Recomandarile EULAR 2016 pentru gestionarea artritei reumatoide precoce (II)

Recomandarile EULAR 2016 pentru gestionarea artritei reumatoide precoce (I)

1. Pacienții care prezintă artrită (orice tumefactie articulara, asociata cu durere sau redoare matinala) trebuie consulati de medicul reumatolog in termen de 6 săptămâni de la debutul simptomelor.

2. Examinarea clinică este metoda pentru detectarea artritei, care poate fi confirmata prin ultrasonografie.

3. În cazul în care un diagnostic clar nu poate fi stabilit, iar pacientul are artrita precoce nediferentiata, atunci factorii de risc pentru boala persistentă și / sau erozivă, inclusiv numărul de articulații tumefiate, reactanții de fază acută, factorul reumatoid, anticorpi ani- CCP trebuie să fie luati în considerare în deciziile de management si tratament ale pacientului.

4. Pacienții cu risc de artrita persistenta trebuie sa inceapa tratamentul cu DMARDs cât mai devreme posibil (în mod ideal, în termen de 3 luni de la debutul simptomelor), chiar dacă nu sunt indeplinite criteriile de clasificare pentru boală inflamatorie reumatologica.

5. Printre DMARDs (Disease modifying anti-rheumatic drugs), Metotrexat este considerat a fi medicamentul de baza și dacă nu există contraindicații, ar trebui să facă parte din prima linie de tratament la pacienții cu risc de boală persistentă.

6. AINS sunt terapii simptomatice eficiente, dar ar trebui sa fie utilizate la doza minimă eficace, pentru cel mai scurt timp posibil, după evaluarea gastro-intestinala, renala și a riscurilor cardiovasculare.

7. Glucocorticoizi sistemici reduc durerea, tumefactia si progresia structurala, dar având în vedere efectele lor secundare cumulative, acestea ar trebui să fie folosite la cea mai mică doză necesară, ca tratament adjuvant temporar. Preparatele injectabile intra-articulare ar trebui să fie luate în considerare pentru ameliorarea simptomelor locale de inflamație.

8. Principalul obiectiv al tratamentului DMARD este de a realiza remisie clinică. Monitorizarea periodică a activității bolii, evenimentele adverse și comorbiditățile ar trebui să ghideze deciziile privind alegerea și schimbările în strategiile de tratament pentru a atinge acest obiectiv.

9. Monitorizarea activității bolii ar trebui să includă numarul articulatiilor dureroase si tumefiate, evaluarea globala a pacientului si a medicului, VSH și CRP. Activitatea artritei ar trebui evaluată la interval de1-3 luni până la atingerea țintei de tratament. Evaluarea radiografica și evaluatile functionale ale pacientului pot fi folosite pentru a completa monitorizarea activității bolii

10. Interventii non-farmacologice, cum ar fi exercițiile dinamice și terapia ocupațională, ar trebui să fie considerate ca adjuvante la tratamentul medicamentos la pacienții cu artrită precoce

11. La pacienții cu artrită precoce renunțarea la fumat, ingrijirea dentara, controlul greutății, evaluarea vaccinărilor și gestionarea comorbidităților ar trebui să fie o parte din ingrijirea generala a pacientului

12. Informarea pacientului cu privire la boala lui si evolutia acesteia este foarte importanta. Programele educative menite a ajuta pacientul sa invete cum sa traiasca cu durerea si dizabilitatea, menținerea capacității de muncă și integrarea socială pot fi utilizate ca intervenții auxiliare

Sursa foto: Shutterstock