Artrita infecțioasă bacteriana - de la factori favorizanti la semne clinice si diagnostic

Artrita infecțioasă reprezintă afectarea unei articulații de către diverse microorganisme: bacterii, virusuri, micelii sau paraziți. Din ce cauze apare și ce soluții există pentru tratarea bolii?

Artrita infecțioasă este inflamația articulară secundară unei etiologii infecțioase, de obicei bacteriană, dar ocazional fungică, micobacteriană ori virală. Acest tip de artrită este de obicei monoarticulară, implicând o articulație mare, cum ar fi șoldul sau genunchiul; cu toate acestea, poate apărea și artrita infecțioasă poliarticulară care implică articulații multiple sau mai mici. Deși mai puțin frecventă, artrita bacteriană este o urgență ortopedică și poate provoca leziuni articulare semnificative, ceea ce duce la creșterea morbidității și mortalității. Diagnosticul și tratamentul precoce sunt cruciale pentru menținerea funcției articulare.

RECOMANDARILE EXPERTILOR DOC

Ce este artrita infecțioasă?

Considerată o urgență ortopedică sau reumatologică, artrita infecțioasă este o inflamație a articulațiilor cauzată de o bacterie, ciupercă, virus sau alt agent patogen. Denumită și artrită septică, boala este de obicei de natură bacteriană și se dezvoltă atunci când o infecție în altă parte a corpului se răspândește prin fluxul sangvin la articulație. Statisticile arată că există aproximativ două până la șase cazuri la 100.000 de persoane în fiecare an.

Cauze, factori favorizanți și incidență artrită infecțioasă

Staphylococcus aureus este cel mai frecvent vinovat la adulții cu artrită bacteriană; pneumonia cu streptococ este mai puțin frecventă, totuși, rămâne o sursă semnificativă de infecție la adulți. 

Kingella kingae este cea mai frecventă cauză bacteriană gram-negativă la copiii de 2 până la 3 ani. Streptococul de grup B, Staphylococcus aureus, Neisseria gonorrhea și bacilii gram negativi sunt frecvente la nou-născuți. Neisseria gonorrhea este o preocupare la adolescenții activi sexual. Salmonella este asociată cu siclemia, iar pacienții care urmează tratament cu antibiotice prelungite sunt expuși riscului de infecții fungice.

Care sunt factorii favorizanți pentru artrita infecțioasă bacteriană?

Mai mulți factori cresc riscul de artrită infecțioasă:

  • Vârstele extreme (vârstnicii și copiii mici, la care capacitatea de apărare a organismului este mai scăzută);
  • Existența unei proteze articulare;
  • Asocierea unor boli imunologice;
  • Tratamentul imunosupresor sau citostatic;
  • Mediile socio-economice defavorizate.

Care sunt modalitățile de infectare?

Principala modalitate de infectare a unei articulații este cea hematogenă (pe cale sangvină), în mai mult de jumătate dintre cazurile de artrite bacteriene punctul de plecare fiind de la un focar infecțios respirator sau urinar. Altă cale de apariție a bolii este cea limfatică (din focare infecțioase cutanate învecinate, cea mai frecvent afectată articulație este cea a genunchiului. Într-un procent mai mic în artritele bacteriene apare calea de însămânțare iatrogenă (printr-o procedură invazivă făcută la nivelul unei articulații).

Care este etiologia artritelor bacteriene?

Agenții etiologici cei mai frecvent întâlniți sunt gonococul, stafilococul auriu și epidermidis, dar și streptococul. Odată ajunse la nivelul membranei sinoviale, bacteriile încep să se înmulțească și să declanșeze o reacție inflamatorie locală. Artritele bacteriene au o mare viteză de distrucție, proces care începe la 48-72 ore de la infectare.

Artrita septică este mai des întâlnită la copii

Artrita septică este mai frecventă la copii decât la adulți. Incidența artritei septice atinge vârfurile când copiii au vârsta cuprinsă între 2 și 3 ani. Artrita septică tinde să afecteze în mod disproporționat bărbații față de femei.

Care sunt semnele și simptomele unei artrite bacteriene?

În marea majoritate a cazurilor este afectată o singură articulație. Cea mai frecventă localizare a infecției este la nivelul articulației genunchiului, apoi în ordine descrescatoare urmează șoldul, umărul, glezna, cotul. 

Articulația este caldă, zona din jurul articulației este înroșită și tumefiată. Mobilitatea activă și pasivă sunt mult reduse. Acestea se asociază cu dureri în articulație, durerea este exacerbată de mișcare și la palpare. Semnele locale articulare sunt însoțite de semne generale (febră, frison), dar acestea nu sunt întâlnite la toți pacienții.

Copiii cu artrită septică pot prezenta doar simptome locale sau atât simptome locale, cât și sistemice. Simptomele locale sunt durerea, umflarea articulațiilor, căldura, amplitudinea limitată de mișcare, șchiopătarea, refuzul de a utiliza sau de a mișca articulația afectată (pseudoparalizie), iar simptomele sistemice sunt febra, tahicardia, iritabilitatea și scăderea apetitului.

Care sunt investigațiile paraclinice necesare diagnosticării?

  • Probele inflamatorii sangvine (VSH, fibrinogen, PCR) sunt crescute.
  • Radiografia nu oferă semne sugestive decât tardiv.
  • Artrocenteza trebuie făcută cu prioritate. Analiza lichidului sinovial și cultura lichidului sinovial și antibiograma sunt foarte importante. Este recomandată și însămânțarea din biopsia făcută din membrana sinovială.
  • Hemocultura efectuată în timpul frisonului poate stabili natura agentului infecțios.

Este important să existe un indice ridicat de suspiciune atunci când un pacient prezintă semne și simptome de artrită septică, mai ales dacă are factori de risc predispozanți sau comorbidități. Un astfel de diagnostic și tratament precoce poate preveni afectarea de durată a articulațiilor.

Pacienții cu artrită bacteriană prezintă, de obicei, durere acută și umflare la o articulație mare. Articulația șoldului este cel mai frecvent afectată la copii, în timp ce genunchiul este cel mai frecvent afectat la adulți. Simptomele apar rapid și pot fi locale și/sau sistemice.

Principalele simptome ale artritei bacteriene includ febră, umflături și probleme de mișcare a articulației afectate.

Diagnosticul include artrocenteză cu analiza lichidului sinovial pentru a se afla ce organism provoacă infecția. Cultivarea lichidului sinovial sau a țesutului este singura metodă definitivă de diagnosticare a artritei septice. Acest lucru se poate face prin cultură, colorare Gram, analiză a cristalelor și/sau numărarea globulelor albe cu diferențial. Un VSH și CRP crescut susțin diagnosticul de artrită bacteriană, dar nu ar trebui să fie considerat definitiv.

Care este tratamentul artritelor bacteriene?

Cel mai important lucru este momentul în care se începe tratamentul antibiotic. Acesta trebuie început fără nici o întârziere, chiar înainte de obținerea rezultatelor culturilor. Diagnosticarea unei artrite infecțioase este dificilă și se recomandă începerea tratamentului pe baza datelor preliminare. În momentul în care sunt disponibile și rezulatele obținute din cultura lichidului sinovial, tratamentul antibiotic este ajustat în consecință.

Un alt lucru la fel de important este durata tratamentului antibiotic. Se începe cu antibiotic cu spectru larg, tratament injectabil, urmat de tratament oral. Local, articulația este imobilizată și drenată.

Cu toate măsurile terapeutice și promptitudinea instituirii lor, există mulți pacienți care nu recuperează total funcționalitatea articulației respective. Recuperarea integrală a funcției articulare se obține în 50-75% dintre cazurile de artrite bacteriene.

Gestionarea artritei infecțioase

Cum spuneam, tratamentul artritei bacteriene include antibiotice, drenarea lichidului articular, dar poate fi nevoie și de kinetoterapie pentru a menține mișcarea articulațiilor. Boala este de obicei tratată inițial pe bază de spitalizare. 

Drenajul articulației prin aspirație articulară, artroscopie sau intervenție chirurgicală articulară deschisă poate ușura durerea, reduce inflamația și poate preveni deteriorarea articulară în continuare.Terapia antimicrobiană intravenoasă îndreptată împotriva unei cauze anticipate și probabile a bolii infecțioase trebuie începută după aspirația articulară.

Acoperirea cu antibiotice empirice antistafilococice pentru toate categoriile de vârstă și de risc include nafcilina, oxacilina și vancomicina. Antibioticele empirice pentru artrita bacteriană nongonococică implică utilizarea vancomicinei intravenoase care vizează organismele gram-pozitive, în special dacă se suspectează MRSA.

Tratamentul tipic pentru artrita bacteriană nongonococică este administrarea de antibiotice intravenoase timp de două săptămâni, urmate de o terapie antibiotică orală suplimentară de una până la două săptămâni. Terapia cu antibiotice de durată mai lungă poate fi necesară în caz de artrită bacteriană cauzată de P. aeruginosa.

Artrita gonococică este foarte sensibilă la ceftriaxona intravenoasă, care este continuată timp de 24 până la 48 de ore după ameliorarea clinică înainte de a începe terapia orală pe durata tratamentului. Dacă pacientul nu se simte mai bine în decurs de 5 până la 6 zile, articulația trebuie re-aspirată.

Pot fi necesare antibiotice suplimentare în funcție de vârsta pacientului, factorii de risc și colorația Gram. De exemplu, antibioticele cefalosporine de a treia generație, cum ar fi ceftriaxona, ceftazidima sau cefotaxima, ar trebui utilizate dacă pacientul este imunocompromis, abuzează de medicamente intravenoase sau colorația Gram este negativă. Articulația trebuie imobilizată timp de maximum trei zile. Terapia fizică poate fi indicată pentru restabilirea funcției articulare și prevenirea atrofiei musculare.

Pacienții care dezvoltă artrită bacteriană în articulația protetică vor avea nevoie probabil ca articulația să fie înlocuită cu un distanțier articular care poate fi îndepărtat după câteva luni și înlocuit cu o proteză nouă. Artrita infecțioasă cauzată de un virus, de obicei, dispare de la sine, fără un tratament specific. Infecțiile fungice sunt tratate cu medicamente antifungice.

Prognosticul pacientului cu artrită bacteriană

În ciuda utilizării antibioticelor, există o rată de mortalitate de 7% până la 15% pentru artrita septică în spital. Morbiditatea cauzată de artrita septică apare la o treime dintre pacienți. Atât morbiditatea, cât și mortalitatea cresc odată cu vârsta pacientului, comorbiditățile, inclusiv bolile articulare preexistente. 

Acest lucru subliniază necesitatea unui indice ridicat de suspiciune, diagnostic precoce și tratament prompt pentru artrita septică, în special la pacienții cu factori de risc predispozanți cunoscuți și afecțiuni comorbide. Infecția cu Neisseria este rareori asociată cu moartea, în timp ce infecția cauzată de stafilococ poate duce la o rată a mortalității de peste 50%.

Prevenția artritei infecțioase

Deși nu toate cazurile de artrită septică pot fi prevenite, există câteva măsuri care pot fi luate pentru a scădea riscul de boală: 

  • Asigură-te că tăieturile și rănile nu se infectează, prin utilizarea unor produse dezinfectante luate de la farmacie (iar dacă apar semne de infecție, cum ar fi roșeață, căldură și/sau puroi, trebuie contactat imediat medicul);
  • Ține sub control afecțiunile cronice de sănătate, cum sunt diabetul și artrita, respectând sfaturile medicului;
  • Practică sexul în condiții de siguranță, prin folosirea unui prezervativ cu partenerii abia cunoscuți, cu care încă nu ai discutat despre istoricul sexual și eventualele antecedente de infecții cu transmitere sexuală.

Nu uitați că un diagnostic corect poate fi pus doar de către un medic specialist, în urma unui consult și a investigațiilor adecvate. Puteți face chiar acum o programare, prin platforma DOC-Time, aici. Iar dacă nu sunteți siguri la ce specialist ar fi indicat să mergeți, vă recomandăm să începeți cu un consult de medicină internă, pentru care puteți face, de asemenea, programări prin DOC-Time.

 

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
NCBI - Septic Arthritis
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538176/
Johns Hopkins Medicine - Septic Arthritis
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/arthritis/septic-arthritis


Te-ar mai putea interesa și...


 

 

 

DE SEZON
Pentru a comenta este nevoie de
Comentarii 0