Cancerul anal: factori de risc, clasificare, simptome & tratament

Cancerul anal are drept punct de plecare portiunea terminala a intestinului gros, in continuarea rectului. Anusul este format pe de-o parte dintr-o componenta cutanata si pe de alta parte dintr-o componenta intestinala. Prezinta doi muschi inelari care inchid si deschid orificiul anal.

Cancerele anale sunt mult mai rar intalnite, comparativ cu restul cancerelor tubului digestiv si reprezinta aproximativ 4% din totalul cancerelor tractului digestiv inferior. Supravietuirea globala la 5 ani pentru toate cancerele anale depaseste 60%.

Factori de risc:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

In aparitia cancerului anal sunt incriminati mai multi factori printre care:

- infectia cu virusul papiloma (HPV) - peste 90% dintre cancerele anale se asociaza infectiei HPV;

- iritatia sau inflamatia frecventa a zonei anale;

- prezenta fistulelor anale;

- prezenta partenerilor sexuali multipli;

- practicarea sexului anal;

- varsta de peste 50 de ani;

- fumatul;

- imunosupresia secundara infectiei HIV sau statusului postransplant.

Clasificare

Exista o clasificare a tumorilor anale, in functie de tesutul de origine. In aceste conditii, se intalnesc mai multe categorii de cancere anale:

- carcinoamele scuamoase (epidermoide) care prezinta si un subset bazaloid sau cloacogenic, tipuri tumorale frecvent asociate infectiei cu virusul papiloma;

- adenocarcinoamele, precum si melanoamele, care sunt foarte rar intalnite.

Semne si simptome

In situatii incipiente cancerul canalului anal este asimptomatic. Odata cu evolutia locala a bolii, pacientii pot prezenta sangerari la nivelul anusului sau rectului, durere sau senzatie de presiune in zona anala, tulburari de tranzit intestinal si, in special, constipatie, palparea unei formatiuni la nivelul anusului.

DIAGNOSTICUL este sugerat de examenul clinic local (tuseu rectal, anoscopie, proctoscopie) si examinarea ecografica endorectala sau endoanala si confirmat bioptic.

Diagnosticul de extensie a bolii se bazeaza pe examene imagistice de inalta performanta de tipul examenului Computer Tomograf, Rezonanta Magnetica Nucleara sau PET-CT.

PROGNOSTICUL cancerului canalului anal depinde de o serie de factori printre care: localizarea tumorii, stadiul bolii (prezenta sau absenta metastazelor ganglionare sau a metastazelor la distanta), varsta pacientului, afectiunile asociate si prezenta sau absenta afectiunilor imunosupresive (de exemplu, infectia HIV).

 

 

TRATAMENTUL cancerului anal depinde esential de stadiul bolii. Stadiile incipiente (I si II) sunt considerate stadii operabile per-primam, in timp ce stadiile local avansate necesita, de regula, asociere chimio-radioterapie, urmata in plan secundar de interventia chirurgicala.

Rezectia abdominoperineala, urmata de colostoma permanenta, a fost considerata multa vreme standard terapeutic pentru cancerele anale limitate, localizate sub linia dentata, cu supravietuiri la 5 ani de peste 70%. In acest moment, acest gen de interventie este din ce in ce mai putin folosit.

Radioterapia este asociata unei rate de supravietuire la 5 ani de peste 70%, dar dozele de iradiere de peste 60 Gy pot induce fibroze sau necroze restante pe tesuturile iradiate. La ora actuala, chimioterapia pe baza de Fluorouracil si Cisplatin in asociere cu radioterapie in doze mici (45-60 Gy) reprezinta standard terapeutic, cu o rata de supravietuire de peste 70% si cu morbiditate acuta sau cronica mult inferioara.

Alegerea regimului de chimioterapie in cadrul asocierii chimioradioterapiei a reprezentat subiectul mai multor trialuri clinice, iar rezultatele cele mai bune in ceea ce priveste evitarea colostomiei si supravietuirea fara progresia bolii le-a avut chimioterapia care a inclus in schema terapeutica Mitomicina.

In multe situatii, dupa chimioradioterapia in cancerele localizate sau local avansate, se propune o strategie de mentenanta chimioterapica cu Fluorouracil si Cisplatin.

Terapia de salvare la pacientii cu boala reziduala macroscopica sau microscopica dupa chimioradioterapia initiala este reprezentata de rezectia abdominoperineala. Alternativ, pacientii pot fi tratati prin chimioradioterapie si, ulterior, boost de radioterapie la nivelul patului tumoral, pentru a evita colostomia permanenta.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

 

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0