Steatoza hepatica nonalcoolica este o entitate caracterizata de incarcare grasa insotita de hepatita lobulara, in absenta istoricului de alcoolism. In prezent, ficatul gras nonalcoolic este cea mai comuna afectare hepatica in intreaga lume.

Prevalenta acestei afectiuni creste rapid, in conditiile in care numarul de pacienti obezi si cu diabet de tip 2 este din ce in ce mai mare.

Procesul patogenic al ficatului gras nonalcoolic si progresia acestei afectiuni sunt multifactoriale si sunt influentate de factorii de mediu si de factorii genetici. Desi mecanismul este complex si incomplet inteles, doua ipoteze au fost propuse.

Prima se refera la un dezechilibru in metabolismul acizilor grasi care duce la acumulare hepatica de trigliceride. A doua se refera la stresul metabolic sau oxidativ si la productia dezechilibrata de citokine, care rezulta din eforturile de a compensa alterarea homeostaziei lipidelor, ceea ce duce la inflamatie si fibroza hepatica. Datele arata ca disfunctia mitocondriei hepatice este cruciala in patogenia ficatului gras nonalcoolic.

NEWSLETTER DEDICAT DOC

In ultimii ani, cele doua ipoteze au fost subiect de dezbatare. Desi calea specifica ce duce la inflamatie si fibroza nu este clar evidentiata, dovezile sustin un rol pentru dezechilibrul lipidic mediat de rezistenta la insulina si profilurile citokinelor modificate concomitent. Stresul oxidativ este un proces obligatoriu. Mai mult decat atat, capacitatea ficatului de a repara distructia celulara este variabila si poate afecta rata de progresie, ca si severitatea bolii hepatice.

Depozitele de trigliceride de la nivel hepatic, specifice steatozei hepatice, nu pot fi eliminate prin tratament medicamentos, intrucat nu exista pe piata niciun medicament care sa trateze boala de ficat gras.

Bineinteles, medicamentele pentru tratarea diabetului ori a hiperlipidemiei contribuie la tratarea steatozei hepatice, insa nu pot vindeca aceasta afectiune hepatica pe cont propriu, ci numai in asociere cu modificarea stilului de viata. Rezistenta la insulina este un indicator pentru declansarea diabetului si apare adesea la pacientii cu steatoza hepatica, de aceea e important ca nivelul de zahar din sange sa fie echilibrat.

Una dintre marile probleme pe care le are pacientul cu steatoza hepatica consta in kilogramele in plus. Obezitatea si supraponderabilitatea trebuie combatute imediat ce se stabileste diagnosticul de steatoza, astfel incat pacientul sa reduca grasimile de la nivel hepatic. Dupa aceea, este foarte important sa se mentina stilul de viata sanatos – pacientul cu steatoza hepatica va adopta o dieta echilibrata, saraca in grasimi, si va practica sport in mod regulat. In acest fel, se stimuleaza procesul de eliminare a grasimilor, dar totodata este oprit si procesul prin care se acumuleaza in continuare grasimi.

O ecografie abdominala poate detecta steatoza hepatica, insa ideal ar fi sa se recolteze tesut pentru rezultate precise. Diagnosticul si stadializarea exacta a steatozei hepatice nonalcoolice sunt stabilite in urma biopsiei hepatice. Analizarea la microscop a tesutului hepatic reprezinta standardul de aur in stabilirea stadiului steatozei. In urma stadializarii, medicul poate face si un prognostic.

La pacientii cu steatoza hepatica, e important sa se reduca riscurile cardiovasculare, de multe ori responsabile de deces. In acest sens, pacientul va limita consumul de grasimi, va reduce nivelul de colesterol din sange si va adopta un stil de viata sanatos.

Diagnosticarea precoce si tratarea in consecinta a steatozei hepatice nonalcoolice cresc speranta de viata a pacientului. Pacientul care primeste acest diagnostic trebuie sa mentina stilul de viata sanatos, dar totodata sa faca si controale medicale regulate pentru a se asigura ca steatoza nu revine dupa o perioada. Boala de ficat gras nu este o boala care se vindeca si nu mai apare niciodata, ba dimpotriva, este o afectiune cu sanse mari de recidiva, de aceea vigilenta pacientului poate face diferenta.

Sursa foto: Shutterstock