiunea pacientei. Extensia intervenţiei variază de la conizatie şi până la histerectomie totală cu anexectomie totală însoţită de disecţia extensivă a ganglionilor pelvini. La femeile tinere care doresc prezervarea fertilităţii se recurge îndepărtarea colului alături de ganglionii pelvini dar cu păstrarea uterului procedeu cunoscut în literatură medicală drept trachelectomie.

Radiochimioterapia se foloseşte în general pentru tumorile de volum mare la care se urmăreşte reconversia la operabilitate. Radioterapia poate fi o alternativă la operaţie în situaţii limitate în care volumul tumoral este mic sau când este contraindicată intervenţia chirurgicală. De asemenea se recurge la radioterapie postoperator, în situaţia în care riscul de recidivă estimat este mare. Radioterapia poate fi externă sau internă, sub formă unor aplicaţii intravaginale.

Chimioterapia este apanajul stadiilor avansate sau poate fi folosită în stadiile localizate împreună cu radioterapia pentru sensibilizarea tumorală în vederea îmbunătăţirii răspunsului terapeutic.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

Moleculele care au drept ţintă factorul de creştere endotelial vascular  reprezintă noi achiziţii în terapia cancerului de col uterin metastatic cu îmbunătăţiri semnificative ale timpului până la progresia bolii. De asemenea, imunoterapia, subiect al multor trialuri în desfăşurare cu rezultate preliminare promiţătoare , reprezintă o speranţa consistentă în arsenalul terapeutic al viitorilor ani şi se speră în confirmarea rezultatelor actuale înregistrate în cancerul pulmonar şi melanomul malign şi în această localizare a bolii neoplazice.

În ciuda progreselor înregistrate în terapia cancerului de col uterin aceasta rămâne o boală redutabilă cu o mortalitate ridicată pentru boală metastatică. Tocmai din acest motiv este foarte importantă depistarea precoce prin programe de screening consistente precum şi vaccinarea anti HPV. Cu cât vom reuşi să depăşim barierele legate de educaţia sanitară şi pudoare, cu atât vom reuşi să câştigăm paşi importanţi în bătălia cu această maladie.

Sursă foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0