Acondroplazia este o boală genetică, cel mai des întâlnit tip de nanism cu membre scurte. Afecțiunea apare la 1 din 15.000 până la 40.000 de nou-născuți. Din ce cauze apare această afecțiune și ce tratament există pentru acondroplazie?

Cuvântul acondroplazie înseamnă literalmente „fără formarea cartilajului”. Cartilajul este un țesut dur, dar flexibil, care alcătuiește o mare parte din schelet în timpul dezvoltării timpurii. Cu toate acestea, în acondroplazie problema nu constă în formarea cartilajului, ci în transformarea acestuia în os (un proces numit osificare), în special în oasele lungi ale brațelor și picioarelor. Acondroplazia este similară cu o altă tulburare scheletică numită hipocondroplazie, dar caracteristicile acondroplaziei tind să fie mai severe.

Ce este acondroplazia?

Achondroplazia este o boală genetică ce afectează o proteină din organism numită receptor al factorului de creștere al fibroblastelor. În acondroplazie, această proteină începe să funcționeze anormal, încetinind creșterea osului în cartilajul plăcii de creștere. Acest lucru duce la oase mai scurte, anormale și o statură mai mică.

Toate persoanele cu acondroplazie au statură mică. Înălțimea medie a unui bărbat adult cu acondroplazie este de 131 de centimetri, iar înălțimea medie a unei femei adulte este de 124 de centimetri. În plus, 20 până la 50% dintre copiii născuți cu această afecțiune vor avea tulburări neurologice.

Trăsăturile caracteristice acondroplaziei includ un trunchi de dimensiuni medii, brațe și picioare scurte, cu brațe și coapse deosebit de scurte, o gamă limitată de mișcare la coate și un cap mărit (macrocefalie) cu o frunte proeminentă. Degetele sunt de obicei scurte, iar degetul inelar și degetul mijlociu pot fi unite, oferind mâinii un aspect de trident. Persoanele cu acondroplazie au, în general, o inteligență normală.

Unele populații par să aibă o incidență mai mare a acondroplaziei. De exemplu, se estimează că apare în aproximativ un caz la 6400 de nașteri în Danemarca și aproximativ un caz la 10.000 de nașteri în America Latină.

Din ce cauze apare acondroplazia?

Acondroplazia este cauzată de mutațiile genei FGFR3, care oferă instrucțiuni pentru a face o proteină care este implicată în dezvoltarea și menținerea osului și a țesutului cerebral. Două mutații specifice genei FGFR3 sunt responsabile pentru aproape toate cazurile de acondroplazie. Cercetătorii consideră că aceste mutații determină proteina FGFR3 să fie excesiv de activă, ceea ce interferează cu dezvoltarea scheletului și duce la perturbări ale creșterii osoase observate cu această tulburare.

Acondroplazia este moștenită într-un model dominant autosomal, ceea ce înseamnă că o copie a genei modificate din fiecare celulă este suficientă pentru a provoca tulburarea. Aproximativ 80% dintre persoanele cu acondroplazie au părinți de dimensiuni medii; aceste cazuri rezultă din noi mutații ale genei FGFR3.

În celelalte cazuri, persoanele cu acondroplazie au moștenit o genă FGFR3 modificată de la unul sau de la ambii părinți afectați. Persoanele care moștenesc două copii modificate ale acestei gene au de obicei o formă severă de acondroplazie care provoacă scurtarea extremă a oaselor și o cutie toracică subdezvoltată. Acești indivizi sunt de obicei născuți morți sau mor la scurt timp după naștere din cauza insuficienței respiratorii.

Care sunt simptomele unei persoane cu acondroplazie?

Deși starea poate diferi de la o persoană la alta, cele mai frecvente simptome ale acondroplaziei sunt:

• Brațele și picioarele scurte, cu brațele și coapsele mai afectate decât antebrațele și gambele
• Dimensiune mare a capului, cu o frunte proeminentă și un pod nazal aplatizat
• Dinții înghesuiți sau nealiniați
• Coloana inferioară curbată, o afecțiune numită lordoză, care poate duce la cifoză sau la dezvoltarea unei mici cocoașe lângă umeri care dispare de obicei după ce copilul începe să meargă
• Canale vertebrale mici care pot duce la compresia măduvei spinării în adolescență
• Picioare plate, scurte și late
• Spațiu suplimentar între degetele mijlocii și inelare (numită și mână-trident)
• Tonus muscular slab și articulații slabe
• Infecții frecvente ale urechii medii care pot duce la pierderea auzului
• Repere de dezvoltare întârziate (de exemplu, mersul pe jos poate începe între 18 și 24 de luni în loc de aproximativ 12 luni)

Cum este diagnosticată acondroplazia?

Medicul poate diagnostica acondroplazia în timpul sarcinii sau după nașterea copilului.

Diagnosticul în timpul sarcinii

Unele caracteristici ale acondroplaziei sunt detectabile în timpul unei ecografii, cum ar fi hidrocefalia sau un cap anormal de mare. Dacă medicul suspectează acondroplazie, se pot recomanda teste genetice. Aceste teste caută gena FGFR3 defectă într-o probă de lichid amniotic (lichidul care înconjoară fătul în uter).

Diagnosticul după naștere

Medicul poate să diagnosticheze copilul uitându-se la trăsăturile acestuia. De asemenea, se poate face o radiografie pentru a măsura lungimea oaselor sugarului și pentru a ajuta la confirmarea unui diagnostic. Testele de sânge pot fi, de asemenea, solicitate pentru a căuta gena FGFR3 defectă.

Care este tratamentul pentru acondroplazie?

Sugarii trebuie monitorizați îndeaproape în primii doi ani de viață și apoi urmăriți la fiecare 1-2 ani pentru apariția complicațiilor. Medicii vor recomanda periodic radiografii pentru a monitoriza poziția coloanei vertebrale și a extremităților inferioare. Scanările RMN ale creierului și ale coloanei vertebrale îi ajută pe medici să observe dezvoltarea stenozei coloanei vertebrale, iar scanările CT sunt solicitate ocazional pentru a vizualiza vertebrele coloanei vertebrale.

Tratamentul pentru stenoza coloanei vertebrale poate include decompresie și fuziune. Tratamentul pentru nealinierea extremităților inferioare poate înseamna o intervenție chirurgicală pentru corectarea membrelor. Dacă se găsește o regiune comprimată în mod periculos a coloanei vertebrale, un medic chirurg poate elimina osul și ligamentele din zona cu probleme pentru a face mai mult spațiu pentru structurile creierului și ale coloanei vertebrale.

Integritatea structurală a gâtului și a coloanei vertebrale nu este compromisă în aceste proceduri. Deoarece copiii continuă să crească, pot necesita decompresii suplimentare. Decompresia chirurgicală are cel mai mare succes atunci când este efectuată rapid, deoarece problemele de compresie pot deveni permanente peste luni sau ani dacă nu sunt tratate. De asemenea, un copil cu acondroplazie care a dezvoltat hidrocefalie poate necesita un șunt ventriculo-peritoneal.

Unii medici recomandă hormoni de creștere pentru a spori rata de creștere a oaselor unui copil. Cu toate acestea, efectele lor pe termen lung asupra înălțimii nu au fost determinate și se crede că sunt cel puțin modeste. Identificarea promptă a bolii și intervențiile medicale moderne pentru copiii cu acondroplazie le pot optimiza șansele pentru o viață lungă și normală.

Sursă foto: Shutterstock
Bibliografie:
MedlinePlus - Achondroplasia
https://medlineplus.gov/genetics/condition/achondroplasia/#frequency
NIH - Achondroplasia
https://rarediseases.info.nih.gov/diseases/8173/achondroplasia
Johns Hopkins Medicine - Achondroplasia
https://www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/achondroplasia