Recomandarile EULAR 2016 pentru gestionarea artritei reumatoide precoce

Liga Europeana Impotriva Reumatismului (European League Against Rheumatism, abreviata EULAR) este organizatia care reprezinta persoanele cu artrita si reumatism, precum si societatile medicale si stiintifice de reumatologie din tarile europene.

In 2016, EULAR a formulat urmatoarele principii generale de urmat in cazul pacientilor cu artrita reumatoida precoce:

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

1.    Gestionarea artritei precoce ar trebui sa aiba in vedere cea mai buna ingrijire si trebuie sa se bazeze pe o decizie care sa implice pacientul si medicul reumatolog.

2.    Reumatologul este medicul specialist care ar trebui sa urmareasca si sa trateze pacientii cu artrita precoce.

3.    Un diagnostic cert la un pacient cu artrita precoce trebuie facut numai dupa o atenta evaluare a istoricului simptomelor si dupa examinare clinica, ghidate de teste de laborator si teste imagistice suplimentare.

Gestionarea artritei reumatoide precoce s-a schimbat in mod considerabil in ultimii ani, sub influenta unor noi concepte de diagnostic si noi terapii eficiente. Scopul tratamentului artritei reumatoide precoce trebuie sa fie remisia clinica si prevenirea distrugerii articulare. Pacientii cu artrita reumatoida precoce trebuie sa fie identificati si indrumati catre medicul reumatolog pentru a confirma prezenta artritei, diagnosticul si prognosticul sau si sa initieze strategii adecvate de tratament.

Alte recomandari EULAR 2016 pentru gestionarea artritei reumatoide precoce:

1.    Pacientii care prezinta artrita (orice tumefactie articulara, asociata cu durere sau redoare matinala) trebuie consulati de medicul reumatolog in termen de 6 saptamani de la debutul simptomelor.

2.    Examinarea clinica este metoda pentru detectarea artritei reumatoide, care poate fi confirmata prin ultrasonografie.

3.    In cazul in care un diagnostic clar nu poate fi stabilit, iar pacientul are artrita precoce nediferentiata, atunci factorii de risc pentru boala persistenta si / sau eroziva, inclusiv numarul de articulatii tumefiate, reactantii de faza acuta, factorul reumatoid, anticorpi anti-CCP trebuie sa fie luati in considerare in deciziile de management si tratament ale pacientului.

4.    Pacientii cu risc de artrita persistenta trebuie sa inceapa tratamentul cu DMARDs (medicamente antireumatice modificatoare de boala) cat mai devreme posibil (in mod ideal, in termen de 3 luni de la debutul simptomelor), chiar daca nu sunt indeplinite criteriile de clasificare pentru boala inflamatorie reumatologica.

5.    Printre DMARDs (abrevierea de la disease modifying anti-rheumatic drugs), Metotrexat este considerat a fi medicamentul de baza si, daca nu exista contraindicatii, ar trebui sa faca parte din prima linie de tratament la pacientii cu risc de boala persistenta.

6.    AINS (medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene) sunt terapii simptomatice eficiente, dar ar trebui sa fie utilizate la doza minima eficace, pentru cel mai scurt timp posibil, dupa evaluarea gastro-intestinala, renala si a riscurilor cardiovasculare.

7.    Glucocorticoizi sistemici reduc durerea, tumefactia si progresia structurala, dar avand in vedere efectele lor secundare cumulative, acestea ar trebui sa fie folosite la cea mai mica doza necesara, ca tratament adjuvant temporar. Preparatele injectabile intra-articulare ar trebui sa fie luate in considerare pentru ameliorarea simptomelor locale de inflamatie.

8.    Principalul obiectiv al tratamentului cu medicamente din clasa DMARDs este de a realiza remisie clinica. Monitorizarea periodica a activitatii bolii, evenimentele adverse si comorbiditatile ar trebui sa ghideze deciziile privind alegerea si schimbarile in strategiile de tratament pentru a atinge acest obiectiv.

9.    Monitorizarea activitatii bolii ar trebui sa includa numarul articulatiilor dureroase si tumefiate, evaluarea globala a pacientului si a medicului, analiza VSH si testul pentru proteina C reactiva (CRP). Activitatea artritei ar trebui evaluata la interval de1-3 luni pana la atingerea tintei de tratament. Evaluarea radiografica si evaluarile functionale ale pacientului pot fi folosite pentru a completa monitorizarea activitatii bolii.

10.    Interventii non-farmacologice, cum ar fi exercitiile dinamice si terapia ocupationala, ar trebui sa fie considerate ca adjuvante la tratamentul medicamentos la pacientii cu artrita reumatoida precoce.

11.    La pacientii cu artrita precoce, renuntarea la fumat, ingrijirea dentara, controlul greutatii, evaluarea vaccinarilor si gestionarea comorbiditatilor ar trebui sa fie o parte din ingrijirea generala a pacientului.

TE-AR MAI PUTEA INTERESA

12.    Informarea pacientului cu privire la boala lui si evolutia acesteia este foarte importanta. Programele educative menite a ajuta pacientul sa invete cum sa traiasca cu durerea si dizabilitatea, mentinerea capacitatii de munca si integrarea sociala pot fi utilizate ca interventii auxiliare.

 

Sursa foto: Shutterstock

Pentru a comenta este nevoie de sau înregistrare.
Comentarii 0